Colonia romană înființată de împăratul Traian în nordul Africii
Marciana Traiana Thamugadi (numită azi Timgad sau Thamugadi) este o cetate antică ale cărei vestigii pot fi vizitate în zilele noastre în regiunea Aures din nord-estul Algeriei.
E vorba despre colonia romană fondată de împăratul Traian în jurul anului 100 ca sediu pentru Legiunea a Treia Augusta , aflată sub conducerea lui Lucius Munatius Gallus.
Lucius Munatius Gallus a fost guvernator al provinciei Numidia între anii 100 și 102, fiind însărcinat de împăratul Traian să delimiteze teritoriul coloniei romane de pământurile tribului de berberi getuli numiți Musulami. Regiunea fusese anexată de Imperiul Roman în anul 44.
Quintus Junius Blaesius (proconsul roman al Africii de la începutul secolului I, în timpul împăratului Tiberius ) a descris războiul împotriva poporului de getuli („Gaetulas Gentes”)
Războaiele purtate de romani contra berberilor autohtoni
Scriitorii romani antici au scris că în timpul împăratului Augustus s-au purtat lupte în nordul Africii în anii 3-5, când fusese numit consulul Lucius Passienus Rufus (aflat în funcție din anul 4 î.Hr.) și s-a înființat provincia Africa Proconsulară. Acest consul a fost recompensat cu Triumphalia ornamenta după ce fusese victorios împotriva populației de getuli numiți Muslami.
În anii 5-6 , generalul roman Cossus Cornelius Lentulus (numit consul în anul 1 î.Hr) i-a învins din nou pe Muslami, apoi pe Getuli, primind la rândul său recompensa ornamenta triumphalia . Fiul său și-a adăugat supranumele de Gaetulicus .
În anul 17 Muslamii s-au revoltat din nou contra romanilor . Numidul Tacfarinas a realizat o alianță a Muslamilor cu vecinii lor Garamanți și Cinithieni , atrăgând de partea sa și o serie de dezertori din trupele auxiliare ale armatei romane ,inițiind apoi un amplu război de eliberare în regiunea actualei Algeria , aflată în zona de ocupație romană.
Popoarele autohtone au dus un război de hărțuire, pentru a zădărnici acțiunile militare ale armatei regulate romane.
Imperiul Roman a trimis ambasadori pentru a negocia o înțelegere cu rebelii, apoi au fost trimiși generali care au purtat un război ce a durat încă doi ani.
În anii 19-20, împăratul Tiberius a fost nevoit să trimită acolo Legiunea IX Hispana din Pannonia și se pare câteva detașamente (vexillations) din Legio VIII Augusta, pentru a înfrânge răscoala.
În anul 21, Quintus Junius Blaesius a fost trimis la conducerea luptelor de acolo și a obținut victorii parțiale, pentru care a fost răsplătit cu ornamenta triumphalia.
În anul 24, succesorul lui Quintus Junius Blaesius, Cornelius Dolabella a reușit să-l ucidă pe Tacfarinas. El a schimbat tactica de luptă împotriva berberilor, divizându-și trupele în patru coloane mobile. A obținut și sprijinul regelui Ptolemeu al Mauritaniei , ce era dornic să devină aliat al Imperiului Roman.
După pacificarea provinciei din nordul Africii, romanii au întreprins mari lucrări publice, în timpul împăratului Tiberius. Pe teritoriul unde acum este Tunisia s-au construit orașele Thugga (Dougga) și Bulla Regia. Africa devenise unul din principalele grânare ale Imperiului Roman. În această perioadă, Legio III Augusta a fost transferată la Ammaedara (actualmente Haidra-Tunisia) .
În timpul ocupației romane, o parte din populația autohtonă s-a angajat în armata romană, formând o cohortă de Musulami (cohorta I Flavia Musulamiorum) , ce a fost trimisă între anii 69-70 să lupte în Iudeea, apoi în Siria- în timpul împăratului Domitian, apoi de-a lungul frontierei Numidiei și Mauritaniei- în timpul împăratului Traian.
Între anii 44-45 a fost o altă revoltă a populației de Muslami, reprimată rapid de noul guvernator roman al Africii, Galba (ce avea să devină apoi împărat) .
Au apărut apoi prin partea locului...vandalii! Vandalii erau o populație germanică orientală despre care se știe că ar fi venit din sudul Scandinaviei, se stabiliseră în zona de sud a actualei Polonii, dar mare parte dintre ei au migrat invadând succesiv colonii romane din Europa. Ei au atacat Dacia , luptând împotriva armatelor romane o lungă perioadă, între anii 166 și 180 , în timpul împăratului Marc Aureliu, de-a lungul Dunării.
Ei au profitat de depplasarea unei părți din trupele romane spre Orient, unde se purta un război împotriva Parților (între anii 162-166) . Legiunile romane au luptat în câmpiile Mesopotamiei, dar au avut efectivele reduse dramatic și de o epidemie de ciumă (pesta antonină, ce a devastat Imperiul între anii 165-190, sub domniile lui Marc Aureliu și Commodus. Se pare că era de fapt o febră hemoragică , sau tifos.)
Scriitorii antici au relatat că după ocuparea unui templu al lui Apollon din zona Tigrului, s-ar fi degajat un nor toxic ce ar fi declanșat epidemia. Să ne amintim că despre săgețile zeului Apollo se spunea în mitologie că ar fi putut aduce și epidemii. Chiar în timpul Războiului Troian se spune că faptul că Agamemnon o luase ca sclavă pe Criseis, fiica preotului Crises al lui Apollon a avut ca urmare declanșarea unei epidemii, ca răzbunare a zeului ofensat.
Vandalii au migrat apoi în peninsula Iberică, (presați poate de Goți) ajungând apoi în Africa de Nord-Vest, unde au fondat un regat, în secolul V.
În anul 439 vandalii conduși de Genseric au stabilit un regat în provincia romană Africa (pe teritoriul actualei Tunisia) , extinzându-se apoi în Sicilia, Corsica și Sardinia, Malta și Insulele Baleare, ajungând să jefuiască Roma în anul 455.
Între anii 533-534 armatele împăratului din Imperiul Roman de Răsărit („bizantin”) Iustinian i-au înfrânt pe vandali . Generalul Belisarius l-a detronat pe regele vandal Gelimer și a anexat provincia Africa.
A fost fondată totodată colonia romană de la Timgad,( în anul 100 ), unde au fost instalați veteranii din Legiunea a III-a Augusta. Actul de fundare al orașului a fost consemnat într-o inscripție latină găsită la Timgad.
Orașul a fost construit inițial pe o suprafață de 12 hectare extinzându-se apoi la 90de hectare, și a fost dotat cu temple, terme, forum, teatru, în centru fiind un arc de triumf.
Vechiul nume al orașului era Marciana Trajana Thamugadi. Marciana- după nmele surorii împăratului, Trajana- după numele fondatorului: împăratul Traian.
Thamugadi se pare că era numele berber al locului. Numele berber ar fi fost Timgad (Tamgut) , ce a fost găsit în documente antice. Thamugadi ar fi forma de acuzativ, la genitiv fiind Thamugadis.
Orașul era alimentat cu apă din izvorul de la Aïn Morris, aflat la 3km distanță, poate și de la izvorul Aïn Cherchar aflat la 11 km distanță.
Planul inițial al orașului a urmat planul tradițional al așezărilor romane, cu otizări rectangulare și căi de circulație perpendiculare unele pe altele. E posibil ca inițial să fi fost un castru roman.
Fiind un oraș de veterani, el a devenit un mijloc de recrutare pentru legiunea din vecinătate, dar și un centru de producere a cerealelor și măslinelor.
Politica începută de împăratul Augustus, pax romana a contribuit la adeziunea populațiilor autohtone romanizate, berberii putând dobândi cetățenia romană cu toate drepturile aferente (dacă parcurgeau treptele educative cursus honorum și altele) .
După apariția creștinismului, în timpul domniei împăratului Valerian (între 253 și 260) sau în tompul lui Diocletian (284-305) au fost martiri creștini și în acel oraș. Episcopul Novatus din biserica din Timgad a luat parte la consiliul de la Cartagina , în 256. În secolul IV au fost construite trei basilici , dar au fost găsite și resturile mai multor capele, de baptisterii, oratorii și ale unei mănăstiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu