Banchet din secolul III

 Mozaic roman cu o scenă de banchet

Mozaic ce orna pardoseala unei vile romane din Levant, din secolul II-IV. 
Acum este expus la castelul din Boudry, în Elveția. 

E ilustrată atmosfera de banchet (symposion) între bărbați, cu multă mâncare și băutură.
Unii dintre invitați și-au scos o parte din haine, rămânând înveliți doar cu prosoape mari, cu franjuri.
Cu toții stau lungiți (pe partea stângă) pe un pat în formă de potcoavă  (stibadium) așternut cu o salteluță sau o cuvertură groasă , sprijiniți pe perne ornamentate cu volane cu dantelă . 
Oaspeții sunt serviți  de numeroși sclavi (ce se diferențiază prin pieptănătura cu o coadă de cal pe o latură a capului). Un sclav aduce un bol cu apă caldă (probabil parfumată cu trandafiri) pentru clătirea degetelor  și prosop pentru ștergerea mâinilor. Altul toarnă apă caldă în alt vas (probabil de argint) dintr-un butoiaș de aramă cu canea , în timp ce un alt sclav întreține focul sub butoiaș. În partea opusă a sălii, un alt sclav pregătește vin aromat într-un recipient mare. Vinul a fost adus și urmează a fi agrementat cu plante aromate. 
Alți doi sclavi, apăruți de după o perdea asigură atmosfera plăcută cântând sau recitând versuri.

Felul doi al ospățului e constituit din păsări mari, fripte, (gâște?) , aranjate pe tăvi din argint. 

Tăvile sunt puse pe măsuțe joase, acoperite cu fețe de masă diafane , brodate și mărginite cu franjuri. 

De unde știm că oaspeții au ajuns la felul doi al ospățului?
Pentru că pe pardoseală sunt împrăștiate la vedere o sumedenie de resturi de la mâncărurile ce au fost pe mese la aperitiv.
Recunoaștem resturi de scoici, pești, diferite oase , din care se înfruptă o pisică.

E vorba despre un decor folosit pentru sala de mese (triclinium) care a fost inventat în secolul II î.Hr de Sosos din Pergamon (după afirmația lui Pliniu) și care a fost reluat în secolele următoare de diverși alți artiști mozaicari. 

Decorul de acest tip a primit denumirea de „Asarotos oikos” („podea nemăturată” în grecește) .
Care ar fi semnificația lui?

Unii cercetători leagă obiceiul de a arunca pe jos bucăți de mâncare de o veche tradiție care consta în lăsarea pe podea a unor bucăți de mâncare în amintirea strămășilor -zeilor lari.

 
Se făceau și libații (adică se vărsa puțin din băutură - vin,dar uneori și  ulei  sau lapte- pe un altar sau acasă pe podea) ca ofrandă adusă unor divinități sau  strămoșilor. Libațiile sunt amintite și în Biblie. 

Aici e o scenă de libație realizată prin anul 480 î. Hr. pe un vas pentru vin.
În Grecia antică, libația era însoțită de o rugăciune sau de o urare. La banchete, libația încheia servirea mîncărurilor- când se trecea la băuturi. 

În acelaș timp abundența resturilor dovedea varietatea felurilor de mâncare servite oaspeților . Deci când cei invitați la banchet vedeau un astfel de decor, puteau presupune că masa la care urmau să participe va fi la fel de bogată.

Mozaicul de la vila lui Hardian
Un alt exemplu de mozaic de acest fel se găsește la muzeul Gregoriano profano de la  Vatican. 

Acest splendid mozaic, alcătuit din bucăți minuscule de sticlă și marmură colorată, decora cândva podeaua sălii de mese a unei vile de pe Dealul Aventin din Roma, pe vremea împăratului Hadrian. Tema decorativă este cea cunoscută sub numele de asàrotos òikos, sau „podea nemăturată”
Artistul a creat o podea care pare a fi acoperită cu resturile unui banchet, rămășițele care în mod normal ar fi măturate: se pot identifica fructe, clești de homar, oase de pui, crustacee și chiar un șoarece mic ce roade o coajă de nucă. Impresia de relief a fost creată printr-o utilizare inteligentă a culorilor pentru a crea umbre pe fundalul alb al podelei. Acolo unde camera ar fi avut inițial o intrare, există un model cu măști teatrale și obiecte ritualice; în centru se află o parte a unei scene complexe din zona Nilului.
E de presupus că reprezentațiile teatrale făceau parte din metodele de agrementare a atmosferei unui banchet