Războiul lui Traian cu Decebal

Războaiele dacice descrise de Dio Cassius

 Istoricul roman Dio Cassius a descris în lucrarea sa: Istoria romană , în capitolul LXVIII, 6,1războiul purtat de Traian împotriva dacilor.

Motivele campaniei militare inițiate de Traian aufost:
- faptul că romanii plăteau tribut dacilor ca urmare a conflictelor anterioare cu împăratul Domitian

- pericolul care era reprezentat de creșterea puterii dacilor

cap. LXVIII,8,1
Lupta de la Tapae . 

Tapae era un punct strategic situat pe drumul spre Sarmisegetusa . Era situat în „porțile de fier ale Transilvaniei”, valea îngustă între munții Țarcului și Poiana Ruscă, legând Banatul de Țara Hațegului.
 Pe timpul împăratului Domitian armata romană condusă de prefectul Cornelius Fuscus fusese înfrântă de dacii conduși de Decebal (în anul 87) 

A urmat încă o bătălie la Tapae, în anul 89, în urma căreia generalul roman Lucius Tettius Iulianus a obținut o victorie , dar probabil cu mari pierderi, pentru că romanii au renunțat să continue războiul .

În anul 101 trupele conduse de împăratul Traian au atacat din nou cetatea Tapae. Dio Cassius spune că romanilor li s-a trimis un mesaj scris cu litere latine pe o ciupercă mare , mesajul îndemnându-i pe romani să se întoarcă din drum și să facă pace. Traian adusese însă oștiri foarte numeroase și a pornit lupta , care a fost foarte sângeroasă. Mulți daci au fost uciși, dar și dintre romani au fost răniți foarte mulți (desigur și uciși), astfel că Traian și-a sfâșiat hainele pentru a face bandaje (desigur și mulți alți romani au făcut asta).
Traian a poruncit să se facă un altar în memoria soldaților romani căzuți în luptă, apoi a dat ordin ca înaintarea să continue cu ocuparea fiecărei coline în drum spre Sarmisegetuza, desigur cu multe piederi.
Dacii au fost atacați și de cavaleria  berberilor comandată de Lucius Quietus (considerat cel mai teribil soldat din armata romană). Berberii formau regimentul de cavalerie vexillatio. Ei călăreau fără șea și aveau experiență în luptele în spații strâmte. În anul 102 atacul berber a reușit să ajungă în Sarmisegetusa și să ia mulți prizonieri.  Decebal a fost nevoit să ceară pacea în condițiile impuse de Traian. Atacul berberilor e ilustrat pe Columna lui Traian. Solia dacilor era alcătuită din „cei mai buni pileati”- nobili daci care au cerut să se ducă tratative de pace. Traian i-a trimis pe Sura și pe Claudius Livianus, prefectul pretoriului, pentru tratative de pace.  Dio Cassius consideră că Decebal dorea să obțină un răgaz pentru a-și reface forțele. Traian a continuat să ocupe zonele muntoase din împrejurimi , romanii reușind să găsească armele și mașinilede război romane ce fuseseră capturate de daci după luptele anterioare, precum și stindardul luat de la Fuscus.

Printre prizonieri era și sora lui Decebal. Decebal a declarat că e de acord să predea armele, mașinile de război și pe constructorii acelor mașini (se înțelege că acele mașini de război nu fuseseră doar capturate de la romani, unele fiind construite chiar de daci sub îndrumarea unor meșteri ). De asemenea Decebal era obligat să distrugă fortificațiile , să-și retragă trupele din teritoriul cucerit de romani și să nu mai primească fugari din Imperiul roman (căci - scrie Dio Cassius- Decebal atrăgea foarte mulți viteji din legiunile romane, „cu momeli”- deci cu plată importantă. 
Vedem că unii romani începuseră deja să se stabilească în Dacia, atrași de plata consistentă.
Însuși Decebal a venit în fața lui Traian, a aruncat armele și s-a aruncat la pământ, în semn de supunere.
Spune Dio Cassius, dar pe Columnă nu se vede asta, Decebal apărând în picioare, în atitudine demnă în fața lui Traian). 

Traian a trimis o solie Senatului roman cu descrierea condițiilor de pace negociate cu Decebal, pentru ca pacea să fie ratificată de Senat.
Traian a lăsat apoi trupe la Sarmisegetuza , străji și în restul țării și s-a întors în Italia.

Cap. LXVIII, 10, 1. Trimișii lui Decebal au fost duși în fața Senatului roman, unde ei au făcut gesturi ce arătau că se dau prinși , punând armele jos și legându-și mâinile. Senatul a consimțit la condițiile de pace, a dispus să li se restituie armele solilor daci și a urmat un triumf spectaculor pentru Traian, care și-a luat supranumele Dacicul. „Dacicus”. Au urmat lupte de gladiatori în teatru, spectacole de pantomimă .
Între timp Decebal începuse să refacă fortificațiile, primea din nou fugari dintre romani și căuta să se alieze cu vecinii iazigi, pregătindu-se de o nouă luptă.

Senatul a decis că Decebal era din nou dușman , iar Traian a pornit din nou cu trupele împotriva dacilor. Dio Cassius spune că , pentru că mulți daci trecuseră de partea romanilor „și din alte pricini”, Decebal a cerut din nou pace. În acelaș timp însă, Decebal căuta să-i ralieze și pe vecini, spunând că în cazul înfrângerii sale și acei vecini vor fi în pericol să fie înrobiți.
Decebal a încercat și să-l ucidă pe Traian în Moesia trimițănd niște dezertori romani , dar unul dintre ei fiind bănuit și torturat, a dezvăluit complotul.

Cap. LXVIII, 12, 1.
Decebal l-a chemat la el pe Longinus, comandantul unei legiuni romane ce se distinsese în lupte, l-a luat prizonier (fără a-l lega) și i-a trimis vorbă lui Traian că îl va elibera pe Longinus dacă Traian își retrage trupele la sud de Dunăre și plătește cheltuielile de război. Traian a apreciat răscumpărarea ca fiind prea mare. Longinus însă făcuse rost de otravă cu ajutorul unui libert al său și a scris o scrisoare către Traian, pe care a dus-o libertul. Apoi a băut otrava și a murit.
Decebal i-a cerut lui Traian să-l trimită pe libert ca să-i trimită trupul lui Longinus și 10 prizonieri romani, dar Traian a refuzat. Tradiția spune că trupul lui Longinus ar fi fost înmormântat la Densuș, unde se construise un templu dedicat lui Marte înainte ca pe locul acela să se construiască biserica din Densuș.

Cap. LXVIII, 13, 1

Traian a construit un pod de piatră peste Dunăre (un picior al podului se vede încă pe malul românesc)

Podul avea 20 de stâlpi din piatră, înalți de 170 de picioare și lați de 60. Stâlpii erau la distanță de 170 de picioare și erau uniți prin bolți . Fusese ales locul cu distanța cea mai mică între maluri, dar implicit și unde apa era mai adâncă. Partea superioară a podului a fost distrusă ulterior de împăratul Hadrian, când își retrăsese trupele din Dacia.
Podul și apoi Columna lui Traian au fost proiectate de Apolodor din Damasc. 

Traian a trecut cu trupele pe pod , armata romană dând lupte grele cu dacii. Se citează și vitejia unui soldat roman care , deși rănit, a continuat să lupte până la moarte.

Dacii au fost înfrânți , țara dacilor a fost ocupată de romani, iar Decebal și-a luat viața pentru a nu cădea prizonier. Capul și brațul său a fost dus ca trofeu la Roma.

Traian a stabilit în Dacia „orașe de coloniști”. Tezaurul dacilor, pe care Decebal îl ascunsese sub apele râului Sargetia (ale cărui ape fuseseră abătute temporar) , dar locul ascunzătorii a fost divulgat de trădătorul Bicilis, tovarăș al lui Decebal ce fusese luat prizonier. 
Pe columna lui Traian există o scenă ce descrie torturarea unor prizonieri (foarte vânjoși, purtând barbă și mustăți- deci care nu erau romani) de către un grup de femei care poartă raine diferite de ale femeilor romane, dar diferite și de straiele femeilor dace reprezentate în alte scene de pe Columnă. 
Femeile îi ard pe prizonieri cu torțe aprinse. Unul dintre prizonieri cel din prim plan-o fi fost Bicillis?

Cap. LXVIII, 15, 1
Traian s-a întors la Roma cu o pradă imensă- 165000 kg de aur și 331000 kg de argint (Pe Columna lui Traian sunt figurați romani ce duc de dârlogi cai încărcați cu vase și alte obiecte, desigur din aur și argint).
La Roma, Traian a ordonat să fie spectacole cu animale sălbatice și gladiatori (dintre prizonieri) timp de 123 de zile. 
Cetățenii romani au fost scutiți de plata impozitului un an.

Traian a întreprins mari lucrări de construcții: drumuri de piatră, poduri, noi biblioteci și un nou Forum, ce avea în centru măreața Columnă .
Construcțiile din noul for cuprindeau, pe lângă porticurile cu coloane de marmură, și un arc de triumf (dărâmat ulterior din ordinul lui Constantin cel Mare), o statuie ecvestră a lui Traian , Basilica Ulpia, biblioteca Ulpia și Templul lui Traian. 

Senatul i-a acordat epitetul „Optimus”, adică „cel mai bun”. 
 Lusius Quietus  , căpetenia călăreților mauri s-a îmbogățit de asemenea din pradă și a primit ca onoruri funcția de consul și apoi de guvernator al Palestinei În anul 117) . A fost ucis apoi din ordinul împăratului Hadrian. (Lusius nu era de acord cu retragerea trupelor romane din Dacia, așa că a fost rechemat la Roma și ucis din ordinul Senatului, împreună cu consulul Caius Avidius Nigrinus, ce fusese numit și guvernator al Daciei,  cu consulii Lucius Publius Celsus și Aelus Cornelius Palma- acuzați cu toții de complot împotriva împăratului). 

Scaunul Sfantului Petru

 Tronul papal e ascuns

Cathedra Petri (Scaunul /tronul Sfântului Petru) 

Simbolul papalității este scaunul Sfântului Petru, pentru că papii se consideră urmași spirituali ai Sfântului Petru.
În mijlocul basilicii San Pietro vedem un monument grandios în centrul căruia se distinge un tron fastuos.
Dar..ce să vezi, nu acela e Scaunul Sfântului Petru!

Există o relicvă păstrată cu mare grijă - în interiorul  monumentului grandios din bronz- și care se spune că ar fi fost folosit de sfântul Petru în ocazii solemne. Scaunul a fost venerat din secolul I, la puțină vreme după ce sfântul Petru a fost crucificat. Așa se crede cel puțin.

Ce se știe sigur în schimb este că în anul 875 regele Francilor Charles II le Chauve , care mersese la Roma pentru a fi încoronat ca împărat, a dăruit acel scaun papei de atunci.
După alte versiuni, împăratul Mihail Paleologul a dăruit scaunul dogelui Veneției
Este un jilț simplu, din lemn de stejar, care are în partea din față 18 plăci din fildeș pe care sunt sculptate ...muncile lui Hercule.

Cum jilțul era destul de fragil, din pricina vechimii, în secolul al XVII-lea papa Alexandru VII a comandat sculptorului și arhitectului Gian Lorenzo Bernini o structură monumentală care să dea relicvei importanța meritată prin semnificația sa. .
Bernini a lucrat șase ani pentru un uriaș relicvariu din bronz: între anii 1647 și 1653. Tronul din bronz aurit și scaunul din lemn au fost instalate în absida basilicii în 1666. 
Ansamblul sculptural are înălțimea de 14,74m și pentru el s-au folosit 74 de tone de bronz!

(Acuma- nu știu dacă  această cantitate de bronz include și cantitatea folosită de Bernini pentru Baldachin- monumentul cu patru coloane spiralate din bronz care marchează intrarea spre mormântul Sfântului Petru- aflat în centrul Basilicii San Pietro. Pentru a obține acea uriașă cantitate de bronz, papa a sacrificat plăcile antice din bronz sculptat ce alcătuiau tavanul pronaosului Pantheonului roman!

Bernini a construit Baldachinul în nouă ani - între anii 1624 și 1633, folosind 6200 kg de bronz ) 

Monumentul Scaunului Sfântului Petru cuprinde patru statui de sfinți (Sf. Ambrosie, Sf. Augustin, Sf. Anatase și Sf. Ioan Gură de Aur) care țin un tron din bronz, bogat ornamentat. Deasupra tronului: doi îngeri ce țin tiara papală și cheile Sfântului Petru. Am înțeles că în spatele (interiorul) acelui tron monumental din bronz aurit se păstrează scaunul străvechi considerat prin tradiție  că a fost folosit de Sfântul Petru. 
Ansamblul e completat de o spirală de îngerași auriți, înaltă de 20 de metri, ce înconjoară fereastra absidei centrale, unde un vitraliu reprezintă un porumbel, simbol al Sfântului Duh. .

În trecut Scaunul Sfântului Petru (relicva din lemn) era folosit la ceremonia de punere pe tron a unui nou papă, dar s-a renunțat când jilțul străvechi devenise prea fragil.
Mulți papi nici n-au văzut acel scaun de aproape, el fiind înglobat în monumentul edificat de Bernini. 

În anul 2024 scaunul din lemn a fost scos din interiorul monumentului de bronz după 50 de ani, pentru că monumentul urma să fie curățat și restaurat.
Papa Francisc a putut să vadă atunci de aproape relicva din stejar și apoi a decis să expună Scaunul timp de circa o lună, pentru a da posibilitatea credincioșilor să-l vadă la rândul lor înainte ca acesta să fie din nou depus în relicvariul din bronz. 

Este un scaun (jilț) din lemn de stejar și de salcâm , ornamentat cu plăci de fildeș. Înălțimea totală e 1,34m, lățimea este 0,89m. Înălțimea scaunului e 0,78m și lățimea 0,57m.
Ornamentele din fildeș sunt puse la partea din față a scaunului și la spătar. Pe plăcile din față ale scaunului sunt gravate diferite scene din muncile lui Hercule , se pare că și alte scene. 
Pe laturile Scaunului sunt patru inele mari din fier, care erau folosite probabil pentru purtarea Scaunului (cu ajutorul unor prăjini) la procesiuni.