Garda de la Vatican
Am văzut cu toții (în realitate sau la tv) pitoreasca uniformă a gărzilor de la Vatican.
Soldații cu halebarde , cu uniforme în dungi viu colorate și pantaloni bufanți.
Garda elvețiană a papei chiar este alcătuită din soldați elvețieni de religie catolică și are o tradiție extrem de îndelungată.
Această gardă a fost înființată în 1506 de papa Iulius al II-lea, cel supranumit „papa de fier”, cel care a inițiat și construirea măreței Bazilici San Pietro.
Pe 21 iunie 1505 papa Iulius II a cerut Dietei elvețiene să-i trimită un corp de 200 de soldați pentru protecția sa permanentă. Mercenarii elvețieni erau cei mai reputați din Europa.
În septembrie 1505 primul contingent de gărzi elvețiene a ajuns în Italia. Data oficială de înființare a Gărzii elvețiene pontificale este 22 ianuarie 1506.
În 1512 papa le-a acordat acestor militari titlul de „apărători ai libertății Bisericii”, după ce ei apăraseră tronul pontifical împotriva trupelor regelui Franței, Louis XII.
Au existat multe evenimente memorabile în cursul cărora acele gărzi au arătat un eroism neclintit.
Pe 6 mai 1527 , 147 de „mercenari ai lui Dumnezeu” au pierit luptând contra soldaților împăratului Charles Quintul , apărând scara ce duce la mormântul sfântului Petru, în timp ce alți 42 de militari din Garda elvețiană protejau fuga papei Clement VII la castelul Sant Angelo. De atunci, recruții Gărzii prestează jurământul pe 6 mai.
Garda elvețiană avea la început 150 de oameni, acum are 135..
În decursul timpului a trecut desigur prin mai multe schimbări, dar în 1914 papa Pius X a dorit să reamintească tradiția acelui corp de armată inclusiv prin uniforme.
Uniforma Gărzii elvețiene
Dar cum erau uniformele în secolul XVI?
Au fost studiate picturile din perioada respectivă și iată că, în fresca pictată de Rafael în 1512: Messa de la Bolsena, Acolo, în prim plan sunt reprezentați cinci bărbați care duceau lectica papei, dar purtau și săbii, așa că s-a dedus că erau cei din Garda elvețiană.
E de presupus că Rafael a pictat cu fidelitate portretele (și îmbrăcămintea) personajelor care apar în tablou. Despre unele dintre ele știm cine erau, probabil că și cei din Gardă erau conducătorii din acel timp ai trupelor.
Vedem că ei purtau straie largi de catifea (care să permită mișcările ample cerute de lupta cu sabia, dar care să fie și suficient de groase și în acelaș timp luxoase.
Și noua uniformă a Gărzii elvețiene a fost inspirată din îmbrăcămintea acelor persoane, doar că au fost alese alte culori. Actuala uniformă e opera lui Jules Repond , ce a fost comandant al Gărzii între 1910 și 1921.
Și iată ce a ieșit:
Uniforma de gală e alcătuită din benzi colorate roșii, galbene și albastre (albastrul și galbenul sunt culorile familiei Della Rovere, familia papei Iuliu al II-lea, iar roșul a fost adăugat de succesorul său Leon X, care era din familia Medicis.
Pantalonii sunt bufanți. Uniforma comportă și un guler mare, alb sau - la versiunea cea mai solemnă- o coleretă albă ondulată.
Fiecare membru al gărzii dispune de două uniforme: uniforma de gală și uniforma albastră.Uniforma de gală e purtată zilnic la toate posturile, în afară de poarta Sfânta Ana, unde se poartă uniforma albastră. Uniforma albastră se poartă de asemenea noaptea și la exerciții.
Cănd sunt solemnități ca: slujbele de Crăciun, Paști, binecuvântarea Urbi et orbi sau la depunerea jurământului, membrii gărzii îmbracă șîn „Grangala”, cu armura argintată din dotare și cu coiful de asemenea argintat, cu panaș din pene de struț , de fazan sau de șoim .
Uniformele sunt făcute pe măsură pentru fiecare membru al gărzii și sunt binecuvântate de papă.
Când un membru al gărzii își termină serviciul, uniforma e distrusă prin tăiere în fâșii , ca să nu poată fi folosită abuziv de altcineva.
Uniforma completă are 154 de piese ce se așează riguros conform regulamentului.
Misiunea actuală a Gărzii elvețiene
Actualmente membrii acestei gărgi sunt responsabili de paza intrărilor în palatul apostolic, la birourile secretariatului de stat din Vatican și la apartamentele private ale papei.
Securitatea papei e asigurată împreună cu jandarmeria Statului Cetatea Vaticanului.
Recrutare
Gărzile se recrutează pe bază de voluntariat. Doritorii ce vor să fie recrutați trebuie să aibă o reputație ireproșabilă, să aibă o diplomă elvețiană de capacitate (CFC- echivalent cu un bacalaureat profesional ) sau bacalaureat , apoi să fi efectuat o școală de recruți (18-21 de săptămâni) și să fi fost încorporat în Armata elvețiană în serviciu activ. Ei trebuie să aibă între 19 și 30 de ani, să fie celibatari și să aibă înălțimea de cel puțin 1,74m.
Preotul din parohia lor va confirma în scris că respectivii candidați sunt buni practicanți ai religiei și au reputație fără pată.
Urmează interviuri prealabile (ce pot dura peste 5 ore) , în Elveția.
Cunoașterea mai multor limbi e un avantaj. Limba oficială a gărzii e limba germană.
Din 1929 Garda elvețiană nu mai e considerată de autoritățile elvețiene ca un corp de armată străină, ci un corp de poliție.
Serviciul în Garda elvețiană nu e decontat în armata elvețiană
Jurământul
După ce a fost primit, orice nou recrut va depune un jurământ de credință pe data de 6 mai din primul său an de serviciu. Mandatul e de minim doi ani.
Capelanul de serviciu citește jurământul, neschimbat de 500 de ani:
„„Jur să-l slujesc cu fidelitate, loialitate și onoare pe Suveranul Pontif [numele Papei] și pe succesorii săi legitimi, precum și să mă consacru lor cu toate puterile mele, oferindu-mi, dacă este necesar, viața pentru apărarea lor. Îmi asum, de asemenea, aceste angajamente față de Sacrul Colegiu al Cardinalilor în timpul vacanței Scaunului Apostolic. Promit, de asemenea, comandantului și celorlalți superiori respect, loialitate și ascultare. Jur să respect tot ceea ce cere onoarea statului meu.”
Recrutul înaintează, pune mâna stângă pe drapelul de gardă și efectuează un salut cu trei degete de la mâna dreaptă ridicate (simbol al Sfintei Treimi), și rostește în limba lui maternă (franceză, elvețiano-germană, elvețiano-italiană sau romanche) :
„Eu, halebardierul [numele recrutului], jur să respect cu cinste și cu bună credință tot ce mi s-a citit acum. Așa să-mi ajute Dumnezeu și Sfinții ce ne apără”
