Iulius Caesar a construit două poduri peste Rin
Interesant că proiectul i-a aparținut
Dar comentatori moderni remarcă și că denumirile de „gali” și de „germani” sunt inventate de Caesar pentru a denumi triburile disparate ce trăiau pe un anumit teritoriu mai larg.
Misha Meier, profesor de istorie veche la Universitatea din Tübingen a declarat pentru revista der Spiegel : „Germanii sunt o invenție a lui Cesar”. Nu există consens asupra originii cuvântului german. Nu se cunoaște nici un popor care să se fi desemnat așa singur. Această construcție îl aranja pe Caesar. Omogenizând și făcând figura inamicului cât mai înspăimântătoare posibil, el mărea astfel importanța înfăptuirilor sale militare.
Aceeași observație a fost făcută și referitor la „gali”: de asemenea era vorba despre numeroase triburi cu diverse denumiri, acestea fiind numite de Caesar cu un termen generic.
De asemenea existau triburi galice și la est de Rin, dar și triburi germanice la vest de Rin. Caesar a stabilit pur și simplu granița imperiului la Rin, ce constituia un obstacol natural și era clar identificat pe teren.
În timpul războiului din Galia, în anul 55 î.Hr, trupele romane se confruntau și cu raidurile întreprinse de triburile de „germani”, care se retrăgeau apoi dincolo de Rin.
Caesar nu a dorit să extindă cucerirea romană și dincolo de Rin, dar a dorit să demonstreze că armata romană poate trece de acest obstacol natural oricând, în condiții de siguranță.
Trecerea pe corăbii a fost considerată de Caesar prea riscantă și nu suficient de demnă pentru armata romană.
Caesar a dorit de asemenea să vină în ajutorul tribului germanic de Ubieni, care se aliase cu romanii, înspăimântând celelalte triburi, care îi atacau.
Iulius Caesar a ordonat să se construiască un pod de lemn , după indicațiile sale.
Podul a fost descris de el foarte exact în „De bello galico”
Podul a fost construit în 10 zile , au trecut pe el 40000 de oameni cu mașinile lor de război , armata și-a atins țelurile, apoi s-a întors și podul a fost distrus apoi tot de romani după 18 zile, când trupele romane reveniseră pe malul vestic al fluviului.
Pe amplasamentul acelui pod provizoriu se află acum un panou comemorativ. Iar în apropiere există podul modern construit în acel loc considerat cel mai potrivit pentru traversare- la Neuwied
Podul peste Rin al lui Iulius Caesar (55 î.Hr.) era o
structură masivă din lemn, estimată la aproximativ 140 până la 400 de metri
lungime și 7 până la 9 metri lățime, traversând un râu cu o adâncime de până la
9 metri. A fost construit în doar 10 zile folosind piloți bătuți în albia
râului, de către aproximativ 40.000 de soldați, care au trecut apoi pe el în siguranță. După 18
zile petrecute de cealaltă parte, Caesar a demontat podul pentru a demonstra că
era o demonstrație de putere, mai degrabă decât o ocupație pe termen lung.
.
Doi ani mai târziu, în 53 î.Hr, a fost construit din nou un pod pentru trupele romane, pod care a fost distrus de asemenea după întoarcerea trupelor în teritoriul ocupat de romani.
Aceste poduri au fost considerate drept capodopere de inginerie militară .
Podurile au demonstrat că armata romană nu putea fi oprită de un obstacol natural și că deține mijloacele tehnologice pentru a trece oricând, în siguranță peste apele învolburate ale fluviului.
Inginerii romani au folosit greutăți grele pentru a băga lemne duble masive în albia râului, sub un unghi înclinat împotriva curentului, creând o structură robustă.
Napoleon III a dispus realizarea unei machete după descrierea lui Caesar pentru muzeul Antichităților celtice și galo-romane (actualmente Muzeul de Arheologie națională) .
Macheta se află acum la muzeul de Geniu la Angers.
Descrierea lui Caesar (care vorbește despre sine la persoana a treia) :
„A stabilit următorul plan pentru pod.
Doi bușteni de jumătate de picior, ușor ascuțiți în jos, au fost uniți la o distanță de două picioare de adâncimea râului. Le-a așezat cu utilajele și le-a fixat cu cleme, nu drepte față de perpendiculară, ci înclinate și oblice, astfel încât să corespundă naturii râului.
De asemenea a ridicat doi bușteni în partea opusă, uniți în acelaș mod la o distanță de patruzeci de picioare de partea inferioară, întorși împotriva forței valurilor râului.
Fiecare dintre aceștia în plus era separat de partea extremă prin grinzi de două picioare, introduse până la îmbinarea buștenilor lor, cu câte două cleme pe fiecare parte. Acestea fiind separate și legate în direcția opusă erau atât de puternice și în asemenea mod, înât cu cât forța apei era mai mare, cu atât eru mai strâns ținute împreună.
Aceste materiale drepte erau aruncate și legate împreună și ținute la un loc cu bare și grătare lungi; și în plus erau împinse oblic spre partea inferioară a râului, care, fiind plasată ca un berbec și conectată la toată lucrarea, ar absorbi toată forța râului; iar altele erau plasate de asemenea deasupra podului, la o distanță moderată, astfel încât dacă trunchiuri de copaci sau nave ar fi fost aruncate de barbari în scopul dărâmării lucrării, forța acestor lucruri ar fi diminuată pentru acești apărători și nici nu ar fi afectat podul.
La zece zile după ce începuseră să fie aduse materialele, armata a fost transferată, toate lucrările fiind terminate. Caesar, lăsând o garnizoană puternică de ambele părți ale podului, s-a grăbit spre teritoriul Sugambrilor. Între timp, au venit la el ambasadori din mai multe orașe; cărora le-a răspuns cu generozitate când au cerut pace și prietenie și a ordonat să i se aducă ostatici. Dar Sugambrii, pregătindu-se de fugă încă din momentul în care podul fusese construit și încurajați de cei pe care îi aveau cu ei din Tencteri și Usipeti, își părăsiseră teritoriul și își luaseră toate bunurile și se ascunseseră în pustietate și în păduri.”
Al doilea pod a fost construit pentru o nouă expediție, în anul 53 î.Hr- pentru a securiza frontierele și a-i pedepsi pe Sugambri.
