Templul construit de Iulius Caesar
Tradiția gintei Iulia spunea că ei se trăgeau din Iulus (Ascanius), fiul prințului troian Aeneas, care reușise să se salveze împreună cu un mic grup de troieni din dezastrul cuceririi cetății Troia de către ahei.
Vas grecesc pe care e pictata salvarea lui Aeneas,
care îl duce în spinare pe tatăl său, Anchises, din Troia incendiată. Două zeițe îi arată drumul.
Legenda homerică spunea că Enea (Aeneas) ar fi fost fiul zeiței Venus (Afrodita) , deci ar fi avut o origine divină.
Iar tatăl său, Anchises, pe care Aeneas îl salvase de la Troia ducându-l în spate, era o rudă a regelui Priam.
Aeneas (Enea) întemeiase orașul Lavinium, în regiunea Latium.
Fiul său, Ascanius (Iulus) întemeiase cetatea Alba Longa .
Iulus (Ascanius) fusese strămoșul fraților Romulus și Remus , fiii zeului Marte.
Romulus a fondat Roma pe 21 aprilie în anul 753 î.Hr. , dată de la care romanii numărau anii.
Iulius Caesar se mândrea cu această origine străveche, din dinastia întemeietoare a Romei.
O imagine reconstituită a Forumului inaugurat de Iulius Caesar pe 26 septembrie 46 î.Hr
Noul Forum (Forumul Iulian)
În centru era templul Venus Genetrix, laturile forumului erau mărginite de porticuri cu șiruri duble de coloane desfășurate pe două etaje, cu statui în toate spațiile dintre coloane. Pe a patra latură exista de asemenea un portic
Arhitectura acestui nou forum a devenit un model pentru forumurile construite ulterior de împărații romani.
Spațiul de 160m x 75m din forum urma să primească adunările populare romane.
În Republica Romană, adunările populare (numite comiții sau comitia) reprezentau formele de organizare a cetățenilor cu drept de vot, având rolul de a alege magistrații, de a vota legile și de a decide în probleme majore de stat
Pentru adoptarea legilor sale, Iulius Caesar a recurs în mod repetat și strategic la adunările organizate pe triburi, în special la Conciliul Plebei (Concilium plebis) și la Comițiile Tribute (Comitia tributa), pentru a evita opoziția senatului.
Conciliul Plebei (Concilium plebis)
- Organizarea: Adunare exclusivă a plebeilor, convocați pe triburi.
- Atribuțiile: Alegerea tribunilor plebei și a edililor plebeiani.
- Importanța: Hotărârile acestor adunări (plebiscita) au devenit obligatorii pentru întreaga populație a Romei (inclusiv patricienii) după anul 287 î.Hr., prin legea Lex Hortensia
Sistemul de vot din adunările populare romane nu era unul individual (în care se numărau voturile fiecărui cetățean în parte pentru a stabili câștigătorul), ci un sistem de vot indirect și colectiv.
- se introdusese votul secret pentru a reduce corupția. Cetățenii primeau tăblițe cerate sau de lemn (tabellae) pe care își marcau opțiunea.
- La votarea legilor: Tăblița era marcată cu UR (Uti rogas - „Așa cum ceri”, adică DA) sau cu A (Antiquo - „cum era”, adică NU).
- La alegeri: Cetățeanul scria numele sau inițialele candidatului preferat.
- În procese judiciare: Tăblița avea litera A (Absolvo - „Achit”) sau C (Condemno - „Condamn”).
Cetățenii mergeau pe niște podiumuri înguste de lemn (numite pontes) și aruncau tăblițele în urne mari (cistae), păzite de supraveghetori (diribitores), care apoi numărau voturile.
Boicotarea sistemului religios (Obnuntiatio)
În Republica Romană, un magistrat putea opri orice adunare populară sau sesiune de vot dacă declara că a văzut „semne rele în cer” (profeții nefavorabile). În anul 59 î.Hr., colegul lui Caesar, Bibulus, a încercat să folosească acest tertip religios în fiecare zi pentru a bloca legile lui Caesar.
- Caesar a ignorat tabuurile religioase, creând un precedent istoric. El a mers mai departe cu votul din comiții, arătând că forța politică și sprijinul maselor (sau al armatei) erau mai importante decât tradițiile religioase discutabile, - mai degrabă superstiții- ale Republicii.
După moartea lui Caesar, succesorul său, împăratul Augustus, a menținut votul popular pentru o vreme, însă ulterior adunările populare au dispărut definitiv, dreptul de vot fiind transferat Senatului, în anul 14, de către Tiberius.
Poetul satiric Juvenal a rezumat perfect această transformare: „Poporul care odinioară dădea comenzi, legi, legiuni, acum nu mai dorește cu ardoare decât două lucruri: pâine și circ”.
(de menționat că ambele erau gratuite)
În colțul dinspre sud--vest al Forumului era Curia Iulia , destinată Senatului (clădirea încă există în For, doar că nu mai are colonada ornamentală și placajul de marmură. Porticurile adăposteau activități administrative și juridice.
Înainte de bătălia decisivă de la Pharsalis, dusă împotriva principalului său inamic, Pompei cel Mare și ale trupelor acstuia, care le depășeau numeric mult pe ale sale, Caesar a jurat că dacă va fi victorios va ridica în For un templu zeiței aflate (conform tradițiilor străvechi , legendare ) la originea familiei lui.
Jurământul a fost îndeplinit pe 26 septembrie 46 î.Hr, în ultima zi a triumfului său , când a inaugurat templul dedicat lui Venus Genetrix (Venus originara/născătoarea) , ridicat în noul Forum gândit de el și aflat încă în construcție.
Statuia zeiței Venus Genetrix -o copie din secolul I după un original al sculptorului Kallimacos , aflată în orașul roman Frejus din sudul Galiei (Franței de azi). Probabil așa arăta statuia din templu, probabil însă mai înaltă.
Iulius Caesar cheltuise o avere pentru construirea acestui complex de construcții. Suetonius a menționat că doar
cumpărarea terenurilor l-a costat peste
o sută de milioane de sesterți , plătiți din averea sa . (Echivalent a cca 100 de milioane de dolari astăzi)
Achiziționarea de terenuri s-a făcut încă din anul 54 î.Hr, au urmat demolările de construcții existente , desfășurate în paralel cu luptele din războiul civil. Construcția a început în anul 48 î.Hr , lucrările fiind terminate după moartea lui Caesar
În fața templului se găsea statuia calului său, tovarășul său credincios de lupte .(
Equus Caesaris).
Ulterior, Augustus a ordonat ca statuia lui Caesar să fie adăugată pe cea a calului, rezultând o statuie ecvestră, care din păcate s-a pierdut.
Ansamblul a fost avariat de incendiul ce a avut loc în anul
80 . Templul a fost reconstruit de Domițian, apoi restaurat de Traian care l-a inaugurat din nou pe 12 mai 113 , a ars din nou în anul 283, și reconstruit iarăși de Dioclețian. Cele trei coloane ce se mai păstrează în Forum datează de atunci.
Templul era asemănător templelor tradiționale grecești . Avea 8 coloane pe fațadă principală și câte 8 coloane pe fațadele laterale , distanțate la un diametru și jumătate.
Locul central din cella era ocupat de statuia zeiței, sculptată de Arcesilaus.
(Arcesilaus era un sculptor grec foarte apreciat, prieten cu Iulius Caesar și cu generalul Lucullus- conform scrierii lui Pliniu cel Bătrân , care la rândul său l-a citat pe Marcus Terentius Varro, contemporan cu Caesar și Lucullus)
Lucrările lui Arcelsilaus nu a ajuns până la noi, dar au fost copiate pe timpul său și putem să ne facem o idee de felul în care arătau privind de pildă acest mozaic alcătuit cu marmură și pastă de sticlă la sfârșitul secolului I î.Hr.
În acest mozaic găsit în portul Anzio e reprezentat Hercules înrobit de Omphale, forța lui fiind toropită de puterea dragostei, simbolizată de amorașii ce l-au potopit pe leu. Inițial fusese o figură a zeului Dionisos, scena având altă semnificație: cantitatea mare de vin (reprezentată prin vasul răsturnat) toropise vitejia leului , dar îl făcuse sensibil la atracțiile erotice, simbolizate de amorași.
Aceeași temă a fost reluată și în acest mozaic găsit la Pompei (leul înlănțuit în fața zeului Dionisos, înconjurat de amorași)
Lucius Licinius Lucullus, un general capabil ce făcuse o mare avere din războaiele duse în Orient, se retrăsese din politică și se preocupa de gastronomie (el adusese de pildă cireșele și caisele din Orient în Italia) și de protejarea artelor, înființând biblioteci și grădini.
Pentru statuia zeiței Venus, Arcelisaus s-a inspirat dintr-un model clasic atribuit lui Callimachus. Zeița era reprezentată purtând un chiton subțire, mulat , cu un umăr dezgolit și tinând în mână un măr. O copie ce ne-a parvenit e Aphrodite din Frejus, aflată acum la Louvre)
Erau prezente în acel templu și ofrande votive neobișnuite și somptuase, : două picturi celebre de pictorul grec Timomah, ce înfățișau personaje cunoscute din poemele eroice clasice grecești: Ajax și Medeea. Erau etalate de asemenea șase colecții de pietre prețioase sculptate, o platoșă cu perle aduse din Bretania și o statuie aurită a Cleopatrei înfățișată ca zeița Isis ..
Iulius Caesar a fost un colecționar pasionat de artă, investind sume colosale din averea obținută în campaniile sale militare pentru a cumpăra picturi, statui și pietre prețioase.
Istoricul Suetoniu notează că dictatorul achiziționa mereu opere semnate de maeștri antici, pe care le plătea la prețuri atât de mari încât el însuși se rușina uneori de sumele cheltuite.
Majoritatea acestor capodopere au fost expuse public în complexul grandios construit de el la Roma: Forumul lui Caesar și, în special, în Templul lui Venus Genetrix.
Caesar considera că menirea operelor de artă e să fie văzute și admirate de cât mai multă lume, de aceea le-a expus public pe cele din colecția lui.
Printre cele mai faimoase opere de artă care i-au aparținut lui Caesar se numără:
Picturile lui Timomachus din Bizanț
Caesar a cumpărat două dintre cele mai faimoase tablouri ale epocii elenistice, realizate de pictorul Timomachus, plătind pe ele uriașa sumă de 80 de talenți:
- „Medeea cugetând la uciderea copiilor săi”: O capodoperă lăudată în Antichitate pentru intensitatea emoțională cu care surprindea conflictul interior al Medeii. Deși tabloul original a ars în anul 80 d.Hr., stilul său a fost copiat pe scară largă în frescele descoperite la Pompei
- Ajax în nebunia sa”: O lucrare dramatică ce îl înfățișa pe eroul mitologic grec Ajax după ce fusese cuprins de nebunie. Ambele picturi au fost așezate direct în fața Templului lui Venus Genetrix
Apelles o pictase pe Venus (Aphrodite) Anadyomene (ieșind din mare) în sec. IV î.Hr având-o ca model pe frumoasa Campaspe (sau pe curtezana Phryne). Augustus ar fi confiscat tabloul , reducând impozitul celor din insula Kos cu 100 de talanți, pentru a o expune în templul lui Venus Genetrix. . Pictura a fost însă deteriorată de umezeală și au supraviețuit doar copii, una fiind în această frescă din Pompei.
Această pictură găsită la Pompei e o copie după originalul picturii create de Apelles. Se crede că era expusă în Templul lui Venus Genetrix.
În anul 80 , în timpul domniei lui Titus un incendiu devastator a izbucnit la Roma (la un an după erupția Vesuviului) și a deteriorat o parte din nForum și din templul Venus Genetrix, distrugând picturile.
Dar ele au fost copiate în frescele de la Pompei și Herculaneum
O frescă găsită la Casa dei Dioscuri din Pompei are ca subiect plănuirea de către Medea a uciderii copiilor ca razbunare și se crede că pictura ar fi fost influiențată de Timomachos
O alta reprezentare a Medeei, la Herculaneum, e poate mai apropiata de pictura lui Timomachos
Picturile sunt desigur deteriorate de lava vulcanica, dar putem observa detaliile ce prefigurează arta Renașterii . Interesant detaliul mâinilor: Medeea încă nu a decis să apuce mânerul sabiei, stă împietrită de durere
În interiorul templului era o friză cu amorași , ce aminteau că Venus era zeița dragostei. După terminarea războiului, era în sfârșit momentul pentru plăcerile dragostei.
Conform mitologiei, Venus ar fi avut mai mulți copii din însoțirea cu zeul Marte: unul era Cupidon, zeul dragostei, alții erau Deimos și Probos. Phobos era zeul fricii (simbolizată în sculptură prin chipul speriat de pe scut)
Fotografiile frizei cu Cupidoni au fost făcute de Steven Zucker
Pe pereții exteriori ai cellei erau basorreliefuri ce continuau tema amorașilor (amoriți/erotes) : aici aceștia sacrifică tauri (
foto Jamie Heath). Interesantă ideea că dragostea poate fi și crudă și periculoasă. Observăm că taurii nu sunt legați, ei sunt îngenunchiați și se supun aparent încrezători acelor copii care par să se joace, dar care au pumnale în mâini.
Iar Caesar avea să cadă victimă nu după mult timp unui complot organizat de familia fostei lui amante, Servilia. Tot cu pumnale.
Alte fotografii făcute de autorul blogului atouchfromeFrizele aveau motive ce aminteau de nașterea zeiței Venus din spuma mării (conform mitologiei antice) : delfini, scoici și tridenți.
Existau și trei bazine decorative, unul în fața, decorat cu statui de nimfe , numit
Fântâna Appiadelor, celelalte la marginile templului. Templul era ridicat pe o platformă înaltă, pe care se ajungea prin trepte dispuse la fațada principală și pe cele două laturi adiacente.
Reconstituitre ipotetică a interiorului
Lucrările au fost finalizate după moartea lui Caesar, din ordinul lui Octavian
Când în Renaștere s-au făcut săpături și s-au scos la iveală vestigii ale acestui templu, fundații de coloane de marmură și fragmente de frize și de coloane, reliefurile au fost desenate de Palladio și de Labacco, astfel că ne putem închipui cam cum ar fi arătat acel templu atunci, la sfârșitul secolului I î.Hr.
Ulterior însă, cutremure, incendii și lipsa de întreținere au dus la distrugerea progresivă a construcțiilor.
Prin anii 1400, papa Eugeniu al IV-lea a demolat un zid mare din For pentru a recupera travertinul din care era făcut. demolarea a durat cam 30 de ani (între 1431 și 1462) .
A început apoi distrugerea sistematică a blocurilor de marmură din Forumuri : marmura era arsă în cuptoare uriașe, ca să se obțină ...var!
Forumurile fuseseră redenumite în secolul XVI-lea : „groapa de var”.
Apoi terenul devenise pășune pentru vite. (Campo Vaccino-„câmpul vacilor”)
Acum, după dezgroparea resturilor rămase și asamblarea lor pe alocuri, forumul lui Caesar arată așa:
(Basilica Argentaria a fost adăugată lângă templul Venus Genetric pe timpul lui Traian, ca să amenajeze propriul său for. Această basilică a funcționat și ca școală publică- s-au găsit graffiti uri antice pe tencuiala ei, cu exerciții de scriere și versuri din Eneida în latină și greacă. )
(Fotografie realizată de atouchofrome cu Google Earth. Latrina publică a fost construită de Traian. În trecut, era panta Capitoliului. Pe timpul lui Caesar erau latrine publice mai mici, distribuite în diferite locuri din oraș. Curia Pompeia, în care a fost asasinat Caesar a fost declarată de Octavian loc profanat și a fost transformată parțial în latrină publică. Băile private din casele luxoase (balneae) aveau în apropiere și latrine (foricae) , care refoloseau apa uzată de la băi pentru clătirea dejecțiilor spre canalizare.)
Motivul floral învolburat, ce sugerează mișcarea valurilor , a fost reluat și la
Maison Carree din Nimes, Franța, care se păstrează și astăzi.
Clădirile erau pe atunci parțial colorate și împodobite cu ghirlande și stofe colorate ce creau o atmosferă veselă.
Tot din a doua jumătate a secolului I î.Hr datează și acest mozaic cu scene din Egipt: preoți care hrănesc un crocodil , în orașul Crocodipolis, unde era onorat zeul crocodil Sobek.
Desigur cucerirea Egiptului adusese la modă acest gen de scene exotice.
