Albastrul egiptean
Culoarea albastră era greu de obținut în antichitate.
Camera albastră
Albastrul era scump.
Se putea obține pigment din piatra semiprețioasă lapis lazuli (sodalit) , care era greu de găsit și scumpă .
În Renaștere continua să fie la fel de greu de procurat, așa că această culoare era rezervată de obicei, în reprezentările religioase, pentru rochia sfintei Fecioare.
Acum se obține pigmentul ultramarin pe cale chimică, dar nu e totuși acelaș lucru.
În antichitatea romană, acest albastru a fost înlocuit cu „albastrul egiptean”, un pigment obținut dintr-un amestec de nisip încălzit cu var, cupru, cuarț și un flux alcalin.
Acest pigment albastru fusese obținut în Egiptul antic încă din anii 3300-3200 î.Hr, iar romanii au preluat ulterior fabricarea lui.
Vitruvius denumea acestă culoare: cœruleum, denumire ce se păstrează și în zilele noastre pentru această nuanță de albastru- obținută însă cu alte metode.(Ceruleum)
În antichitatea romană, albastrul caeruleum se producea la Puteoli, lângă Pompei. Dar rămânea totuși un pigment scump. S-a găsit și o cupă cu acest albastru obținut în zona Pompei.
Pliniu cel Bătrân a scris despre acest pigment, notând că el costa 8 denari/liră, iar caeruleumul vesterianum (de cea mai bună calitate (costa 11 denari/liră. O liră romană echivala cu 0,72 livre, adică 0,326 kg astăzi)
Un pigment și mai scump era indicum (indigo), un pigment ce se aducea din India.
Cercetătorii au calculat că o cameră colorată cu pigmentul caeruleum ar fi costat 93-168 denari.
Pentru comparație, un soldat de infanterie primea o soldă de circa 187 denari pe an.
În aceste condiții, camerele vopsite în culoarea albastră erau rare. Mult mai frecvent se folosea culoarea roșie, mai convenabilă.
Totuși a fost găsită la Pombei o încăpere colorată în culoarea albastră , expresie a luxului.
Camera , cu suprafața de aproximativ 8m2, făcea parte dintr-un bloc de locuințe- insula- care era o anexă a unei case mari- domus.
Casa respectivă era dotată cu baie încălzită prin pardoseală, era o clădire cu etaj și avea o sală de mese mare, ce putea găzdui 20-30 de oaspeți.
Complexul construit are o curte interioară, în care era și scara ce ducea la etaj. Nu au fost decopertate toate încăperile, pentru că sunt necesare și lucrări de consolidare și protejare.
Se consideră că acea cameră albastră nu era o cameră de locuit obișnuită, ci probabil un sacrarium- un spațiu destinat ritualurilor sau depozitării de obiecte sacre.
Camera albastră a fost escavată recent în zona centrală a orașului Pompei, (din care mare parte se află încă sub cenușa vulcanică).
Camera cu fond albastru are pictate bandouri decorative aurii și personaje mitologice feminine ce reprezintă anotimpurile , în încăpere fiind și reprezentări legate de agricultură și de creșterea oilor.
În cameră au fost găsite anterior 15 amfore și un set de lampadare și ulcioare .
