Sfarsitul prieteniei miraculoase

 Prietenie între un tigru și un țap

Într-un „parc de animale” folosit în cadrul unui program de reproducere în captivitate  din Rusia, (la Primorski)  un tigru siberian primește în fiecare săptămână (sau de două ori pe săptămână) un animal viu ca hrană (capre sau iepuri crescuți în alte țarcuri)  .
Așa se face  că în noiembrie 2015, tigrul de trei ani Amur a primit ca hrană un țap viu, în vârstă de cinci ani, numit Timur. 
Spre deosebire de alte animale ce fuseseră aduse ca hrană tigrului, țapul nu știa că acesta poate fi periculos și nu s-a temut de el. El s-a apropiat fără teamă de tigru, cele două animale s-au mirosit , apoi au rămas liniștite , fără nici o agresiune din partea tigrului. Tigrul a preferat să rabde de foame decât să-și ucidă noul prieten. Timur s-a instalat chiar în culcușul tigrului, se plimba împreună cu el, sub privirile interesate ale celorlalți tigri, situați în țarcuri alăturate.  . 
Amur și Timur au început să se joace împreună, dormeau împreună , ba chiar tigrul a încercat să-l învețe pe țap să mănânce carne (celelalte prăzi care au fost introduse acolo) .
Prietenia neobișnuite între aceste animale atât de diferite a stârnit interesul, a fost popularizată și a sporit faima acelui parc zoo, devenit parc de safari-„Far Estern Safari Park”. Au fost instalate cinci camere de luat vederi în țarcul celor două animale , imaginile fiind postate pe internet ca la spectacolele de „telerealitate”. Imaginile difuzate pe rețelele sociale au cumulat 30 de milioane de vizionări!
 

                                                     Fotografie AFP/Primorye Safari-Park

Iată însă că în ianuarie 2016  prietenia fără cusur dintre Amur și Timur s-a degradat.  Țapul a început să se joace cu tigrul într-un mod supărător. Atacuri cu coarnele erau considerate probabil de țap drept hârjoneli prietenești, dar îl deranjau pe tigru. Unul dintre îngrijitorii acestuia a povestit că țapul a necăjit tigrul cam o lună, până ce tigrul l-a lovit puternic, făcându-l să cadă de pe o stâncă.
Îngrijitorii, care publicau cu regularitate filmări cu cei doi prieteni speciali, au arătat o scenă în care țapul l-a împins cu coarnele pe tigru, vrând să-l dea jos (!) de pe stânca pe care el se odihnea. Tigrul a ripostat lovind ușor țapul cu laba, dar a părăsit stânca disputată. 
Altă dată țapul se instalase pe o zonă așternută cu paie (în rest fiind zăpadă) și l-a gonit cu coarnele pe tigrul care ar fi vrut să se tolănească acolo. Tigrul a arătat multă răbdare, dar -conform spuselor îngrijitorilor- a devenit mai nervos când în țarcul învecinat o tigroaică intrase în călduri. Așa că l-a „altoit” mai zdravăn pe amicul său, țap. Îngrijitorii nu cred că tigrul a vrut chiar să-l ucidă, doar că l-a lovit „cam tare” la nervi, apucându-l de ceafă și aruncându-l la câțiva metri . 
Îngrijitorii au scos țapul din țarcul tigrului și i-au verificat starea de sănătate, ducându-l chiar la Moscova pentru îngrijiri de specialitate. I-au adus chiar și o capră, pentru a-l calma.  Animalele au fost ținute în țarcuri învecinate, pentru o eventuală reunire ulterioară. Dar țapul nu și-a revenit complet și a murit câteva luni mai târziu. 
Vestea i-a întristat pe cei ce urmăreau cu încântare evoluția acestei prietenii insolite. 
Administratorii parcului au reacționat la rândul lor.
Îngrijitoarea țapului Timur a dat un comunicat în care a declarat că el va fi incinerat „cu onoruri”.

Parcul zoo a declarat că are în vedere să ridice o statuie de bronz pe mormântul țapului.

O poveste fără precedent? Nu chiar.
Cu mulți ani în urmă, tot într-o grădină zoologică din Rusia- pe atunci Uniunea Sovietică- a fost o întâmplare asemănătoare. 

Prietenia dintre un leu și o cățelușă

Un leu , ce era ținut într-o cușcă nu prea mare din acea grădină zoologică „de tip vechi”, era hrănit -printre altele- cu câini fără stăpân prinși pe străzi. Odată însă, o cățelușă de mici dimensiuni l-a privit fără teamă pe leu și când el s-a apropiat să o miroasă, ea l-a lins pe bot. 
Mângâierea i-a mers la inimă bietului animal ținut în captivitate. El a refuzat să mănânce acea cățelușă, dar s-a opus violent ca ea să fie scoasă din cușca lui. 
Așa că respectiva cățelușă a rămas în cușca leului, mâncând alături de el din hrana acestuia și dormind ghemuită în coama prietenului său. 
Dar într-o zi cățelușa s-a îmbolnăvit și a murit. Leul a suferit mult și a refuzat să mai mănânce. Îngrijitorii i-au introdus în cușcă altă cățelușă, dar leul a sfâșiat-o imediat. A continuat să refuze hrana până ce a murit. 
Întâmplarea a fost povestită de o îngrijitoare de la acea grădină zoologică într-o carte cu întâmplări din viața animalelor din zoo. 

O leoaică a apărat un pui de antilopă.

O întâmplare ce are unele similitudini cu cele de mai sus a fost observată la animale aflate în libertate, într-o rezervație din Africa. 

O leoaică din Kenya (observată în 2003) nu doar că nu a mîncat un pui de antilopă , dar l-a și apărat de ceilalți lei din familia ei. Leoaica ținea puiul de antilopă aproape de ea , fără a-i pricinui vreun rău. 
Dar era o situație fără ieșire. Leoaica nu se putea hrăni, dar nici puiul de antilopă nu avea laptele de care avea nevoie. Leoaica a slăbit, în cele din urmă a fost nevoită să meargă să bea apă.  Puiul de antilopă a fost ucis de un leu mascul..Leoaica a suferit , nu a mâncat, nu s-a mișcat de lângă  micul corp timp de șase zile.  Cercetătorii au considerat că faptul că leoaica își pierduse puii cu puțin timp în urmă (uciși de braconieri- mai degrabă de localnici ce vor să decimeze leii)  o sensibilizase pe aceasta față de puii din altă specie.  Într-o zi leoaica a dispărut. Se pare că a fost ucisă și ea de ..braconieri. 

Leoaica a repetat însă experiența, adoptând succesiv 6 vițeluși de antilopă orynx, apărându-i de familia de lei.  În prima fotografie leoaica pare să fi avut pui de curând (după forma abdomenului) , dar probabil puii ei au fost uciși. Leoaica (botezată în rezervație Camunak) are și o rană proaspătă și protejează un pui de antilopă .Probabil trauma pierderii puilor a sensibilizat-o față de puii altor animale. 

În altă fotografie, leoaica apare foarte slăbită, dar protejând în continuare un vițeluș de antilopă orynx. 

În Uganda,  în 2012 a fost un caz similar: o leoaică ce proteja un pui de antilopă 

Un dentist american a ucis leul emblematic din Zimbabwe

Le Monde

Leul Cecil

Leul Cecil

 Cel mai falnic leu cu coamă neagră din Africa trăia de 13 ani în rezervația (parcul național) Hwange din Zimbabwe, unde era fotografiat foarte des de vizitatorii parcului. Era obișnuit cu turiștii, care il fotografiau fără grijă de la mică distanță, așa cum se întâmplă de obicei în aceste parcuri, în care animalele sunt pe jumătate domesticite – oricum, sunt extrem de obișnuite cu prezența zilnică a oamenilor în imediata lor apropiere. Vizitatorii se apropiau cu mașinile până la 10 m de mărețul leu, pe care îl fotografiau sau îl foloseau pentru observații științifice. El aducea desigur venituri substanțiale rezervației prin interesul pe care îl stârnea turiștilor.  Era -se pare- cel mai mare leu aflat în libertate în Africa. Și cel mai frumos.

Iată însă că , pe 1 iulie 2015, s-a găsit cineva care să profite de faptul că leul încetase să mai vadă un pericol în prezența oamenilor și să-l ucidă cu lașitate, pentru a mai adăuga un „trofeu” în panoplia lui de vânător asiduu. Cum fapta sa a stârnit indignare generală, o asociație de luptă contra braconajului (Zimbabwe Conservation Task Force (ZCTF) a publicat numele și adresa autorului : dentistul american Walter J. Palmer, ce locuiește aproape de Minneapolis, în SUA..
În medie 42-49 de lei masculi sunt vânați ilegal anual în Zimbabwe pentru trofee.

Au fost făcute cunoscute și circumstanțele uciderii leului:

Doi cetățeni din Zimbabwe, angajați de dentistul cu pricina,  s-au ocupat de momirea leului afară din rezervație (pentru a îndepărta acuzația de braconaj), oferindu-i leului o carcasă de antilopă. În timp ce măreața felină mânca fără să bănuiască nimic ultima sa masă, fără a se îngrijora de prezența celor care îi oferiseră festinul, dentistul a tras în el cu o săgeată. (Se precizează că americanul învățase să tragă cu arcul de la 5 ani și putea ținti o carte de joc de la 100m, așa că se distra vânând animale cu arcul).
Probabil că s-a apropiat cu mașina fără a avea a se teme de ceva, leul fiind obișnuit cu oamenii. Și-a ales cu grijă un loc în care să tragă. Nu în cap, pentru că voia să aibă un trofeu negăurit. Dar într-un loc în care să producă hemoragie gravă și moarte sigură. Și unde săgeata să intre fără a întâlni oase. În ficat?
Apoi probabil a fugit cu mașina în mare viteză. Știa că poate regăsi leul în orice moment, doar avea colier cu GPS! Dar aveau să aștepte să fie total epuizat.  Echipa de braconieri (probabil în mai multe schimburi) a hăituit apoi leul timp de 40 de ore, până ce acesta, torturat de rană, epuizat de hemoragie și de hăituirea fără răgaz , s-a prăbușit. Atunci l-au ucis cu un foc tras de la mică distanță. Angajații au tăiat apoi capul leului , au jupuit leșul și au împachetat trofeul pentru ca dentistul să-l poată lua cu el în America , unde să se fălească . .... "Este modul cel mai silențios de a vâna, este tehnica folosită când se vânează ilegal”  spune directorul misiunii de păstrare a animalelor din Zimbabwe, domnul Rodrigues. Leșul animalului decapitat a fost găsit apoi de angajații parcului după  același cip cu GPS, care îi fusese implantat leului de către cercetători de la universitatea din Oxford. Desigur, hăitașii avuseseră grijă să împiedice leul rănit să se refugieze în rezervație, ca să pară că ar fi avut dreptul să ucidă leul.

Culme a lașității!

Studiul cercetătorilor de la Oxford avea ca temă chiar consecințele „vânătorii sportive” asupra populației de lei din regiune. Studiul a arătat că dintre cei 62 de lei urmăriți începând din 1999, 34 au murit, 24 fiind uciși de vânători.
Dintre leii masculi adulți din rezervație, 72% au fost uciși de vânători, în zonele alăturate parcului național (unde fuseseră desigur ademeniți cu câte o antilopă ucisă). 

Celelalte cazuri nu au stârnit însă aceeași emoție, pentru că victimele nu erau atât de celebre ca Cecil. În cazul acesta însă, toată mass media, din întreaga lume, a difuzat știrea și uciderea acestui – poate – ultim exemplar magnific a stârnit indignarea generală. După publicarea numelui făptuitorului, profilul profesional de pe Facebook al domnului Palmer a fost asaltat de comentarii furioase, până ce pagina a fost închisă de administratorul ei.  O petiție care cere „dreptate pentru leul Cecil” a primit în aceeași zi 10000 de semnături on line. Un purtător de cuvânt al domnului Palmer a declarat ziarului The Telegraph că el ar fi putut ucide animalul acesta din greșeală, în timp ce vâna într-o zonă învecinată cu parcul național, având permis de vânătoare și fiind însoțit de mai mulți ghizi profesioniști. (Adică, dacă cineva e de vină, aceia sunt ghizii).

Organizatorii din Zimbabwe ai acestei vânători sunt acuzați de braconaj și au fost judecați de tribunalul din Victoria Falls. Este vorba despre Theo Bronkhorst, un vânător profesionist din societatea Bushman Safari și Honest Trymone Ndlovu, proprietarul fermei pe teritoriul căreia a fost urmărit și ucis leul și care și-ar fi dat acordul pentru organizarea hăituielii. Cei doi nu aveau permis pentru vânarea animalului și ar fi trebuit să protejeze exemplarul (arhicunoscut) ce trăia în parcul național. Dar...

Dentistul american plătise 55 000 de dolari pentru permisul de a vâna , dar în parcurile naționale vânătoarea e interzisă....Se pare că „s-a descurcat” totuși... Conform Wikipedia, se pare că le-a plătit cam tot atât ghizilor care au făcut treaba pentru el.  

El și-a recunoscut în trecut vinovăția pentru că mințise agenții de la   Fish and Wildlife Service asupra locului în care doborâse (tot cu arcul) un urs brun în timpul unei vânători organizate în statul Wisconsin. .Mai vânase și altădată un leu, și un rinocer...dar avea ambiția să mai contribuie la distrugerea acestor animale aflate pe cale de dispariție.  Nu se vorbește însă despre eventuala lui punere sub  acuzare.

Conform Wikipedia, ursul din Wisconsin a fost ucis la 64km de locul în care Palmer permise permisiunea să vâneze. El a oferit cca 20000 de dolari organizatorilor pentru a minți în privința acestei împrejurări. A plătit și 2938$ amendă și un an de „probation”- arest la domiciliu cu brățară de supraveghere..

Dar pentru uciderea leului Cecil au fost abandonate toate acuzațiile- în toamna  anului 2015. 

Presa remarcă faptul că cei șase pui de leu al căror tată era Cecil vor fi uciși la rândul lor de către leul care îi va lua locul în familia de feline....
Pe 19 august 2015 The Daily Telegraph a anunțat că unul dintre puii leului Cecil a fost ucis de un mascul rival. Nu a fost anunțată soarta celorlalți pui . Ne rămân doar fotografiile....
Cei mai mulți cetățeni din Zimbabwe nu știau că au avut leul cel mai celebru din Africa - au aflat din presa britanică. Ba chiar au fost uimiți că occidentalii dau atâta importanță unui animal:
Jean Kapata, ministrul zambian al Turismului a declarat: „Occidentul pare a se preocupa mai mult de un leu din Zimbabwe decât africanii înșiși” , adăugând că „în Africa o ființă umană e mai importantă decât un animal. Nu știu cum e în Occident”.
 Adică celor din Occident nu ar trebui să le pese dacă leii cei mai falnici, ultimii reprezentanți ai frumoasei lor specii  sunt măcelăriți sistematic, de vreme ce populația din țara respectivă are nevoie de bani. Dar uciderea acestor lei îi scapă oare pe africani de sărăcie? Cei doi ghizi sigur au scăpat de griji materiale. Dar restul populației? 
Până la urmă însă și autoritățile din Zimbabwe au ajuns să regrete moartea leului Cecil, pentru că veniturile din turism au scăzut. O scădere semnificativă a fost înregistrată la Hwange- unde trăia leul cel falnic. Mulți turiști internaționali care urmau să vină anume ca să vadă și să fotografieze acel leu și-au anulat călătoriile. Acum nu vor veni să vadă un leu mai puțin reușit, mai mic și mai plin de cicatrice decât frumoasele exemplare vânate de cei cu bani. Vor prefera să vadă filmele documentare cu leii emblematici ce au fost uciși sistematic „contra cost”. 
Turiștii veniți să -l fotografieze pe Cecil plăteau în grup 9800$ pe zi pentru loja de safari (tabără în aer liber pentru observarea animalelor) , venit constant ce doar în 5 zile depășea cei 45000 $ încasați pentru permisul de vânătoare - încasare ce nu avea să se repete. (Remarc diferența între suma anunțată că ar fi fost plătită de dentist pentru dreptul de a vâna și tariful anunțat de autoritățile din acea țară..)

*********************************************************************************************************************************************

Animatorul tv Jimmy Kimmel a vorbit despre dentistul Walter Palmer cam așa:

”Bine, să spunem că el credea că totul e legal și că nu știa că leul este celebru , că purta un colier cu GPS și că era obiectul unui studiu al universității din Oxford. Dar sunt foarte curios să știu, în primul rând, e ceva distractiv? E atât de greu pentru dumneavoastră să aveți o erecție, încât ajungeți să  omorâți animale mai puternice ca dumneavoastră?  Dacă ăsta e motivul, există o pilulă . Înghițiți una acasă și evitați să deveniți persoana cea mai detestată din America.  Nu sunt contra vânătorii  dacă vânați ca să vă hrăniți, sau pentru a ține sub control populațiile de animale sau dacă asta face parte din cultura dumneavoastră. Dar dacă sunteți un că...ios de dentist care vrea un cap de leu deasupra șemineului din garsoniera lui pentru ca nenorociții lui  de prieteni să-i spună cât e de genial, îți vine să vomiți. E important să extragem partea bună din această tragedie: Iată adresa site-ului „Unitatea de cercetare și de conservare a vieții sălbatice” de la Oxford. Sunt cercetătorii care puseseră GPS-ul pe leul Cecil.  Ei urmăresc animalele pentru a le studia. Dacă vreți să faceți ceva poitiv, donați ceva, susțineți-i. Poate că putem să arătăm lumii că nu toți americanii sunt ca acest imbecil” 

dentistul Walter J. Palmer

Leul Cecil trecând liniștit printre mașinile turiștilor, fără a-i lua în seamă. Se vede clar colierul cu GPS la gâtul său.

www. wildcru. org.           (cf. Huffpost)

*********************************************************************************************************************************************
Update 22 martie 2021
Am văzut la tv un film realizat despre leul Cecil.
După ce i s-a povestit viața ilustrând-o cu filmările existente, finalul a fost cam așa:

„Aceasta e ultima oară când leul Cecil a fost văzut în viață.
Ce s-a întâmplat pe urmă cu el, doar oamenii știu ”(!!!)

Deci s-a trecut repede peste detaliile uciderii leului. Și s-a continuat „consolator” cu arătarea ultimelor descendente ale leului Cecil, trei leoaice „voinice”. 
Dar urmașii lui au continuat să fie uciși de către vânătorii de trofee.

animaux-online a publicat pe 21 iulie 2017 știrea că și fiul de 6 ani al lui Cecil , leul Xanda, aflat desigur în aceeași rezervație a fost ucis de către vânătorii de trofee, cam în aceleași condiții ca și tatăl său. Adică a fost atras în afara rezervației și ucis aproape în același loc ca și Cecil. Vânătoare fusese organizată de către vânătorul profesionist din Zimbabwe Richard Cooke, dar nu a fost publicat numele clientului său. . 
Leul Xanda purta de asemenea colier de urmărire, făcând și el parte dintr-un proiect de cercetare al universității din Oxford. (Observăm că acei cercetători înregistrează conștiincios uciderile de animale. Și cam atât..)
Vânătorul a declarat că nu văzuse că leul avea colier cu GPS, dar când a observat asta a dus leșul leului cercetătorilor! (Probabil că aceștia i l-au restituit vânătorului și totul a rămas legal, nu?) În 28 de state africane vânătoarea de trofee este permisă în continuare.
Au rămas foarte puțini lei în Africa.

Mi-a rămas în minte o scenă filmată cu leul Cecil și cu familia sa de lei.
La un moment dat, o familie de elefanți decisese să gonească leii din vecinătate, ca să aibă cale liberă spre locul de adăpare, dar și ca să prevină atacarea puilor de elefant. 
Elefanții au pornit atacul prin „trompete” și avansări agresive. Leoaicele s-au retras, împreună cu puii. Dar- probabil- nu aveau foarte mult loc în care să se retragă. Celălalt leu din familie era împreună cu leoaicele și cu puii. Fugeau cu toții, dar în învălmășeală era foarte posibil ca unii pui să fie prinși din urmă și striviți de uriașele pachiderme.
Iar elefantul din frunte l-a întâlnit în calea lui pe leul Cecil.
Acesta a ales să se plasase de-a curmezișul exact pe traseul ales de elefanți și a rămas acolo, așezat, dar cu capul ridicat mândru, privind elefantul drept în față. 
Elefantul s-a agitat agresiv, cu trompa ridicată, dând și un „țignal”.
Leul, imperturbabil, a emis un mârâit scurt, amenințător.
După o clipă de gândire, elefantul a plecat în altă direcție!

Mi s-a părut o scenă definitorie pentru personalitatea deosebită a acestui leu neînfricat.

Nu a avut nevoie de ajutorul celuilalt leu sau al leoaicelor pentru a se impune. S-a așezat în calea elefanților, hotărât să-i oprească . Rămânând așezat, în fața amenințării, arătat că e sigur pe el și nu are de gând să se dea la o parte. Nici nu a amenințat. Dar când elefantul a încercat să-l gonească de acolo, a mârâit puternic, amenințător. Adică: „nu te pune cu mine, că o să regreți! Sunt gata să lupt cu orice risc!”
Iar elefantul a înțeles perfect mesajul.

Or mai fi în viață unii dintre urmașii lui? Oricum leii sunt amenințați cu dispariția, iar studiile universităților nu ajută la nimic.