vineri, 31 ianuarie 2025

Pâinea romana

 Știți ce e aceasta?
E o pâine romană găsită (calcinată) la Pompei. Ea datează din anul 79 !


Nu pot să nu remarc împărțirea acelei pâini în opt sectoare egale. Semnul acesta se regăsește în Antichitate în multe locuri și a fost interpretat ca semn solar . Iată însă că se pare că la originea sa este Pâinea, acest simbol al hranei noastre cea de toate zilele. 

Ce fel de pâine mâncau romanii

În vechime romanii mâncau cerealele mai ales fierte. Prepararea pâinii coapte din aluat  s-a răspândit începând din secolul V î.Hr. sub influiență grecească. 
Pâinea era preparată acasă din soiul de grâu Triticum
Prepararea pâinii de către brutari s-a răspândit începând din secolul II î.Hr. 
La început morarii exercitau și meseria de brutar. Profesia de brutar a devenit cu timpul o meserie de sine stătătoare, iar sortimentele de pâine s-au diversificat: exista pâine albă, dar și pâine din tărâțe. Existau și specialități de pâine cu brânză și ouă, preparate pentru ocazii deosebite cum erau nunțile sau sacrificiile religioase. Existau sortimente de pâine făcute din grâu spelt (un soi de grâu antic moale,  (Triticum aestivum subspecia spelta)), sortimente de pâine din alac (Triticum monococcum), cereale cu conținut mai mic de gluten, care se mai cultivă încă la noi în Munții Apuseni. 

Și pe teritoriul țării noastre , la Hărman au fost descoperite urme ale cultivării grâului spelta âncă din timpul perioadei „culturii Crișurilor”, în neolitic. 

 Inițial prepararea aluatului se făcea în acelaș loc cu coacerea pâinii, apoi însă , în timpul împăratului Traian, prepararea aluatului s-a făcut separat de coacerea pâinilor, din motive sanitare. 
Pâinea devenise de multă vreme indispensabilă și era  distribuită gratuit în mod regulat cetățenilor romani , din brutăriile foarte numeroase care fuseseră construite peste tot . (În timpul domniei împăratului Octavian Augustus erau la Roma 329 de brutării. La Pompei- o stațiune estivală romană- au fost găsite circa 30 de brutării) . Au fost date și legi care reglementau distribuirea cerealelor și a pâinii (Leges frumentariae) 

Legislația romană referitoare la pâine

Au existat încă din perioada republicană a statului roman o serie de legi referitoare la cerealele necesare pentru frumentationes (cuvânt din care derivă românescul „frământări”).
Frumentationes erau distribuirile lunare de grâu, la început la preț redus și apoi chiar gratuit cetățenilor romani, despre care au rămas referiri din epoca tribunului Caius Gracchus, urmând apoi reforma instituită de Caesar, care a stabilit distribuirea pâinilor proporțională cu numărul de cetățeni recenzați la domiciliile lor, din dispoziția sa. (Numerus clausus) .
Leges frumentariae au fost frecvent amendate în Senatul roman, aveau numeroase articole și disputele în privința lor erau aprige. Legile purtau numele senatorului care le inițiase .
A fost găsită o monedă comemorativă cu efigiile chestorilor Pison și Caepio, fiind comemorată cumpărarea unei cantități excepționale de grâu în anul 100î.Hr. , în vederea distribuirii gratuite către plebe. Desigur distribuirea gratuită de pâine, ca și accesul gratuit la spectacolele organizate în marile amfiteatre (circuri) erau folosite și în scopuri politice, rămânând celebră expresia ironică „panem et circenses” ce sintetiza manipularea simpatiilor poporului cu ajutorul acestor „pomeni”.

Aprovizionarea constantă a populației devenită extrem de numeroasă la Roma și în zonele învecinate a necesitat organizarea unei rețele de depozite publice de grâu, aprovizionate din provinciile cu recolte mănoase cum erau Italia de Sud, Sicilia , dar și din alte părți ale Mediteranei, de unde grânele erau aduse pe mare. 

Senatul stabilea prin lege ca Sicilia să furnizeze Romei o cantitate de grâu sub formă de impozit , dar era posibil să se impună furnizarea și a unei cantități suplimentare, care era rechiziționată în caz de necesitate pentru aprovizionarea locuitorilor Romei și a legiunilor romane.  

Cantități mari de cereale erau cumpărate de statul roman pentru a fi apoi distribuite (probabil sub formă de pâini) , în cazuri deosebite.  
Acțiunile piraților puteau deranja aprovizionarea cu grâu din Egipt (important furnizor de cereale) , revolte ale sclavilor puteau tulbura aprovizionarea din Sicilia și din Italia de Sud, dar legislația strictă și organizarea foarte bună a asigurat totuși mereu pâinea necesară cetățenilor Romei, fiind înregistrată o creștere a populației orașului prin atragerea cetățenilor săraci fără pământ . Ideea distribuirii gratuite a pâinii în marele oraș era (în concepția lui Caius Gracchus) completată de legi agrare și de crearea de colonii care să stimuleze producția agricolă și ocuparea forței de muncă la țară. 

Distribuirea pâinii la Pompei

frescă din Pompei sec I  

din casa Giuliei Felice

Îm lex Sempronio frumentaria se specifică faptul că grâul (sau pâinea) erau primite de orice cetățean roman (bărbat adult) ce se prezenta personal la locul de distribuire. Dat fiind că era posibil ca și cetățenii ce locuiau în regiunile învecinate Romei să vină acolo pentru a primi pâine gratuit mai ales în perioade de penurie, Caesar a introdus recenzarea cetățenilor la domiciliile lor, astfel încât să se cunoască exact numărul locuitorilor orașului și suburbiilor lui, care urmau să fie trecuți pe listele de distribuire gratuită.(În acea perioadă circa 300 000 de locuitori, dintre care circa 200 000 ar fi fost cetățeni liberi, estimându-se și circa 100 000 de sclavi). Cetățenii adulți bărbați plebeieni să fi fost ca la 40 000. (A rămas ca anecdotă scena în care consulul Pison, adversar al legii de distribuire a pâinilor preconizată de Caius Gracchus se prezentase la acesta să-și solicite dreptul din grâul public - în condițiile în care faptul că acesta dispunea de o mare avere era bine cunoscut. Desigur solicitarea era făcută în mod retoric, pentru a demonstra că legea nu era suficient de precisă ) 
Spre sfârșitul perioadei republicane fuseseră eliberați un mare număr de sclavi, liberții (foștii sclavi) căpătând la rândul lor dreptul la frumentationes, conform unor noi legi.  Pentru a se forța includerea pe listele de beneficiari a liberților, Clodius a pus să fie incendiat templul Nimfelor, unde se țineau registrele . Pompei a fost nevoit să întocmească noi liste . Unii cercetători consideră că populația Romei crescuse în anul 46 î.Hr la cca 1 200 000 de locuitori, incluzând și persoane fără domiciliu, sclavi fugiți, lume interlopă. Sistemul de distribuire a grânelor gratuit a fost o tentativă de a regulariza piața grânelor la Roma. Privită astfel, legislația frumentaria a avut ca efect urbanizarea unui mare număr de cetățeni din sate și în acelaș timp a fost văzută ca un instrument de a se rezolva problemele aprovizionării marelui oraș.În timpul împăratului August s-au dezvoltat serviciile de annone (aprovizionare cu alimente) . Era vorba despre un serviciu public bine organizat pentru asigurarea aprovizionării și distribuției grânelor în mod gratuit sau la preț mic. S-a constituit în acelaș timp un impozit în natură plătit de cei din provincii pentru aprovizionarea cetății și întreținerea armatei. Serviciul era condus de un praefectus annonae, din ordinul ecvestru, care își avea sediul în statio annonae, aproape de Forum Boarium .
Când din anul 330 capitala a fost transferată la Constantinopol , au fost înființați un praefectus annonae Alexandriae , pentru aprovizionarea orașului Constantinopol și un praefectus annonae Africae, pentru aprovizionarea Romei. Annona militaris desemna ansamblul de contribuții în natură prin care provinciile furnizau alimente le pentru armată. 

Ce cantități de grâu se distribuiau?

Se consideră că fiecare persoană primea cinci modii (35-40 kg) de grâu pe lună. (Cantitate menționată în lex Aemilia  și în lex Terentia Cassia) . Această rație de grâu valora doi dinari. 
Costul grânelor varia însă destul de mult în funcție de numeroși factori. La costuri se adăugau și costurile de transport. Se citează de exemplu , în epoca lui Diocletian, că transportul mărfurilor de la Alexandria la Roma adăuga o șesime din cost mărfurilor transportate - deci transportul pe mare costa puțin.

miercuri, 29 ianuarie 2025

Se pot expune copii în muzee?

 La muzeu, când copia înlocuiește originalul e pentru salvarea patrimoniului


Pentru a păstra patrimoniul în cele mai mune condiții, muzeele recurg din ce în ce mai mult și de mult timp la mulaje. 
Multe dintre piesele expuse în muzee sunt de fapt copii absolut identice cu originalul. Copii realizate de către muzee pentru a proteja originalele.

Motivele pentru care operele au nevoie de protecție

1. Uzura, erodarea. Dacă o statuie e lăsată în exterior, ploile acide sau cu diferiți poluanți, soarele sau vântul purtător de praf va eroda lucrarea.

2. Protejarea de vandalism. Un flagel care amenință destul de des.

3. Unele opere sunt unice și nu se dorește asumarea nici unui risc, pentru că sunt de neînlocuit.

4. Unele originale nu mai există și sunt prezentate doar copiile lor.

Muzeele expun și replici?

Muzeele sunt depozitarele cunoașterii noastre colective, prezentând artefacte importante pentru diferite motive cum ar fi importanța lor istorică, valoarea lor artistică sau explorarea lor științifică. Artefactele oferă o legătură tangibilă cu trecutul nostru și ne ajută să înțelegem lumea noastră de azi. 


Ce sunt replicile?

Replicile sunt copii sau reproduceri ale operelor originale, confecționate astfel ca să semene perfect cu obiectul original (ca aspect, mărime, uneori- nu întotdeauna și ca material) .

În prezent există tehnici moderne de reproducere, cum ar fi printarea 3D, dar se folosesc și tehnici tradiționale cum ar fi mulajele sau reproducerea artizanală. 
Copiile devin accesibile pentru studiu sau  expoziții de informare, asigurându-se păstrarea obiectului original în condiții optime la muzeu.

Motive pentru care se expun replici:

Cel mai adesea din motive ca acestea:

  • Conservarea pieselor originale ce sunt prea fragile și delicate și ar putea fi deteriorate prin manipulare, expunere la variații de temperatură și lumină . Din păcate, trebuie să adăugăm aici și pericolul furtului.
  • Accesibilitate. Unele obiecte pot fi prea rare, prea prețioase sau prea sensibile pentru a fi expuse . replicile lor permit publicului să le descopere fără a se risca integritatea originalelor.
  • Educație. Replicile sunt ajutoare prețioase pentru scopuri educative. Vizitatorii pot interacționa cu ele  fără risc pentru originale.
  • Cercetare. Cercetătorii le pot folosi pentru studiu.
Expunerea de replici în muzee este controversată uneori .
Muzeele lucrează continuu pentru a găsi un echilibru între păstrarea autenticității și realizarea accesibilității. Se specifică de aceea când este vorba despre o copie.
Mijloacele moderne permit realizarea de expoziții interactive și de copii ce imită foarte bine aspectul, chiar textura originalelor , dar muzeele trebuie să fie transparente în privința naturii acestora.

Expoziție arheologică la Ermitaj alcătuită doar din copii ale obiectelor.


În 2017 , timp de o lună de zile muzeul Ermitaj din Petersburg a prezentat expoziția: „Words of Stones” care nu a cuprins NICI UN UBIECT ORIGINAL. 
Expoziția a prezentat o versiune numerică a fostei colonii musulmane Qala-Quaraysh din Daghestan ,
Au fost expuse numai copii ale obiectelor vechi aflate în sătucul din munții Daghestanului ce a fost în perioada medievală capitala unui puternic hanat oriental. Peste 30 de pietre de mormânt ale suveranilor din Kaitag (ce au domnit între secolele XII și XIX), care nu au inscripționate nume, dar sunt adevărate opere de artă au putut fi admirate în copii. Originalele au rămas în satul din munți, în care nu se poate ajunge decât cu piciorul. Fortăreața și pietrele lucrate artistic au fost numerizate și expuse la Ermitaj.

Modelări 3D disponibile on line

British Museum a pus la dispoziția publicului o modelare 3D în realitate virtuală a celebrei pietre de la Rosetta


Celebra „piatră de la Rosetta” este un fragment de stelă ridicată în Egipt în anul 196 î.Hr., în timpul faraonului Ptolemeu V. Dat fiind că pe ea a fost scris un text în trei limbi: în graca veche , în hieroglife și în egipteana demotică, textul a permis descifrarea scrierii hieroglifice egiptene cu ajutorul traducerii din limba greacă veche. 
Această piatră , ce reprezintă un document istoric ce a avut urmări științifice foarte importante, a fost scanată în 3D , fiind realizată apoi o animație însoțită de comentriu audio explicativ. 
Procedeul a fost extins la alte sute de obiecte emblematice din colecțiile British Museum  , care au fost puse astfel la dispoziia publicului larg 

miercuri, 22 ianuarie 2025

Primii hominini acum 1,95 milioane de ani!

 Primele așezări umane din Europa

În Valea lui Grăunceanu, din județul Vâlcea săpăturile arheologice au găsit cele mai vechi urme de activitate umană din Europa.

Pe oasele unor animale preistorice (strămoși ai girafelor, castori, struți sau unor animale astăzi dispărute) au fost depistate incizii ce au fost făcute de oameni. O echipă internațională a continuat cercetările începute de Constantin S, Nicolăescu-Plopșor în anii 60. Au fost studiate peste 4500 de fosile, la 20 dintre acestea găsindu-se incizii provocate de om. De asemenea pozițiile oaselor fosilizate găsite sugerează descărnarea. 
Fosilele au fost datate cu uraniu-plumb și folosindu-se microscoape de înaltă rezoluție a fost stabilită vechimea acestora. 
 


Se consideră că homininii din Africa au migrat încă de acum aproape două  milioane de ani în Europa, în grupuri mici. Mult mai târziu, în urmă cu 400 000 de ani populația de homo sapiens din Africa a migrat în număr mare spre Asia Mică și Europa, stabilindu-se de asemenea pe teritoriul țării noastre. 

La Bugiulești-Valea lui Grăunceanu au fost găsite acum circa 30 de ani oase de mamut vechi de 2,8 milioane de ani. Pe o suprafață de 90 de metri pătrați au fost descoperite numeroase oase de mamuți, elefanți meridionali, tigri cu colți sabie, pangolini, urși,  gazele și porci spinoși, castori uriași, rinoceri și bizoni. Au fost atunci descoperite și unelte de os , măciuci zdrobitoare, așchii de os folosite pentru străpungere. Majoritatea fosilelor au fost duse la muzeu, câteva rămânând și la școala din localitate. 
Au fost găsite și oase sparte pe lungime (femure de animale) cu ajutorul unor bolovani din rocă dură pentru a rezulta o unealtă tăietoare. 


Constantin S. Nicolaescu-Plopșor (ce a trăit între anii 1900 și 1968) a găsit acolo oase ale unui hominin  ce a fost botezat de cercetător „Homo Olteniensis”. în alt articol am găsit referirea la „Australoanthropus Olteniensis”, de la care ar proveni fosilele  de hominin(femur, tibia)


Cu această ocazie ne amintim că în România au fost găsite cele mai vechi rămășițe ale lui Homo Sapiens din Europa, vechi de circa 40000 de ani. Acestea au fost găsite în „Peștera cu Oase” din apropiere de Anina, în județul Caraș-Severin. Acest Homo Sapiens are și trăsături similare cu Omul de tip Neanderthal, demonstrând hibridarea între aceste două specii. 


 

După opiniile altor cercetători, Homo Sapiens nu ar fi migrat din Africa, fiind în imposibilitate de a traversa marea, ci atât Homo Sapiens din Europa cât și Homo Neanderthalis ar proveni din acelaș strămoș comun, un humanoid de tip australoanthropus. Cea mai veche fosilă de Homo Sapiens a fost botezată de cercetători „Ion de la Anina”

Acum patru ani se anunțase că o echipă de la Universitatea din Arkansas studiază de 8 ani situl , care este cel mai mare sit fosilifer din Europa de Est. Animalele acelea au trăit la începutul perioadei numite pleistocen . Cercetătorii români au făcut o serie de lucrări pe această temă în anii 70 și 80, apoi nu s-au mai continuat cercetările. O parte dintre fosile s-au pierdut , la fel și o parte dintre documentele întocmite de cercetătorii români. 

Studiile au fost reluate în 2012 de o echipă internațională din SUA, România, Suedia și Franța , care au reanalizat fosilele depozitate la București și au făcut noi cercetări pe teren. 
Nu s-au mai găsit unelte primitive sau fosile de hominin, ci doar de animale ce poartă urmele unor intervenții umane.
Ei au publicat în revista Quaternary International articolul „Early Pleistocene fauna of the Olteț River Valley of Romania: Biochronological and biogeographic implications”.

Un studiu a fost publicat în Nature Communications, afirmând că oasele marcate cu tăieturi atestă prezența unor activități umane în această zonă acum 1,95 milioane de ani. 

marți, 21 ianuarie 2025

Plata în numerar în țările europene

 Plata cu cardul sau cu bani peșin?


Observăm că în Uniunea Europeană legislația e diferită în această privință.

Se consideră că în curând plățile cu bani peșin (cu numerar adică) vor fi în curând plafonate în toate țările europene.
 (Vai! Ce ne facem? Și cât ar fi limita? - 10 000 de euro 😃😄!! Ah- m-am liniștit. ) 
Și mai e ceva: în unele țări europene , dacă ducem cu noi peste 10 000 de euro bani peșin trebuie să facem o declarație la vamă. OK.


Deci, să vedem care sunt reglementările în țările din UE în privința plăților cu bani lichizi?

Germania

Nu sunt limite pentru numerar. Totuși, cei ce vor să plătească o sumă de peste 10000 € cu „banii jos” trebuie să se legitimeze în fața vânzătorului.

Austria

Fără limite

Belgia

Pentru bunuri și servicii plata în numerar până la 3000 €. Între consumatori: nelimitat.Mai complicat.

Bulgaria

Limita plăților cu bani gheață: 10 000 Lev=ceva peste 5 000 €

Cipru

Fără limite

Croația

Plafon la 15 000 €

Danemarca

Nelimitat între particulari. Comercianții pot primi plata cu numerar până la 20000 de coronae daneze (cam 2689 €)între orele 6-22. Mai sunt și alte prevederi: nu cu bilete de 500 de coronae, nici cu monede de 25 øre. Și plata exclusive cu monede până la 129 eur (echivalent). Pentru servicii, nu se recomandă plata cu bani gheață peste 8000 de coronae (cca 1075 €)

Spania

Limită de plată cu bani numerar la comercianți: 1000€. (Pentru străini: până la 10000€. Dacă nu se respect limita se poate confisca un sfert din sumă!)

Estonia

Nu sunt limite până la 50 de banknote sau monede. Banca primește banknote sau monede nelimitat.

Finlanda

Fără limită legală. Dar un comerciant poate refuza o plată cu peste 50 de monede sau banknote de valoare prea mare, cu condiția să anunțe asta înaintea vânzării

Franța

Limita de plată în numerar e de 1000€ (15000€pentru nerezidenții fiscali). Între particulari: nelimitat, dar e obligatory factura peste 1500€.Comerciantul nu e obligat să primească plăți cu peste 50 de monede sau cu banknote mult mai mari decât prețul datorat.De asemenea, el poate solicita să vadă un act de identitate. La trezorerii plata cu monede e limitată la 300€ (când se plătesc taxe, impozite, abonamente tv)

Grecia

Limită de 500€ (în afară de cazul în care se cumpără un autovehicul)

Ungaria

Fără limite pentru consumatori. Totuși, pentru asociații, întreprinderi, diversi plătitori de TVA există limita de 1,5milioane/lună (cam 4200€)pentru plata cu bani peșin.

Irlanda

Nu e limită legiferată, dar sunt restricții în practică

Islanda

Nelimitat

Italia

Plata cash e limitată la 1000€

Letonia

Maxim 7200€. Amenzi: 15% din sumă

Lituania

Limită 3000€

Luxemburg

Nelimitat

Malta

Anumite bunuri- cum ar fi antichități, immobile, bijuterii , pietre prețioase, Pot fi cumpărate cu „banuii jos” până la 10 000 €. Infractorii: amenzi de 40% din sumă.

Norvegia

Fără limite între particulari. Dat de la comercianți- până la 40000 coroane norvegiene (cca 3841€). Pentru servicii, limita plății cu „bani jos” e cca 958 €(10000 coroane norv.). Dacă prestatorul de servicii nu plătește impozitul sau TVA- ul afferent , consumatorul poate fi învinuit. Comerciantul poate să nu accepte maim ult de 25 de monede

Țările de Jos

Se poate plăti cash nelimitat. Dar tranzacțiile suspecte peste 2000€ trebuie să fie declarate de către cei de la bancă, profesiuni liberale, asigurări, cazinouri..

Polonia

Pentru plăți între comercianți limita plății în numerar e 15000PLN (cca 3267€). Între particulari- fără restricții.

Portugalia

Numerar la plăți până la 3000€. Pentru cei ce plătesc impozit pe venit sau pe societăți din Portugalia, nu se poate plăti în numerar peste 1000€. Pentru cei ce n-au domiciliul în Portugalia, plățile în numerar nu sunt interzise până la 10000€. Taxele se pot plăti cash până la 500€.

România

Se pot face plăți cash între profesioniști până la 5000 lei(cca 1016 eur)/zi

Pentru bunuri sau servicii limita e de 10000 lei/zi.
Între consumatori, de exemplu la cumpărarea unor bunuri, a unor servicii sau plata chiriei, se poate plati cash până la 50000lei/zi .

Rep. Cehă

Limita e de 270000 CZK/zi (cca 10500€/zi)

Marea Britanie

Nelimitat. Dar comercianții trebuie să se înregistreze la autoritățile fiscal ca „High Value Dealers”, dacă acceptă plăți cash peste 10000 €. Sunt și unele excepții.
În Anglia și în Îara Galilor nu se poate plăti cu bancnote în lire englezești. Iar în Scoția și Irlanda de Nord se poate să nu fie acceptate lirele englezești. De asemenea magazinele din Anglia și Țara Galilor pot refuza banknote de lire scoțiene și nord-irlandeze.
La plata cu monede se poate plăti nelimitat cu monede de 5£, 2£ și 1£. Cu monede de valoare mai mica- de 50p, 250, 20p se poate plăti până la 10£, cu 10p și 5p până la 5£ și cu 2p și 1p până la 20p.

Slovacia

Plata cash până la 5000€ între comercianți sau pentru o cumpărătură de la un comerciant. Între particulari se poate plăti cash până la 15000€.

Slovenia

Comercianții nu acceptă plăți în numerar peste 5000€.

Suedia

Nu sunt limite la plata cash. Totuși un comerciant poate refuza plata în bani lichizi, dar trebuie să informeze consumatorul în timp util (să afișeze asta în magazine) .
Serviciile de sănătate trebuie să accepte întotdeauna și plata cu bani lichizi. La anumite întreprinderi se cere legitimarea și explicarea provenienței banilor. (La bănci, birouri de schimb, companii de asigurări, negustori de valori imobiliare, cabinet de avocatură, cazinouri, contabili sau consilieri fiscali.

 Reguli pentru toată UE

După cum vedem regulile sunt diferite în fiecare țară europeană, dar pe 24 aprilie 2024 Parlamentul european a adoptat un ansamblu de legi ca să „armonizeze plata cu bani lichizi ” în toate țările din UE

S-a fixat limita de 10000 €  pentru plățile cash. Dar fiecare țară poate impune limite mai scăzute. De asemenea, la plăți între 3000 și 10000€  vânzătorii europeni pot solicita să vadă actul de identitate al plătitorului. 
Aceste reguli vor intra progresiv în vigoare. 
De asemenea există obligația de a declara la vamă  transportarea a peste 10000€  (sau echivalentul sumei în alte devize) în bancnote, dar și în titluri de valoare. UE a limitat importul/exportul de bani lichizi la 10000€ , pentru a combate spălarea banilor. și finanțarea terorismului. Călătorii ce vor să intre sau să iasă din UE cu peste 10000€  trebuie să completeze un formular de declarație de bani lichizi  la vamă. 

După cum vedem regula generală (ce urmează a se aplica treptat) nu ne afectează pe noi, oamenii obișnuiți, care oricum nu prea umblăm cu 10000 de euro în buzunar. 
În privința transportăii peste graniță, o declarație vamală a sumei ne scutește de probleme. 

joi, 9 ianuarie 2025

Caste repertoriate, caste paria

 SC (Sheduled Castles- în engleză) 

Împreună cu Adivasi- ( diverse triburi ) constituie părțile cele mai defavorizate din societatea din India.

Cei care practică activități considerate impure prin tradiția brahmanică (ecarisaj, tăbăcărie, vidanjare) sau care lucrează cu ziua în agricultură sau prestând servicii de curățenie reprezintă cam 16,6% din populația indiană, adică în anul 2011 erau circa 201 milioane de persoane !

Ei erau considerați „de neatins”. Termenul a fost abolit prin Constituția Indiei.  Gandhi i-a numit „Harijan” (copii ai lui Dumnezeu). Acum li se spune „dalit” (oprimați) . E vorba despre cei situați în afara celor patru caste tradiționale din India. 

Sistemul de caste din India
Sistemul hindus divizat în patru varne, grupe ierarhice rigide, despre care se spune că sunt bazate pe karma (munca) și pe dharma (îndatorirea religioasă) datează de peste 3000 de ani
Cele 4 caste sunt: Brahmanii, (intelectuali și preoți) kshatriyas (războinici și conducători politici) , vaishyas (negustori, artizani, fermieri) și shudras (muncitorii subordonați). În fiecare dintre grupurile de bază s-au stabilit subdiviziuni de facto, numite jāti (familii) 
În afara celor patru categorii principale se află dalit (oprimații). 

Această categorie socială a fost denumită în 1936 de către britanici „Sheduled Castles”-caste țintite, pentru a  se aplica măsuri de discriminare pozitivă. 
Așa se face că cei „de neatins” au beneficiat, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de avantaje educative , apoi de un număr d eposturi rezervate în funcții publice, în special în provinciile din sudul Indiei. 
În prezent, Constituția din India a abolit discriminarea față de „cei de neatins”, dar nu a abolit totuși castele și menține Sheduled Castles. A fost însă interzisă discriminarea pe bază de caste. 
Însuși autorul Constituției indiene , B.R. Ambedkar  a fost un lider al „celor de neatins”. El a făcut parte din grupul maharilor de neatins , dar a fost trimis la studii de către maharadjahul din Baroda și a făcut studii strălucite în Statele Unite și în Marea Britanie. Întors în India, a militat pentru drepturile celor din clasa „dalit”, pentru ca aceștia să aibă dreptul bunăoară de a bea apă din fântânile din temple, dar și pentru a se organiza alegeri separate pentru aceștia. Cum Gandhi s-a opus ferm acestei din urmă soluții, recurgând la greva foamei  în închisoare, ceea ce a stârnit emoție în întreaga țară. Conflictul a fost rezolvat prin Pactul de la Pune, prin care liderii politici indieni au convenit asupra atribuirii unui anumit număr de scaune de deputați unor reprezentanți ai clasei celor „de neatins”, a celor oprimați.

Ambedkar a renunțat la religia hindusă în favoarea budismului și a militat pentru ca cei oprimați să adopte budismul .