Parfumul lui Caesar
În această perioadă se face reclamă unui parfum care , realizat de industria turcă de parfumuri, ar recrea parfumul preferat de Julius Caesar.
Ce se știe de fapt?
Parfumurile în antichitate
Se știe că în antichitate parfumurile erau folosite frecvent și erau foarte prețuite, cu timpul fiind și comercializate pe scară largă.
Prima referire cunoscută la folosirea unui parfum datează de la sfârșitul mileniului patru înainte de Hristos, din Mesopotamia. S-au găsit referiri scrise cu privire la un vast schimb comercial de substanțe aromatice , în număr de peste 200, șapte fiind însă preferate: cedrul (considerat arbore sacru),
calamus, mirt, galbanum, chiparos, laudanum și storax.
În Egipt parfumurile erau folosite mereu în cadrul ritualurilor religioase, când substanțele aromate erau arse . De acolo derivă chiar denumirea latină „per fumus” , adică „prin fum”, ajungându-se la cuvântul parfum.
A apărut o adevărată industrie a parfumurilor. Se știe că regina Hatshepsut (1501-1482 î.Hr) organiza incursiuni în „Țara Pontului” , de unde aduceau printre altele smirna, laudanum, tămâie, rășină de terebinthus și opoponax, călătorii ilustrate în basoreliefurile templului din Deir-El-Bahari din Teba. Se citează parfumul „Kyfi”, compus din peste 60 de esențe aduse (unele) din țări foarte îndepărtate. În epoca elenistiă și apoi î epoca romană se făcea comerț de parfumuri cu Arabia, India , pentru completarea gamei largi de arome provenind din Corint sau din Egipt.
Marcus Antonius i-a dăruit Cleopatrei o fabrică de parfumuri situată aproape de Ein Gedi , unde au fost descoperite vase cu reziduuri de parfumuri antice . Cleopatra era pasionată de parfumuri și compunea ea însăși diferite rețete de parfumuri, despre care a schis chiar o carte: „Cleopatra Gyneciarum libri”, carte în care trecuse rețetele sale de uleiuri parfumate și de unguente cosmetice. Din păcate, cartea s-a pierdut.
Unele dintre aceste parfumuri erau celebre în antichitate și au fost notate de Pliniu cel Bătrân și de Dioscoride.
Flacoane prețioase, din ceramică pictată artistic sau din sticlă suflată în forme variate închideau parfumuri destinate nu doar zeilor (la ceremonii) sau nobilimii, ci și simplilor cetățeni ce se delectau la băile romane, după exercițiile sportive din palestre. Parfumurile erau folosite atât de femei cât și de bărbați și cei ce administrau gimnaziile sau palestrele aveau și grija de a asigura uleiurile parfumate .
Ritualurile funerare includeau de asemenea parfumuri pentru ungerea corpului defunctului sau pentru parfumarea cenușii acestuia după incinerare. Flacoane de ulei parfumat- unguentaria- erau așezate și în morminte. Unele uleiuri parfumate erau folosite în scopuri medicale.
Dioscoride a indicat în lucrarea sa De materia medica nu doar materiile prime folosite pentru parfumuri, dar și cantitățile exacte din diversele componente și originea acestora și modul de preparare.
În acestă pictură antică e reprezentată o femeie care prepară un parfum combinând mai multe ingrediente aromate.Ceea ce e interesant în mod deosebit pentru noi e că acestă femeie ce trăia la Pompei pare să fi fost de origine dacă. Era încălțată cu opinci și purta pe cap un văl asemănător cu maramele românești. Părul blond roșcat e pieptănat simplu. Îmbrăcămintea femeii este romană .Poate să fi fost o sclavă eliberată, care își exercita meseria de parfumier.
O echipă de cercetători de la
Centrul Național de Cercetare italian condusă de
Giuseppe Donato -Directorul Laboratorului de Arheologie Experimentală al CNR a reconstituit unele parfumuri antice urmând indicațiile din lucrările scrise de
Dioscoride și de
Plinius.
Ei au reconstituit șapte parfumuri: oleum omphacium (din măsline verzi culese în luna august) Regale Unguientum (parfum regal) , Metopium (parfum egiptean cu cardamom), Rhodinum (cu trandafiri) , Myrtum Laurum (cu măghiran), Cyprinum ( cu Cyperus esculentus, chufa) , Susinum (cu crin) și Telinum (cu Schinduf- „fîn grecesc- fenugrec”). Unele dintre aceste ingrediente erau folosite pentru parfumarea unor vinuri sau altor băuturi, având și proprietăți medicinale.
După rețetele lui Dioscoride au fost reconstituite de asemenea: Irinon (cu iris), Krocinon (cu șofran) și lasmelaion (cu iasomie).
Folosindu-se resturile de parfum găsite în recipientele din fabrica antică din Ein Gedi și cu ajutorul metodelor descrise în cartea lui Pliniu cel Bătrân , s-a reconstituit Regale Unquentum- unguentul parfumat ce a fost folosit în anul 3000 î.Hr într-un mormânt din Ur, pentru care se folosiseră: Calamus, smirnă, lemn de trandafir, balsam, măghiran, condimente și esențe de flori din țări foarte îndepărtate, precum China, India și Malaezia.
Cyprinum , poate unul dintre cele mai cunoscute, pe bază de ulei de măsline verzi , Cardamon, Calamus (crin galben) aromat, Henna, Aspalato (lemn de aloe) și Rășină. S-au păstrat trei rețete pentru acest parfum: una d ela Teofrast, una de la Pliniu și una de la Dioscoride. Un parfum de culoare verde, ce își păstra aroma nealterată timp de patru ani. A fost considerat unul dintre ingredientele principale , alături de Megaleion, Cinamonium (scorțișoară), Myrtinum (mirt), Rodinon (trandafir) și salvie pentru crearea parfumurilor personalizate.
Rodinium, uleiul de trandafiri , ce părea să aibă origini persane era de asemenea unul dintre parfumurile foarte răspândite pe vremea Cleopatrei.
Elegipcum- un parfum egiptean ce se vindea la Atena în secolul V î.Hr. era de asemenea foarte apreciat. Era incolor, cu aromă de mirt și scorțișoară, care devenea mai prețios dacă era învechit timp de zece ani.
Elmendesianum- un parfum originar din Egipt , din orașul Mendes , din delta Nilului , era făcut din ulei de barnacle, smirnă, casia, rășină cu o tentă de scorțișoară.
Metopium era un parfum de Galbanum cu aromă intensă, obținut de obicei cu ulei de migdale amare ce era foarte îndrăgit de fenicieni.
Irinum, un ulei de măsline în care se macerau flori de iris, era colorat în roșu cu semințe de henna era lăsat să se odihnească douăzeci de ani pentru a ajunge optim.
În Grecia antică mirosurile frumoase- „euodia”-erau considerate instrumente d ecercetare a divinului.
În perioada rafinată a lui Pericle, se foloseau:
Susinon- pe bază de crin, sau
Kipros- pe bază de mentă și bergamotă.
Tot în acea perioadă Teofrast a scris „Tratatul de mirosuri”, care a devenit textul de bază al parfumeriei antice.
În insula Cipru , insula consacrată frumuseții feminine, e patria celui mai vechi cosmetic cunoscut, „cipria”. Au fost descoperite acolo vestigiile unei mari fabrici industriale , o construcție cu suprafața de 4000m2, care datează din secolul XXî.Hr. Clădirea a fost distrusă de un cutremur violent în anul 1850 î.Hr, urmând apoi un incendiu ce a fost întreținut de cantitatea mare de petrol ce se găsea acolo.
Onfaium- Oleum ex albis ulivis- era un amestec din flori și lemn parfumat sau esențe ce se lăsau să fuzioneze câteva zile la căldură.
Aceste parfumuri erau realizate din amestecuri precis dozate de diferite arome naturale , distilate . De pildă lasmelaion era preparat din Iasomie (Jasminum grandiflorum L.), ulei de susan ( Sesamum indicum L.) , cardamom(Elettaria cardamomum L.Maton), scorțișoară (Cinnamomum verum Presl.), șofran (Crocus sativus L.) și smirna (Commiphora myrrha Engler.) chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://new.societechimiquedefrance.fr/wp-content/uploads/2019/12/2012-359-janvier-p42-Fernandez-HD.pdf
Parfumul rezultat a fost considerat că aduce cu contemporanul Opium de la Yves Saint-Laurent.
Cât despre parfumul preferat în realitate de Caesar, , se pot face mai degrabă presupuneri.
În timpul Romei imperiale, parfumurile au fost folosite tot mai mult. Petronius povestește în Satyricon că banchetele deveniseră adevărate „orgii olfactive”. De pildă în timpul banchetelor din Domus Aurea a lui Nero, petale de trandafir impregnate cu esențe prețioase erau presărate deasupra oaspeților dintr-un tavan din fildeș perforat.
Totul era impregnat cu parfumuri: corpul, părul, caii, toate femeile, inclusiv sclavele, scaunele , corturile, chiar și pânzele corăbiilor.
Dar nu, nu se parfumau cu sudoare de gladiator!
Pliniu cel Bătrân a scris undeva că lui i-ar repugna să se ungă pe corp cu secrețiile altei persoane, amintind cu acest prilej că grecii foloseau sudoarea gladiatorilor (care își ungeau corpurile cu ulei de măsline înainte lupte) ca unguent emolient și chiar pentru tratarea unor afecțiuni ale pielii.
Cei care și-au închipuit că unguentul cu sudoare era folosit ca parfum nu știau că ureea se folosește și în zilele noastre în dermatologie , pentru a combate uscăciunea pielii, mâncărimile , pentru exfolierea celulelor moarte și ca ajutor în cazul infecțiilor fungice. Ureea e conținută de urină, dar și de transpirație. În zilele noastre ea e produsă sintetic pentru a intra în compoziția diferitelor produse medicamentoase, cosmetice, sau a uleiurilor parfumate. Pe atunci se folosea transpirația.
De menționat că transpirația începe să miroasă urât când stagnează pe piele și începe să fie alterată de microorganisme , care o fac să capete un miros respingător. Ungerea cu ulei de măsline împiedica probabil acțiunea microorganismelor- cel puțin pe termen scurt.
Folosirea alcoolului- mai târziu.
Arabii au fost cei care au inventat alambicul, care au distilat alcool pentru prima dată . Alambicul a servit mult pentru distilarea aromelor din plante, obținându-se noi arome . Arabii dețineau monopolul comercial asupra acelor arome, dar mai târziu cruciații au făcut la rândul lor comerț cu arome. .
https://clumeton.blogspot.com/2014/06/lorigine-dei-profumi-dallegitto-al.html
Dar să nu ne îndepărtăm de timpurile antichității.
Parfumuri moderne inspirate din antichitate
Cercetătorii moderni au făcut presupuneri asupra parfumului purtat probabil de Caius Julius Caesar.
Da, nu există documente care să ateste ce arome prefera acea uluitoare personalitate a antichității romane, dar cercetătorii au presupus că , de vreme ce se știe că Julius Caesar dădea mare atenție ținutei sale, probabil că alegea și parfumuri rafinate, care să-i sublinieze eleganța.
(O mică observație pentru autorii de articole de pe la noi: Iulius Caesar nu a fost Împărat- așa cum cred unii dintre ei. El a fost ucis tocmai din teama senatorilor ca el să nu se proclame rege. A fost dictator, adică o persoană investită cu puteri depline în statul roman).
Scent Culture and Tourism Association a colaborat cu departamentul de arheologie al universității Cumhuryet dinSivas (Turcia) și cu profesorul asociat dr. Cenker Atila. În plus, ei au apelat la parfumieri din Milano , dar și la creatoarea turcoaică de parfumuri Bihter Türkan Ergül. Rodul acestei colaborări este parfumul numit de ei « Telinum », probabil în amintirea acelui parfum antic ce era pe bază de schinduf.
Ce arome au folosit cercetătorii pentru parfumul ce ar fi putut fi purtat de Caesar?
Ei au considerat, în mod judicios, că o personalitate de prim rang nu s-ar fi mulțumit doar cu aromele populare în timpul său: menta, trandafir, lămâie, bergamotă, lavandă sau iasomie, ci ar fi dorit un parfum sofisticat și exotic.
În parfumul compus de parfumierii moderni au fost incluse și mirosuri de iris și de cistus (trandafir sălbatic/trandafir de stâncă) , dar și note orientale de rășină .
Conform altor ziariști, în compoziția parfumului Telinum s-ar regăsi : trandafiri, violetă, iasomie, nufăr, citrice, lemn de cedru, oud, paciuli si ambră.
Desigur , în lipsa unor documente antice care să ateste ce parfum prefera Caesar, acest parfum modern rămâne o reconstituire ipotetică.
Cam în acelaș fel în care , în 2019, cercetători de la Universitatea din Hawaï au declarat că au reconstituit parfumul Cleopatrei.
Parfumul « Telinum » (sau « Telium »- după alți autori) va fi comercializat pentru început în Turcia, Franța și Italia, începând din octombrie.
Misenum
De observat că există încă din anul 2020 parfumul « Telinum de la Misenum» , parfumul creat de cunoscutul parfumier italian Paolo Romano , fondatorul mărcii de parfumuri Misenum cu note de vârf de bergamotă, mentă, lavandă, iasomie, lămâie și trandafir, note centrale de cistus, cedru, paciuli, lemn de santal, balsam de copaïba și scorțișoară, notele de fond fiind ambra gri și mosc. Top Notes
Middle Notes
Base Notes
În cadrul firmei Misenum, Paolo Romano a creat mai multe parfumuri unisex inspirate din parfumurile antichității: Catullus, Mitridate, Octavianus, Maximus, Plinius și Telinum, dar și parfumuri pentru femei, de asemenea după rețete antice: Rectina și Myrtum Laurum
Acesta din urmă ar fi fost preferat de Cleopatra
Top Notes
Middle Notes
Base Notes
