Dieta lui Djokovic

Regim fără gluten, dar cu multe legume

S-a vorbit mult despre faptul că Novak Djokovic (recentul câștigător al Turneului campionilor , jucătorul de tenis nr.1 mondial) are o intoleranță la gluten și de aceea a renunțat la vechile sale obiceiuri alimentare preferând o dietă fără gluten, fapt ce l-a ajutat la eliminarea problemelor respiratorii și abdominale pe care le avusese mai înainte.

Dar eliminarea glutenului nu e singurul lucru la care e atent Djokovic.

Așa cum a scris și în cartea lui „Serviciul câștigător”, el și-a schimbat în întregime stilul de viață
Sub îndrumarea doctorului Igor Cetojevic, el a eliminat din alimentație și  produsele lactate, dulciurile și cafeaua . În timpul competițiilor nu pune alcool în gură și a adoptat o nouă igienă de viață , ce include suficient somn, dar și meditație (rugăciune). 
El a încetat să vorbească doar de cariera lui de jucător de tenis, preocupându-se și de alte lucruri, cum ar fi ajutorarea semenilor sau donații pentru biserica sârbă.
În același timp, a încercat difeite alimente pentru a constata dacă îi convin , pentru a le include în meniu.

În urma asocierii succesului său sportiv cu alimentația fără gluten, Novak a devenit ambasadorul firmei franceze de alimente fără gluten Gerblé, sumele prevăzute în contract fiind confidențiale.

Dieta lui Novak Djokovic e bazată   pe legume, fasole, carne albă, pește, fructe, nuci, semințe , năut, linte și uleiuri sănătoase.
A eliminat total produsele cu gluten și produsele lactate și a redus mult dulciurile.
El cumpără alimente organice oriunde este posibil și gătește de multe ori singur.(pentru a-și aminti să nu ia mâncarea ca pe ceva de la sine înțeles), Djokovic mănâncă încet și deliberat.
Multe dintre mâncărurile de la mesele lui sunt după rețete făcute de Candice Kumai.


În 2012, după ce câștigase finala contra lui Nadal la Australian Open, și-a permis să mănânce un pătrățel mic de ciocolată. Nu mai gustase ciocolată de 18 luni.

Nu se uită la televizor în timp ce mănâncă și lasă la o parte telefonul și computerul.

E bine de știut însă că pâinea fără gluten se prepară cu ajutorul unor aditivi alimentari (gumă de guar și altele ) care să confere aluatului din făină de orez elasticitatea celui din grâu.

Dornici să obțină la rândul lor rezultate-minune pe terenul de tenis, Andy Murray și Jo-Wilfried Tsonga s-au convertit și ei la o dietă fără gluten. Nu se știe însă dacă ei au adoptat întregul stil de viață al lui Novak Djokovic. 

Iată cum decurge o zi din viața lui Novak Djokovic:
Seara s-a culcat între ora 23 și ora 24. Deci cam la aceeași oră. 
Scularea la 7 dimineața.
20 de minute de yoga sau tai chi, apoi micul dejun .
Urmează o oră și jumătate de antrenament cu partener de joc. În încheiere: stretching și masaj sportiv.
 La prânz evită ca de obicei zahărul, proteinele (în special din din carne roșie ) și carbohidrații nepotriviți.
Apoi: altă ședință de antrenament de o oră , folosind greutăți și benzi de rezistență. 
Apoi bea o băutură proteică.
În continuare: altă ședință de lovire cu racheta, timp de 90 de minute ,iar stretching , eventual alt masaj.

În meniul său intră bețișoare de legume, fasole, năut, linte, carne albă, pește, fructe, nuci și semințe, uleiuri sănătoase.. 
Iată un exemplu de dietă zilnică a campionului:

O zi la masă cu Novak Djokovic:

Mic dejun

• Se bea apă
• Două linguri cu miere
• Un bol cu musli (müesli ) energetic cu lapte de migdale sau de orez neîndulcit. Poate conține merișoare, stafide, semințe de dovleac sau de floarea soarelui, migdale. Poate să introducă în acel amestec și ovăz verde, afine. Sau un bol cu miere, unt de caju și fructe.  unt de caju
• Fruct

Eventual, în timpul dimineții (facultativ)

• Pâine fără gluten sau biscuiți cu avocado și cu ton.  

Dejun

• Salată de mesclun -amestec variabil de frunze de lăptucă, un soi de caprifoi, rucola, cicoare, andivă, radicchio, frunze de stejar, la care se poate adăuga păpădie, frunzulițe de spanac, iarbă grasă (folosită de daci sub numele de lax),plante aromatice, cu puțin ulei de măsline și usturoi.  
• Paste primavera fără gluten (inclusiv paste de orez) 
  Dovlecei, sparanghel, roșii uscate la soare, eventual brânză vegană.

Eventual –în timpul dupăamiezii

• Un măr cu unt de caju
• Pepene galben, pepene roșu.

Dîneu

• Salată César Kale (cu varză creață ,fenicul,  quinoa, muguri de pin) și dressing (eventual cu hamsii și sardine)
• Supă minestrone
• Somon (file) cu ierburi (eventual cu roșii prășite și marinată) 

E o dietă cu care se poate pierde din greutate

Meniul pentru altă zi:

Micul dejun: apă (la scularea din pat); două linguri de miere; banane cu unt de caju; fructe
Gustare în timpul dimineții: (dacă e necesar) : pâine prăjită (fără gluten) cu unt de migdale și miere.
Prânz: Salată de verdeață amestecată, salată picantă cu tăiței soba (soba fără gluten, ardei gras roșu, rucola, caju, frunze de busuioc, vinegretă picantă)
Gustare de la mijlocul dupăamiezii: bar cu fructe și nuci; fructe
Cina: Salată de ton nicoise (fasole verde, fasole cannellini, rucola, ton, ardei roșu, roșii și năut din conservă), supă de roșii, roșii prăjite.

Ziua a treia:

Micul dejun: apă la scularea din pat; două linguri de miere; ovăz fără gluten cu unt de caju și banane; fructe.
Gustarea la mijlocul dimineții: (dacă e necesar): hummus făcut în casă (cu năut și sos de soia fără gluten)  cu mere/crudități.
Prânz: Salată de verdeață amestecată, paste fără gluten cu pesto  (inclusiv paste de orez, nuci și frunze de busuioc). Înainte de fiecare masă, Novak Djokovic spune o rugăciune . Mănâncă având atenția îndreptată la mâncare. 
Gustare de la mijlocul după -amiezii: Avocado cu biscuiți fără gluten; fructe
Cina: Salată proaspătă de verdeață cu avocado și dressing făcut în casă; supă de morcovi și ghimbir; pui întreg prăjit cu lămâie. (De menționat că urmărește să fie un pui crescut în curte sau organic) 

Iată și o rețetă de supă minestrone:

Minestrone

Ingrediente
Nr. persoane : 8 

·         4 lingurite ulei de măsline

·         2 cepe mijlocii tocate

·         4 căței de usturoi tocați

·         2 morcovi  tăiați în două pe lungime, apoi tăiați în feliuțe transversale

·         1 cartof curățat de coajă și tăiat în cubulețe

·         1 dovlecel tăiat cubulețe

·         4 liguri de busuioc proaspăt , tocat, sau o linguriță de busuioc uscat

·         1 linguriță de oregano uscat

·         2 foi de dafin

·         700 g de roșii coapte, cojite, fără sâmburi și strivite

·         1 l de supă de pasăre făcută în casă

·         100 g de fasole verde tăiată în bucăți

·         120 g de paste scurte (scoiculițe sau altfel)

·         400 g de fasole boabe roșie sau albă, fiartă

·         40 g de parmezan proaspăt ras

·         3 lingură de pătrunjel tocat

·         Sare

---

Preparare

Metoda de preparare
Yimp de preparare : 20minute  ›  Fierbere : 50minute  ›  Va fi gata în :1oră10minute 

1. Într-o cratiță mare se încălzește uleiul un minut, se adaugă ceapa, isturoiul și le călim la foc mic 5 minute.
2. Se adaugă morcovii, cartoful, dovlecelul, busuiocul, oregano și foile de dafin și se călesc încă 5 minute, amestecând din timp în timp
3. Se încorporează roșiile , supa de pasăre, se dă în clocot și se lasă să fiarbă la foc mic, fără capac,  20 de minute.
4. Se adaugă fasolea verde , se pune capacul și se continuă fierberea circa 10 minute. Fasolea verde trebuie să nu se înmoaie prea tare. Se scot foile de dafin.
5. În timp ce fierbe supa, se fierb pastele «al dente», în apă clocotită ușor sărată; se scurg pastele și se adaugă în supă împreună cu fasolea boabe.
6. Se încălzește totul din nou, se sărează moderat dacă e nevoie și se servește presărând parmezan ras și pătrunjel în farfurii. 

Ce este intoleranța la gluten
Glutenul este un ansamblu de proteine ce se găsește în anumite cereale cum sunt grâul, dar și secara, orzul și chiar în porumb, orez și mei (în fiecare dintre acestea găsindu-se alte tipuri specifice de proteine). Dar cei cu intoleranță la gluten pot în general să mănânce porumb, orez , mei, hrișcă, quinoa. 
Glutenul dă elasticitate aluatului. Cei care au trăit în „vechiul regim” își amintesc de faptul că uneori se găsea în comerț o făină din care nu se putea prepara un aluat bun, ci rezulta doar o pastă lipicioasă și lipsită de elasticitate și care nu creștea cum trebuie cu drojdie. Explicația era că la export nu erau primite loturile de cereale (sau de făină ) cu conținut scăzut de gluten , dar se cultiva și grâu cu conținut scăzut de gluten pentru că dădea recolte foarte mari. Așa că acest tip de făină se comercializa în țară...doar că nu era agreat de gospodine.
Cercetătorii din agricultură au creat prin urmare soiuri de grâu cu un conținut  crescut de gluten, care dau o făină folosită pentru produse de panificație superioare (pufoase,crescute). S-a ajuns astfel la răspândirea soiurilor de grâu cu mare cantitate de gluten.
Unii oameni se nasc cu o intoleranță la gluten, numită boala celiacă. Aceste persoane nu pot digera glutenul, care le provoacă grave probleme de sănătate , ce se pot manifesta sub formă de oboseală cronică, tulburări gastro-intestinale, probleme articulare, neurologice sau dermatologice, stomatologice,   astfel încât sunt siliți să renunțe pentru totdeauna la acele alimente care conțin gluten, rezultând un regim hipocaloric  ce trebuie să fie supravegheat de medic pentru a nu se ajunge la grave carente de nutriție.
Sensibilitatea la gluten
Există și o sensibilitate la gluten,  diferită de boala celiacă și care ar afecta cam 6% din populația americană. Ea a fost pusă parțial pe seama unui efect nocebo (teama că un anume lucru le-ar putea dăuna, ceea ce are un efect psihologic ce se traduce în final și în plan fizic). Altă explicație ar fi prezența glucidelor care fermentează și care generează disconfort intestinal.

Ovăzul nu conține toate proteinele ce se găsesc în grâu, dar conține o proteină diferită, numită avenină. Avenina poate la rândul ei să fie toxică pentru mucoasa intestinală a persoanelor sensibile , dar unele varietăți de ovăz sunt inofensive și bune pentru o alimentație fără gluten, dar din pricină că făina de secară e procesată împreună cu făina de grâu ovăzul a fost clasificat de FAO ca având conținut de gluten.  În Scoția și în Irlanda însă , unde se cultivă mai puțin grâu, ovăzul este recomandată pentru alimentația fără gluten.
_________________________________________________________________________________

Update 12.01.2024

Între timp aflăm că Djokovic a renunțat și la carne și la produsele lactate, adoptând o dietă strict vegetariană, dar cu adaosuri proteicce.

Acum, dieta sa zilnică arată cam așa:
Dimineața: un pahar cu apă caldă cu puțină lămâie, pentru detoxifiere. Urmează o pauză pentru meditație.
Apoi, tot dimineața, Novak bea un smoothie verde, alcătuit din spanac, alge, fructe, semințe de chia și suplimente proteice (pudră de proteine organice și creatină.) O combinație pentru a avea energie și claritate mentală fără a fi îngreunat de digestie.

În privința meselor, acestea variază în fiecare zi, dar cuprind mereu alimente ușor de digerat, cum ar fi mere, banane și alte fructe,  de asemenea migdale,  nuci, curmale, unt de migdale, mușchi organic fără gluten, mâncate separat sau amestecate în diferite combinații, de cele mai multe ori cu adaos de miere de manuka provenind din Noua Zeelandă. O gustare obișnuită în timpul zilei e o felie de pâine fără gluten cu avocado pe deasupra. Sau măr cu unt de caju. În timpul meciurilor mănâncă banană sau curmale 
Pentru mesele principale are ca sursă de carbohidrați quinoa, orez sălbatic sau cartofi dulci .
În meniu figurează și paste fără gluten, (făcute din quinoa sau hrișcă)  cu legume. (dovlecei, sparanghel, roșii uscate la soare, 
Seara mănâncă cea mai mare cantitate de proteine - din tofu (într-o salată cu varză roșie și păstăi de mazăre , gogoșari și ceva nuci.

Novak Djokovic analizează cu atenție apa pe care o bea, băuturile cu vitamine folosite de sportivi și în general orice introduce în organism. 

De menționat că el a lansat propriul brand de băuturi nutritive SILA .
El a învestit și în firma Waterdrop, care a eliminat sticlele de plastic pentru băuturile pe care lee produce.(băuturi fără zahăr, nici cofeină, cu electroliți și nouă vitamine . Ambalajele folosite se dizolvă în apă   
Putem adăuga și programul obișnuit de antrenament al acestui mare sportiv.

.Luni: Condiționarea cardiovasculară și forța de bază. Asta înseamnă :

• exerciții cardio de dimineață
• 30 de minute de alergare ușoară
• 15 minute  antrenament cu intervale de înaltă intensitate- sprinturi pe terenul de tenis sau pe o bandă de alergare, sărituri cu ambele picioare odată peste garduri , flotări, răsuciri rusești (cu mâinile pe o minge mare medicinală și corpul întins sprijinit pe vârfurile picioarelor, ridică pe rând câte un picior- 3 seturi de 20 de repetări . Din planșăridică alternativ câte un braț ducându-l la spate. Alergări desculț pe iarbă, la deal. 

Marți: Antrenament de forță și agilitate. 

• Aruncări cu mingea medicinală- 3 seturi de 6-10 repetări
• Deadlift- tot atâtea
• Bench press: tot atâtea

După amiaza: agilitate și joc de picioare ;alergări înainte-înapoi 15-20 de minute, sărituri în lateral 

Miercuri: tenis pe teren, inclusiv tehnică și strategie,  două-trei ore.După amiază: yoga atârnat sau stretching, apoi 30 de minute înot sau bicicletă.

Joi:  Dimineața: cardio, apoi 45 de minute alergare ușoară. 15 minute sărituri cu două picioare pe treptele stadionului din două în două sau sprinturi. După amiaza, viteză și agilitate. Sprinturi și sărituri peste obstacole, în lateral , 3 seturi de 20 de repetări. 15-20 de minute . Stretching. Ca exercițiu cardio- cărarea în spate a antrenorului urcând scara stadionului. 

Vineri: antrenamente de forță și tenis. Tracțiuni 3 seturi de 12 repetări. Ridicări de greutăți: 3 seturi de 8-10 repetări. Aruncări laterale de minge medicinală- 3 seturi de 15 repetări. După amiază: tenis. Joc de picioare serviciu, voleuri. 

Sâmbătă: antrenament de tenis și rezistență.  

• Dimineața: tenis pe teren, cu concentrare pe situații de meci și strategie - 2-3 ore..
• După amiaza rezistență. Alergare pe bandă sau plimbare cu bicicleta (1-2 ore) 

Duminică: odihnă și recuperare. Întinderi, piscină, tehnici de relaxare. 
_________________________________________________________________________________

Update 4.01.2026

Djokovic a continuat să dea detalii despre dieta sa în cartea sa „ Serve To Win” . Oferind cititorilor detalii despre ceea ce mănâncă, el oferă și un exemplu de dietă pe trei zile:

Ziua 1

Mic dejun:  Apă la prima oră de la scularea din pat; două linguri de miere; musli (inclusiv fulgi de ovăz organici fără gluten, merișoare, stafide, semințe de dovleac sau de floarea-soarelui și migdale)

Gustare la mijlocul dimineții:  (dacă este necesar): Pâine sau biscuiți fără gluten cu avocado și ton

 Prânz:  Salată mixtă de verdețuri, paste primavera fără gluten (inclusiv paste de orez, dovlecei de vară, dovlecei, sparanghel, roșii uscate la soare și brânză vegană opțională)

 Gustare de după-amiază: Măr cu unt de caju; pepene galben

Cină:  Salată Caesar cu varză kale (varză kale, fenicul, quinoa și nuci de pin) plus dressing (inclusiv hamsii sau sardine); supă minestrone; fileuri de somon (cu piele) cu roșii coapte și marinadă

Ziua 2

Mic dejun:  Apă la prima oră de la scularea din pat; două linguri de miere; banană cu unt de caju; fructe

 Gustare la mijlocul dimineții:  (dacă este necesar): Pâine prăjită fără gluten cu unt de migdale și miere

Prânz:  Salată mixtă de verdețuri, salată picantă cu tăiței soba (inclusiv tăiței soba fără gluten, ardei gras roșu, rucola, caju și frunze de busuioc, plus vinegretă picantă)

Gustare la mijlocul după-amiezii:  Baton cu fructe și nuci; fructe

Cină:  Salată nicoise de ton (fasole verde, fasole cannellini, rucola, ton, ardei roșu, roșii și năut din conservă), supă de roșii, roșii coapte

Ziua 3
Mic dejun:  Apă la prima oră de la scularea din pat; două linguri de miere; ovăz fără gluten cu unt de caju și banane; fructe

Gustare de dimineață: (dacă este necesar): Humus de casă (cu năut și sos de soia fără gluten) cu mere/crudități

 Prânz:  Salată mixtă de verdețuri, paste fără gluten cu pesto energizant (inclusiv paste de orez, nuci și frunze de busuioc)

 La mijlocul după-amiezii:  gustare Avocado cu biscuiți fără gluten; fructe

Cină: Salată proaspătă de legume mixte cu avocado și dressing de casă; supă de morcovi și ghimbir; pui întreg la cuptor cu lămâie

Observăm că marele sportiv a reintrodus în dieta sa carnea de pește și ocazional de pasăre, proteinele fiindu-i neapărat necesare ppentru refacerea musculaturii afectate de accidentări. 

Bicarbonatul de sodiu contra cancerului

Medicul italian Tullio Simoncini are o teorie proprie asupra cancerului
Dr Simoncini spune că tumorile canceroase sunt consecințe ale infecției cu Candida Albicans (o ciupercă).
Bicarbonatul de sodiu este un excelent antifungic fără a avea contraindicații  și astfel ar putea fi folosit pentru distrugerea tumorilor dacă este introdus cât mai aproape de acestea.
Astfel, bicarbonatul de sodiu s-ar administra:

•  pe cale orală -  pentru tubul digestiv
• prin spălături rectale - pentru rect
• prin dușuri vaginale - pentru vagin și uter
• prin injecții intravenoase - pentru plămâni sau creier
• prin inhalații -pentru părțile superioare ale căilor respiratorii.
• prin perfuzii locale - pentru ganglioni limfatici, piele, sâni
• prin catetere introduse în artere - pentru ficat, pancreas, prostată, membre  -sau introduse în cavități - pentru pleură sau peritoneu.

În general se folosesc soluții de 5% bicarbonat de sodiu, care să ajungă în contact cu organul infectat minimum 6 minute pe zi și asta timp de 7-8 zile la rând.

De asemenea, ar trebui acționat și asupra celorlalte cauze posibile:

• factori psihologici 
• stres
• folosirea de produse cancerigene
• proastă igienă a vieții
• condiții de viață degradate..

pentru a se putea realiza o vindecare durabilă.

Bicarbonatul de sodiu ar avea și proprietatea de a absorbi metalele grele, dioxinele și alți poluanți (care constituie factori incriminați cancerigeni).

Doctorul Simoncini spune că dacă ciupercile sunt sensibile la soluții de bicarbonat de sodiu și dacă tumoarea e mai mică de 3 cm, procentajul de vindecări va fi de ordinul a 90%; în fazele terminale în care pacientul este încă în condiție destul de bună, șansele de vindecare ar fi de 50%. 

DR Simoncini are acest site Web: www cancerfungus com

În același timp, a devenit cunoscut cazul (până acum singular, se pare) lui Vernon Johnston, care s-a vindecat de cancer de prostată cu metastaze osoase cu ajutorul unei cure cu bicarbonat de sodiu pus în sirop de arțar.
El a reușit să-și alcalinizeze urina până la un pH de 8,5 timp de 5 zile, și a făcut exerciții de respirație pentru îmbunătățirea oxigenării organismului. Vernon recomandă și un stil de viață sănătos, cu expunere la soare (desigur nu excesivă), exerciții fizice, masaj, respirație controlată.

Există și metora doctorului Sircus (expusă pe site-ul său dr sircus com)
El tratează bolnavii cu magneziu și vitamina B6 cu clorid de sodiu pe cale intravenoasă și cu iod și bicarbonat de sodiu pe cale orală.
Firește, aceste tratamente trebuie să fie dirijate de un medic .
Dar Vernon spune că a folosit următoarea rețetă simplă, care ar putea fi făcută de fiecare:
A amestecat o linguriță de bicarbonat în 250 ml de sirop de arțar și a luat apoi câte o lingură din acest amestec de două ori pe zi (dimineața pe stomacul gol și seara înainte de culcare), timp de 6 zile, urmând apoi o pauză tot de 6 zile și repetarea terapiei de șase ori (adică în 12 săptămâni a alternat câte 6 zile cu terapie cu 6 zile de pauză).
Rezultatul a uimit pe toată lumea; Vernon s-a vindecat și a scris o carte.

Ce să evitam pentru a micsora riscul de cancer

Profesor dr. Pavel Chirilă ne sfătuiește

Care sunt factori oncogeni? Care sunt cazurile de cancer care ar putea fi evitate? Ce trebuie să evităm zilnic?

Factorii oncogeni din jurul nostru sunt numeroși, iar pe unii dintre ei nu putem să-i evităm. Să încercăm însă să-i evităm măcar pe cei de care putem să ne ferim, pentru a reduce riscurile.

– Evitarea apei cu clor – Oamenii abuză de clor atât prin consumul direct de la robinet cât și prin duș, prin piele. În România se pune o cantitate mai mare de clor în apă decât este normal, iar  acest lucru favorizează apariția cancerului de rect. Recomandarea ar fi consumul de apă curată, pură, de izvor de la adâncimea de 50 metri. Acolo este apa curată.

– Evitați carnea sub formă de șuncă, salam, parizer- deoarece conțin nitrați.

Când ajung în corpul omului cum dau de Ph acid se transformă în nitrosamine. Care provoacă cancer. Acesta este mecanismul prin care nitriții și nitrați provoacă cancer la tubul digestiv.

– Zahărul – factor oncogen. Mecanismul prin care acționează?

În SUA se consumă 55 de kg de zahăr pe cap de locuitor pe an, în România în jur de 33 kg. Zahărul este un aliment criminal. Stimulează în permanență secreția de insulină. Slăbește flora intestinală benefică. Dacă îi dai zahăr floră se dereglează total. Nu mai urmează calea metabolică a combustiei prin oxigen ci calea anaerobă. Boală canceroasă avansează în corp cu lactoză în jurul ei în spațiu anaerob. La fel zahărul modifică instinctul alimentar.

– Aditivi alimentari – produsele care conțin E-uri

– Abuzul de carne și grăsimi – Carnea lasă în urma ei un Ph puternic acid. Industria alimentară tratează păsările și animalele cu hormoni de creștere. Cancerul este de fapt o creștere anarhică a celulelor. Plus carnea din animale tratate cu hormoni conține nitrați . Salamurile de exemplu conține 60 % carne (în cel mai bun caz), 40% substanțe chimice.

– Obezitatea – factor oncogen

– Hrană sterilizată prin metoda rațiilor

– Poluarea electromagnetică – telefonul, transformatoarele, legăturile fără fir din casă pentru  telefon, internet, imprimantă.

Rolul oncogen al aditivilor alimentari

1. Benzoatul de sodium – se folosește doar în România și în câteva țări din Est. S-a demonstrat că este cancerigen.

În țările europene a fost interzisă folosirea acestei substanțe în alimente. A fost înlocuit cu sorbat de potasiu care încă nu s-a dovedit a fi cencerigen.

2.    Aspartam – se găsește în gumă de mestecat și unele băuturi carbogazoase, sucuri. Este răspunzător de 99 de boli.

3.    Iodarea în exces a sării – România are singurul guvern care obligă ce să mănânce poporul. În 2002 Ministerul Sănătății a constatat la mulți români, tiroidă funcționează anormal adicasunt Hipotiroidieni. Guvernul a încurajat astfel consumul de sare iodata. În România există atunci un număr de 10.000 de hipotiroidieni. După 3 ani de experianta a fost întreruptă deoarce au apărut cazuri de cancer tiroidian. Astfel cancerul de
tiroidă s-a dublat, hipotiroidia s-a dublat, iar alergia la iod a crescut.

Cum putem ști dacă organismul nostru e intoxicat?

Putem identifica următoarele semne: Oboseală, insomnii, încetinirea tranzitului intestinal, edeme, dureri articulare, sindromul dispeptic, tulburări digestive directe, simptome de colon iritabil. La intoxicații mai severe apar și alte complicații, cum ar fi microlitiaza renală sau guta, sau începe să crească glicemia ca la un pre-diabetic.

Putem face următoarele analize, ce arată indirect semne de intoxiacție a organismului cauzată de o alimentație greșită: Probe hepatice, transaminaza, colesterol, lipide totale, trigliceride și acid uric. : 

Cauzele intoxicării:

• îngrășămintele azotate care se toarnă pe câmp
• insecticidele
• aditivii alimentari care se adaugă în alimentele preparate industrial
• suplimentele nutritive luate în exces
• organismele modificate genetic aflate pe piața alimentară
• tratarea termică agresivă a unor alimente
• rafinarea alimentelor , care poate aduce și cele mai grele toxine în alimente
• tehnici de conservare agresivă, cum este iradierea sau congelarea prelungită
• tratamente cu medicamente (administrarea de substanțe chimice de sinteză în mod abuziv)

Cum să ne alimentăm sănătos

Astăzi există un cadru legal în toată Europa pentru agricultura biologică și de asemenea pentru procedeul alimentar tradițional, așa cum se pregătea el în gospodăriile țărănești pe vremuri, fără să fie nevoie de sigla agriculturii ecologice, care înseamnă un produs mult mai performant din punct de vedere al purității.

Populația poate să recurgă la alimentația bio, atâta cât este ea posibilă în România, să evite alimentele poluate pe cât posibil, să bea apă de cea mai bună calitate (să fie o apă microbiologic pură, pe cât este posibil săracă în sodiu, deoarece sodiul (sarea) reține apa în organism și de aceea apar edemele la unii bolnavi.

Să pună accent în alimentația lor pe cereale și fructe, pentru că cerealele accelerează tranzitul intestinal prin bogăția mare în fibre, iar fructele prin apa cu adevărat de calitate pe care o conțin cresc diureza și eliminarea pe cale urinară.

Două măsuri eficiente de dezintoxicare primăvara

1. Alimente de sezon

Toate verdețurile care apar primăvara au efect terapeutic asupra tubului digestiv și aparatului excretor, urinar: salate, spanac, urzici, untișor, lobodă, ștevie, leurdă, păpădie, anghinare.

2. Postul

Acesta este foarte benefic, pentru că întotdeauna când omul reduce aportul alimentar sau chiar îl suprimă pentru câteva ore, ca un post negru, întotdeauna organismul, în mod reflex, începe o acțiune de eliminare a toxinelor. Este un lucru constatat științific.

Cât timp durează detoxifierea

În funcție de severitatea acestei cure, ea se poate întinde de la un post negru de 1-2 zile pe săptămână , la o cură mai ușoară de 2-3 săptămâni sau de o lună, sau dacă e vorba de un post exclusiv cu vegetale, așa cum este rânduiala în spațiul ortodox, el se poate ține o lună și jumătate fără probleme, fără să existe riscul că s-ar putea face vreun impediment asupra organismului.

Trebuie să avem grijă toată viața să nu ne intoxicăm, pentru că aceste substanțe străine introduse în alimentație produc un fel de otrăvire lentă a corpului omenesc, o intoxicație cronică, ale cărei efecte se văd abia după câțiva ani , nu imediat, ca al o intoxicație acută.

O dată sau de două ori pe an. Acest lucru este valabil pentru oamenii care în mod curent se intoxică. Pentru că există și oameni care sunt foarte conștienți de riscurile unei alimentații otrăvite și se alimentează bio, li nu au un organism intoxicat niciodată. 

surse – sfatul batranilor
          - interviu cu prof.dr. Pavel Chirilă - doctor, medic primar Medicină Internă, Telejurnal, Tema Zilei, TVR1, 20 Martie 2010

Bauturile carbogazoase ne imbatranesc

Coca-Cola ne îmbătrâneşte

Un studiu american făcut pe 5000 de persoane a arătat că ADN-ul celor care beau cu regularitate băuturi gazoase dulci se degradează rapid. În felul acesta, cei care beau cu regularitate băuturi gazoase dulci îmbătrânesc prematur.
Studiul a fost publicat în numărul din noiembrie al l'American Journal Of Public Health, o revistă ştiinţifică.

ADN deteriorat prematur

După analiza cromozomilor din sângele a 5309 persoane s-a constatat că  amatorii de Coca-Cola şi de alte limonade sifonate aveau ADN- ul îmbătrânit.
"Consumul regulat de băuturi gazoase duci pare să influienţeze dezvoltarea bolilor, nu doar pentru că ele deviază metabolismul de control al zaharurilor din corp, dar şi pentru că acestea accelerează âmbătrânirea ţesuturilor celulare ", a explicat Elissa Epel, profesoară  la universitatea  Californiei de la San Francisco  în ziarul Guardian.

Îmbătrânirea corpului se constată prin analiza de sânge

În cadrul acestui studiu, cercetătorii au urmărit mărimea telomerilor - extremităţile cromozomilor, care intervin în procesul de îmbătrânire. 
Lungimea telomerilor este un indiciu important al longevităţii şi sănătăţii. Iar la persoanele care beau mereu băuturi gazoase dulci, aceşti telomeri erau mai scurţi.
Consecinţele telomerilor scurţi: îmbătrânire accelerată,  risc de boli degenerative, cum ar fi diabetul, astmul sau boli de ficat.
La deteriorarea ADN- ului contribuie şi sedentarismul, obezitatea şi dezechilibrurile alimentare 

Excesul de zahăr din organism provoacă aşa-numitul "stres oxidativ". Adică se produc radicali liberi (moleculele din organism care elimină în permanenţă celulele îmbătrânite sau defectuase). Acest proces este benefic atunci când nu  se depăşeşte un anumit prag.  Dar dcă radicalii liberi sunt prea numeroşi, ei pot reteriora proteinele şi cromozomii celulelor, producându-se astfel o îmbătrânire accelerată.
Copiii sut expuşi în mod deosebit Nu au fost studii special în privinţa copiilor, dar se ştie că ei beau deseori astfel de băuturi  şi mai ştim ca genul de dereglări ale metabolismului amitite se instalează de timpuriu şi continuă , cu urmări din ce în ce mai grave în organism. 
Medicii sfătuiesc pe părinţi să nu-i obişnuiască pe copii cu acest gen de băuturi şi să nu cedeze la capriciile acestora, dacă ei cer astfel de băuturi. 
Nu trebuie ici să bem nici băuturi de tip suc de fructe în loc de apă. În primul rând sucurile de fructe industrializate şi-au pierdut mare parte din vitaminele şi enzimele iniţiale, în schimb conţin mult zahăr. 
Ce să bem atunci când ne e sete? Lapte (dacă nu avem intoleraţă la el) sau, evident, apă!

(după francetvinfo  .fr)

Copiii care provin din taţi şi din bunici vârstnici sunt mai longevivi

Lungimea telomerilor scade cu vârsta în majoritatea ţesuturilor, dar creşte cu vârsta în spermă, astfel copiii concepuţi de taţi mai în vârstă vor moşteni telomeri mai lungi şi deci au şanse să trăiască mai mult! Fenomenul este cumulativ de-a lungul mai multor geeraţii, astfel încât persoanele care au avut atât bunici cât şi taţi vârstnici au o speranţă de viaţă sporită.

Ziua Pensionarului

Pe 1 Octombrie e ziua Pensionarilor - ştiaţi?

De fapt, a persoanelor în vârstă, dar la noi toate persoanele în vârstă, dar şi persoanele tinere fără venituri declarate intră la pensionari.
Aşa se face că deşi numărul pensionarilor (care au cotizat pentru pensie) din România este mai mic de 2 milioane, din fondul de pensii se plătesc rente pentru 5.775.000 de persoane, iar asistaţi sociali sunt 13,9 milioane.
 De ziua lor, ministrul de resort le-a făcut bătrânilor o surpriză: i-a anunţat că pot să lucreze după ieşirea la pensie.

Medicii fac o eroare la doua zile

Medicii generalişti (din Franţa) fac o greşeală la fiecare două zile

Germania va autoriza gazele de sist?

Dar numai în zonele fără apă freatică potabilă

9.02.2014

Guvernul Angelei Merkel va prezenta un proiect de lege pentru autorizarea, cu restricţii, a producţiei de gaze de şist.

Ecologiştii se declară în continuare împotriva oricărei fracturări hidraulice din pricina riscurilor pentru mediu, considerând că exemplul Franţei, care a blocat atât exploatarea, cât şi explorarea in situ, este atitudinea corectă.
Opoziţia social-democrată cere un moratoriu în această privinţă, în aşteptarea dezvoltării altor tehnologii, mai puţin poluante.
Germania are însă nevoie de o sursă de energie pentru a-şi realiza obiectivul, anunţat după accidentul de la Fukushima, de a opri în totalitate centralele nucleare până în anul 2022. Centralele nucleare furnizează în prezent circa 25% din energia electrică a Germaniei.
Germania are nevoie de energie pentru a completa intermitenţa energiilor solare şi eoliene.
Jumătate din necesarul de gaze din Germania provine din Rusia.
Subsolul german ar conţine- după estimările aproximative ale departamentului american de energie- cam 230 de miliarde de metri cubi de gaz de şist, adică echivalentul consumului pe trei ani al Germaniei. Din această cantitate, doar o parte va putea fi extrasă, având în vedere restricţiile.
Iar estimările americane au fost infirmate, de pildă, în Polonia, unde specialiştii polonezi au anunţat că după cercetările lor rezervele de gaze de şist ale Poloniei ar fi doar o treime din cele estimate de americani. Estimările americane ar putea fi deci excesive şi în alte cazuri, poate din dorinţa de a se facilita accesul firmelor americane la extragerea gazelor din alte ţări. Sau, poate, efectiv din lipsa de date exacte.

Fracturarea hidraulică va fi interzisă în zonele în care există pânze freatice de apă potabilă.

Asta restrânge, desigur, considerabil, zonele în care s-ar putea fora după gaze de şist în Germania.
Altfel spus, prospectarea şi producţia de gaze de şist va fi autorizată doar în zonele în care pătura de apă subterană a fost deja poluată de alte activităţi industriale. Prin urmare se va permite extragerea de gaze de şist într-o zonă limitată şi implicit în cantitate mică, mai mult ca să fie un motiv pentru care nu promovează interzicerea fracturării hidraulice în UE.
Iar gazele de şist de pe teritoriul Germaniei vor aparţine în întregime Germaniei, asta e absolut sigur!

Dar la noi, cum este?

La noi nu există nici o restricţie. Se dau autorizaţii exact acolo unde sunt pături de apă freatică potabilă, ba chiar şi acolo unde sunt ape minerale ce se folosesc pentru tratarea a diferite boli!
Iar statul român a fost de acord să primească doar 3,5% din gazele extrase!

După cum am arătat în articolul "Independenţa energetică", în România consumul de gaze naturale a scăzut continuu după 1989, ca urmare a diminuării activităţilor de producţie.
Conform "Vocea Rusiei", nivelul importurilor în România de gaz rusesc era în 2013 de
2,6 miliarde m³/an.
Ca să avem această cantitate din gazele de şist extrase de companiile străine, acestea vor trebui să extragă în total 74,29 de miliarde de m³ gaze de şist/an, din care să ia 71,69 m³ /an. 
Adică aproape exact cât e necesarul Germaniei/an!
Foarte convenabil pentru Germania! Ar avea asigurat întregul consum de gaze fără să-şi polueze şi să-şi consume propriile rezerve de apă. 
(Pentru că, evident, companiile străine care vor extrage gazul nostru de şist, fie ele din   Kazahstan, din SUA , din Polonia, din Serbia sau din Ungaria îl vor vinde în UE, nu peste Ocean. Şi vor vinde gazul la preţ convenabil, dat fiind că nu plătesc aproape nimic României pentru el).
Faptul că, în schimb, se va polua şi se va epuiza rezerva noastră de apă, prea puţin contează. Şi că, de asemenea, peste câţiva ani, când se va termina gazul nostru "convenţional" s-ar putea să nu mai avem nici gaze de şist, iar nu contează pentru ei. 
Oricum, România e "destinată" depozitării deşeurilor din UE! 
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 27.08.2014
Aflăm de la AFP:

În urma opoziţiei puternice a opiniei publice faţă de metoda fracturării hidraulice, guvernul german proiectează să interzică exploatarea gazelor de şist cel puţin până în 2021.

Pentru guvernul german, protejarea sănătăţii şi a apei potabile sunt priorităţi absolute.
"Nu va exista în Germania fracturarea hidraulica a gazelor de sist, în scop comercial, in viitorul apropiat", a declarat  ministrul Mediului, Barbara Hendricks.

Doamna Hendricks, împreună cu ministrul Economiei şi Energiei, Sigmar Gabriel, ambii de orientare social-democrată, au definit principalele linii legislative legate de acest subiect spinos.

Cei doi miniştri "iau cât se poate de în serios îngrijorarea populaţiei", a spus BarbaraHendricks, adaugând că "protejarea sănătăţii şi a apei potabile reprezintă o prioritate absolută".

« Nu putem încă să măsurăm consecinţele exploatării gazelor de şist şi a petrolului (de şist) », au declarat cei doi miniştri.

Autorităţile germane vor  să oprească explorarea gazelor de şist, cum a facut şi Franţa.

In 2021 urmează să fie realizat un raport privind "stadiul cunoştinţelor şi tehnologiei" existente, iar Parlamentul va analiza din nou legea. Până atunci, testarea zacamintelor de şist va fi autorizată doar în anumite condiţii.
 Ecologiştii nu lasă însă "garda jos", deşi propunerea legislativă constituie un succes.

Propunerile legislative prezentate vineri au nevoie de acordul conservatorilor din coaliţia condusă de cancelarul Angela Merkel. Partidul conservator nu s-a pronunţat încă asupra proiectului. El ar urma să constituie un amendament la legea minelor şi la legea apelor.

Barbara Hendricks consideră că modificările pot fi adoptate înainte de sfârşitul acestui an.

Acest proiect legislativ urmează evaluării prezentate pe 30 iulie de către Maria Krautzberger, preşedinta Agenţiei federale a mediului  (UBA), asupra fracturării hidraulice.

Concluziile sale au fost fără echivoc:  « Atâta timp cât principalele riscuri legate de această tehnologie nu pot fi nici prezise nici controlate, fracturarea pentru extragerea din zăcăminte a gazelor de şist şi a petrolului ar trebui să fie interzisă în Germania ».

«Fracturarea este şi rămâne o tehnologie cu risc. Pentru acest motiv, sunt necesare măsuri stricte de protecţie a mediului şi a sănătăţii », a indicat Maria Krautzberger într-un comunicat.

Opoziţie anterioară la exploatarea gazelor de şist în Germania

Deja Budesrat (consiliul federal german) declarase că nu va aproba fracturarea hidraulică decât cu condiţia ca " o modificare durabilă a calităţii apei să poată fi exclusă în mod fără echivoc" .
Iar cum forul de protecţie a mediului a tras concluzia că acest lucru nu este posibil, e clar că nici Bundesrat nu va aproba fracturarea hidraulică. Asta, în pofida presiunilor pe care le fac societăţile gazere, între care societatea germană BASF , de a se permite această tehnologie, în Germania.
Landurile germane Renania de Nord -Westfalia şi Saxonia inferioară , unde se află bogate resurse de gaze de şist, nu au dat niciodată vreo autorizaţie vreunei societăţi gaziere, ascultând dorinţa populaţiei din landurile respective, care s-a dovedit ostilă acestui procedeu tehnologic. 
De asemenea federaţia "Brauer-Bund", care reueşte majoritatea producătorilor de bere din Germania a cerut interzicerea fracturării hidraulice pentru gaze şi petrol de şist, estimând că poluarea surselor de apă ar compromite această profitabilă industrie germană. Un studiu efectuat în iulie 2012 de către universitatea americană Duke a arătat că între rezervele subterane de apă şi cele de gaz de şist există trasee subterane de comunicare , astfel încât riscul de poluare nu poate fi îndepărtat.

Boala limbii albastre

Febra catarală a rumegătoarelor -bluetongue

Auzim zilele acestea despre alerta declanşată de această boală depistată la unele vite din România, dar explicaţiile relative la subiect, pentru publicul larg,  sunt prea puţine, aşa că sunt utile câteva detalii.

Este vorba despre o boală virală (produsă de un virus) care nu se ia la om şi care este transmisă frecvent de nişte specii de muşte care sug sânge numite Culicoide.

Ceratopogonidele (Ceratopogonidae) .
Aceste insecte cu două aripi, (numite midge în engleză)sunt  asemănătoare cu ţânţarii,   dar au doar 1-3 mm lungime. Ele înţeapă mamiferele, dar şi păsările şi batracienii şi sug sânge. Ele sunt de multe feluri (mai mult de 1300 de specii) . Unele dintre ele pot transporta virusul febrei catarale (boala limbii albastre), sau agentul patogen al ciumei cailor sau al encefalitei cailor. Ele transmit de asemenea paraziţi ai păsărilor, maimuţelor , cailor şi bovinelor.

Culicoides occidentalis  ar fi principalul vector al virusului ce provoacă boala "limbii albastre", despre care se ştia că afectează de obicei vitele din Columbia Britanică. În Scoţia, aceste insecte sunt foarte răspândite. Înţepăturile lor pot provoca şi alergii prin proteinele aflate în saliva lor.

Virusul a fost detectat la sfârşitul anilor 1950 în sudul Spaniei şi Portugaliei, apoi în Corsica  şi în sudul Franţei, unde au fost iniţiate campanii de vaccinare.
După 2006 o altă variantă a virusului s-a multiplicat în Europa de Nord- în Belgia, Germania şi Olanda, apoi şi în Franţa.
În total ar fi cam 25 de serotipuri (proprietate antigenică ce permite identificarea virusului prin ser), astfel că vaccinarea contra unui serotip nu protejează neapărat contra celorlalte serotipuri.

Din pricina pagubelor economice aduse de această boală, ea figurează pe lista A a Oficiului Internaţional al Epizootiilor (OIE).

Boala transmisă de căpuşe

Transmiterea bolii se face doar prin intermediul sângelui infectat transmis prin intermediul insectelor care sug sânge (cum sunt şi căpuşele) sau chiar a acelor de seringă folosite la mai multe animale, sau prin intermediul fluidelor ce nu au stat în aer.

S-a demonstrat că mai multe specii de căpuşe pot transmite acest virus , explicându-se astfel supravieţuirea virusului pe timpul iernii. 

Se credea în trecut că boala nu atacă decât ovinele, dar faptele dovedesc că nu este aşa. 
Serotipul 8, care a fost semnalat în Olanda, Germania , Belgia şi Franţa produce îmbolnăvirea bovinelor şi deseori creşterea mortalităţii viţeilor.

Simptomele vitelor bolnave:

Febra, salivare excesivă, edeme (umflături) la bot,  inflamarea mucoaselor din zona botului, limba umflată şi colorată în albastru şi înroşirea ugerelor, uneori şchiopătare.
Unele animale pot să fie infectate, dar să nu prezinte simptome şi pot fi exportate -de pildă.
(*Asta, dacă cei care importă nu pun clauze asigurătoare în contract !)
Acest lucru poate explica extinderea bolii în zone în care nu se pomenise mai înainte. 

Consecinţele bolii:

Probleme respiratorii, pierdere în greutate (pentru că animalul nu mănâncă), uneori moartea animalului în 8-10 zile, sau - în cazul supravieţuirii - întârziere în creştere şi dificultatea reproducerii , risc de avort la animalele gestante , scăderea numărului de fătări .
Pentru crescătorii de animale există consecinţe economice .

Tratamentul animalelor bolnave

Fiind o boală provocată de un virus, nu există un medicament specific .
Dar îngrijirea acordată aimalului îi poate mări şansele de supravieţuire.
Animalul bolnav nu trebuie să fie ţinut în soare, (pentru că ele devin sensibile la soare şi pot căpăta răni grave.) , ci adus în grajd.  Va fi ferit de noi înţepături ale insectelor care sug sânge. 
(Se vor aplica produse insecticide recomandate de veterinar pe corpul animalului , mai ales pe bot, picioare şi burtă, unde este înţepat de insecte) 
Animalul vor primi furaje mai moi, pentru că are gura inflamată şi nu poate mînca o hrană tare sau ţepoasă.  Se vor spăla ugerele , se vor aplica pomezi cicatrizante - cum ar fi o cremă cu gălbenele, de pildă - şi se vor folosi produse dezinfectante. 
Ca tratament medical, medicul veterinar poate prescrie antiinflamatoare pentru a limita febra , durerea şi celelalte simptome.  În caz de plăgi extinse sau de suprainfectarea plămânilor,  sunt indicate antibioticele. 

Măsurile ce au fost luate în Vest

În ţările occidentale, după mai mulţi ani de luptă contra bolii prin vaccinări sistematice (contra serotipurilor 1 şi 8) şi măsurile de carantină şi de luptă contra insectelor care transmit virusul, boala a devenit rară.

Dezinsecţia trebuie făcută atât la nivelul animalelor (bovine sau ovine) cât şi la nivelul clădirilor şi vehiculelor. Construcţiile şi vehiculele trebuie să fie dezinsectizate înainte de a primi alte animale. 
Dacă animalele ies la păşune, evident că mai întâi trebuie stârpite căpuşele din zonă, folosindu-se produse aprobate de organele sanitare.