Daco-geții în vechime
Marija
Gimbutas, arheolog de origine lituaniană şi profesoară la Universitatea
Californiei din Los Angeles:
„România
este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă
între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică,
pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile
indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului”
Zona
geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de
ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizația umană?
Acest adevăr
este destul de greu de digerat pentru celelalte mari națiuni.
În zona
Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18,000 ani
înainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi
târnăcop de miner descoperit vreo dată, cea mai veche activitate metalurgică a
aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume
(tăblițele de la Tărtăria, județul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici
s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, și tot de aici au
plecat și s-au format celelalte popoare indo-europene și nu numai cum ar fi:
iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciții, cimmerienii, triburile
iberice, bascii, sarmații, elenii(ahei și dorieni), fenicienii..etc.
Traco-dacii
reprezintă cea mai veche și mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară
civilizației Sumeriene, și totodată cea mai numeroasă (180 - 200 de triburi).
Ei puteau fi găsiți în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria,
Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franța, Spania, Turcia europeana, Asia
Mica, Africa....Chiar și Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care
făcea parte însuși Burebista.
Scrisul și
odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spațiul tracic și abia mai târziu
in spațiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de
aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultură din Europa, (neolitic) si
printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume
care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.
Începând cu
anul 1995, după studii îndelungate, însă intenționat ținute la subsol, o serie
de savanți americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în
Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populație
neașteptat de dezvoltată, (oare cine?).
De altfel
Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare,
în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu
întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ.
Homer spunea că
numai tracii știau să lupte călare și cu arcul începând cu mileniul cinci
înainte de Christos.
Traco-dacii
se remarcau printr-o corectitudine desăvârșită, toate convențiile fiind
încheiate verbal și apoi păstrate cu sfințenie. Lipsa de acasă era semnalată
printr-un băț lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii
erau singura civilizație din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o
formă a sa.
În jurul
anului 1400 Î.C, se construiește în Tracia nord-Dunăreană, cea dintâi școală cu
local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii
Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul
Zeului Soare și al celor 12 constelații).
Conform
mărturiilor rămase posterității ale lui Platon și Socrate, însuși Pitagora și-a
completat studiile la școala Zamolxiană, și tot ei afirmau că în acea vreme în
Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul
Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al
Carpaților,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în
Anatolia, unde au fost cunoscuți ca Cimiry. Migrând ulterior către Italia,
Spania, Anglia și Irlanda au fost cunoscuți sub denumirea de celți.
Zona Nord
-Dunăreană (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis
terestru.
Un teren
bogat în aproape toate bogățiile pământului, cu terenuri agricole (Grânarul
Europei de mai târziu), pășuni întinse, toate formele de relief, un incredibil
sistem hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorității dezastrelor
naturale...etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au
putut fi alungați din vatra strămoșească și nici deznaționalizaţi.
Românii
păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradițiile strămoșilor de
acum 7.000 de ani. Analizele minuțioase de sânge, demonstrează un alt miracol :
în ciuda numeroaselor invazii, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică
strămoșilor noștri.
România
rămâne un miracol.
Bibliografie:
- Augustin
Deac - Istoria Adevărului Istoric
-
P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae
Densuşianu - Dacia Preistorică , Vol.1, 2, 3, 4, 5