Pescarie antica

 Piscina romană din secolul I î.Hr

Piscina maritima de la Punta della Vipera (colțul viperei) era o un ansamblu de bazine cu apă de mare destinate acvaculturii.

În partea stângă e imagine din zilele noastre , iar în dreapta o încercare de reconstituire .
Observăm că denumirea din limba latină-piscina- se păstrează și în românește, doar că acum nu se mai reveră la iazuri de pești, ci la bazine de agrement. (La plural: piscinae) .

În latina vulgară, cuvântul era piscaria, ce a ajuns la noi pescărie. 

Dar în secolul I bazinele acelea aveau și rol utilitar (de creștere a peștilor apreciați pentru mesele proprietarului vilei), dar și de agrement -fapt dovedit de grija pentru aspectul bazinelor . 
Bazinul rectangular lung are 48m lungime și 30m lățime și e protejat de o structură din beton cu trei brațe ortogonale  de aproximativ 3m grosime. 
în centru e un bazin circular cu diametrul de 20m , înconjurat de mai multe bazine mai mici, rectangulare. 
Dispozitive hidraulice asigurau împrospătarea apei și reglarea debitului acesteia. (Se păstrează urmele lor).

Nivelul mării a crescut în ultimii 2000 de ani cu aproximativ 60cm față de epoca romană (s-a constatat asta studiind vestigiile amenajărilor hidraulice). 
Se creșteau acolo pești apreciați de romani, cum erau plătica de mare, chefalul și bibanul , dar iazurile constituiau și amenajări peisagistice căutate. 
Amenajarea piscicolă se află pe litoralul tyrenian, la Santa Marinella, în provincia Roma , la circa o oră spre nord de capitală. 

Pe coasta Mării Mediterane, în special de-a lungul litoralului regiunii Lazio s-au păstrat numeroase astfel de crescătorii d epește (piscinae sau peschiere) , care erau simboluri ale luxului vilelor maritime deținute de aristocrația romană.

În aceeași zonă, la distanța de 2 km erau bazine piscicole romane cu rol industrial, destinate aprovizionării piețelor din Roma cu pește proaspăt. -la Castrum Novum.

Puțin mai la nord era un complex cu canale lungi, tăiate direct în stânca de gresie . Canalele erau dispuse în formă de evantai pentru a distribui fluxul optim de apă adusă din mare în bazinele crescătoriei de pește. (Azi strada della Torre Validaliga) 

La Pirgi, un site istoric etrusc de valoare excepțională, era și un cartier de vile de lux dotate cu bazine proprii.

Împărații romani și-au oferit desigur vile spectaculoase, din care nu lipseau bazinele decorative. 
La Grotele lui Pilat era un complex spectaculos de piscinae săpate în stînca vulcanică a insulei Ponza.
(Denumirea de „Grote ale lui Pilat” e legată de o tradiție legată de Pilat din Pont, care ar fi înăbușit acolo o revoltă, dar probabil e doar o legendă) 

Erau cinci grote artificiale săpate în stâncă și legate prin canale submarine , care se uneau într-un bazin mare, exterior. Canalele serveau pentru împrospătarea apei și pentru transferarea peștilor între bazine. 
Grotele erau împodobite cu decorațiuni și nișe în care se găseau statui cu personaje mitologice. 

La origine se creșteau acolo murene 

Un alt exemplu de vilă imperială d elux e Villa lui Tiberiu

Aflat pe Via Flacca

Un vivier imperial faimos, cu bazine rectangulare și circulare care înconjurau o grotă naturală în care împăratul Tiberiu organiza banchete. Totul era agrementat cu sculpturi de mari dimensiuni c eilustrau scene din Odiseea. 

De pildă acest grup statuar unde ciclopul Polyfem era înconjurat d eoamenii lui Ulise.

(Statuile au fost aduse acum în muzeu, pentru că grota inițială a fost avariată de un cutremur).

Sistemele de ecluze și canale din crescătoriile de pește romane (piscinae) erau adevărate capodopere de inginerie hidraulică bazate pe ) erau adevărate capodopere de inginerie hidraulică. Funcționarea lor nu se baza pe pompe electrice sau mecanisme moderne, ci pe stăpânirea perfectă a legilor fizicii, a mișcării valurilor și a fluxului/refluxului

.Canalele care făceau legătura între mare și bazine erau blocate cu paratii metalice (din bronz sau plumb) sau din lemn masiv îmbrăcat în plumb, ghidate pe șanțuri verticale tăiate direct în piatră

Ecluzele perforate: Multe dintre aceste porți aveau mii de găuri mici sau grătare fine. Ele funcționau ca o sită: permiteau apei proaspete să intre și să iasă, dar împiedicau peștii să evadeze în mare.

Controlul manual: Porțile culisau pe verticală și erau ridicate sau coborâte manual de sclavi cu ajutorul unor scripeți sau pârghii, în funcție de necesități (curățare, recoltarea peștelui, furtuni).

Sincronizarea cu mareea și valurile

Romanii foloseau energia naturală a mării pentru a circula apa fără efort:

• Canale de admisie și evacuare: Bazinele aveau canale orientate diferit. Canalele de admisie erau îndreptate spre direcția principală din care veneau valurile. Valurile împingeau natural apa curată în bazin.
• Efectul de sifon și reflux: Canalele de evacuare erau plasate în zone mai adăpostite. Când valul se retrăgea, se crea o diferență de presiune care „aspira” apa uzată din bazin și o scotea înapoi în mare.

Protecția împotriva nisipului (Sistemul de decantare)

Cea mai mare problemă a acestor bazine era colmatarea (umplerea cu nisip adus de furtuni). Pentru a preveni asta, inginerii romani au creat un sistem ingenios: 

• Înainte ca apa de mare să ajungă la pești, ea trecea printr-un bazin exterior de decantare.
• Acest prim bazin oprea valul puternic; nisipul greu se depunea pe fundul lui, iar apa curată de la suprafață trecea mai departe, prin ecluze, spre bazinele interioare unde se aflau peștii.

Circulația internă (Arhitectura bazinelor)

Așa cum se vede și la Punta della Vipera, bazinele aveau forme geometrice precise (adesea un cerc central înconjurat de pătrate). Canalele interne comunicau între ele prin porți mai mici de bronz. Această formă nu era aleasă doar pe criterii estetice, ci din motive hidraulice: ea forța apa să creeze un curent continuu, circular, eliminând „zonele moarte” unde apa ar fi putut stagna și își pierdea oxigenul.

Controlul temperaturii și al salinității

Unele dintre aceste crescătorii de pește, aflate la gura de vărsare a unor pârâuri, aveau o ecluză suplimentară conectată la o sursă de apă dulce. Romanii deschideau această ecluză în zilele caniculare de vară: apa dulce fiind mai rece, răcorea bazinul și regla salinitatea, creând mediul ideal pentru specii pretențioase, cum ar fi luvrul (bibanul de mare) sau murenele, care erau extrem de scumpe și apreciate de elite.

Cercetările efectuate la Pompei au scos la iveală valve metalice și robinete d ebronz prin care se controla debitul apei.

În interiorul unei valve, un cilindru rotativ avea o deschidere . Prin rotirea cilindrului, apa era lăsată să treacă, sau era blocată . 
Cercetători italieni au studiat numeroase structuri marine din epoca romană de-a lungul coastelor mediteraneene: porturi, debarcadere, rampe de acostare și bazine piscicole. 
În special pescăriile au furnizat informații despre modificările de nivel ale mării. Au fost constatate schimbări ale nivelului apei mării de la +7,5m până la -5m. De-a lungul coastei tireniene s-a estimat o creștere de nivel al apei mării de 1,22 ±0,20m.

Prin secolul I î.Hr Sergio Orata a construit vivarii pentru cultivarea stridiilor la Baia (conform lui Pliniu cel Bătrân NH,IX,168). În următoarele secole piscicultura a luat amploare, dar s-a încheiat prin secolul II, din pricina costurilor ridicate. 
 Pentru a rezista eroziunii mecanice și dizolvării chimice tipice mediilor marine, romanii au folosit mortarul hidraulic ca material de construcție pentru aceste structuri maritime, precum și pentru porturi. Acesta consta dintr-un amestec de liant (calcar și roci vulcanice) și un agregat (pozzolană, o cenușă vulcanică din orașul Puteoli).lângă Napoli, acum Pozzuoli), care, odată scufundate în apa mării, au dobândit proprietăți mecanice și chimice mult mai rezistente decât betonul convențional utilizat pentru construcția clădirilor terestre.  Mortarul hidraulic, care a fost utilizat începând cu secolul I î.Hr., ne permite, așadar, să oferim o limită inferioară a vârstei de construcție a iazurilor piscicole.

Promiscuitatea din piscine

Ce se află în piscine

Circuit turistic pe lacurile Floreasca si Tei din Capitala, cu fonduri europene

Circuit turistic pe nişte bălţi împuţite?

Cum era înainte?

Ştrandurile din jurul lacurilor Bucureştiului aveau o îndelungată tradiţie. Erau Ştrandul Floreasca 1, Floreasca 2, ştrandul MAI, ştrandul Snagov, ştrandul Străuleşti, ştrandul Griviţa, ştrandul Băneasa, ştrandul Bordei, ştrandul Tei, ştrandul Telefoanelor,  (cum era denumit în popor), ştrandul MApN şi alte ştranduri mai mici. Vaporaşe asigurau traversarea. Toată lumea înota în lacuri. Copiii sau cei care nu ştiau să înoate aveau bazine cu apă mică amenajate pe marginea lacurilor, tot cu apă din lac, cu care comunicau liber, despărţitura fiind permeabilă pentru apă. Apa adâncă era semnalizată cu geamanduri şi erau bărci cu salvatori care asigurau asistenţă înotătorilor. Erau plaje mari, cu nisip, dar şi zone umbrite de copaci. Erau şi terenuri de volei, ori se putea juca volei pe iarbă, în cerc, la umbra copacilor. Se puteau închiria bărci sau hidrobiciclete, iar pe maluri, în incintele ştrandurilor erau braserii sau chioşcuri unde se putea mânca sau de unde se puteau cumpăra băuturi răcoritoare sau bere (la restaurant şi vin, desigur, la masa). Nu se făcea comerţ ambulant şi nu erau magazine sau chioşcuri care să vândă lucruri fără legătură cu activitatea de ştrand.  Erau însă  fântâni ţâşnitoare, de unde oricine putea să bea apă potabilă. Nu se făceau grătare pe cont propriu. Intrarea la ştrand era contra unei sume foarte modeste, aşa că orice copil, tânăr sau pensionar putea să aibă acces fără probleme.

Ștrand de „pe timpuri”

Ce vedem acum?

O baltă împuţită, pe malurile căreia numeroase pancarte avertizează că scăldatul e interzis, apa fiind contaminată. Ştrandurile sunt abandonate, oferind imagini dezolante. Pe malurile lacurilor, însă a proliferat construirea de case particulare. Există o legătură între aceste fenomene? La prima vedere nu, dar de fapt , da!
Nu v-aţi mirat de abundenţa anunţurilor de pe stâlpii din Bucureşti pentru forarea de puţuri de mare adâncime? Multe anunţuri înseamnă şi că există mulţi clienţi. Sau, cel puţin, au fost... De ce vor aceştia să aibă puţuri de mare adâncime? Doar ca să aibă apă potabilă? Un inginer instalator m-a lămurit: păi, ca să deverseze apa uzată ce merge de obicei la canalizare, în apa freatică! Cum aşa? Păi, cei care îşi fac vile în zone fără canalizare nu doresc să finanţeze o reţea de canalizare în zona lor. Pentru autorizaţie, declară că îşi vor face haznale vidanjabile, şi chiar îşi fac. Numai că vidanja nu va poposi niciodată acolo! De ce? E simplu: un puţ forat în fundul haznalei asigură deversarea ei în apa freatică!
Ce contează că asta e un act criminal, care distruge iremediabil apa freatică ? Ce contează că am ajuns ţara cu apele cele mai poluate din Europa? Reţeta e valabilă şi pe la ţară, pe acolo pe unde noii îmbogăţiţi îşi fac case de vacanţă cu tot comfortul. Nimeni nu îi controlează, nimeni nu pedepseşte cu ani grei de puşcărie astfel de fapte, aşa cum ar fi normal şi cum se întâmplă în alte ţări. Dacă cineva vrea să facă, de exemplu, o grădiniţă sau o şcoală la ţară declară că va folosi apă potabilă îmbuteliată, pentru că se ştie din start că apa din fântânile satului sau din puţurile ce s-ar fora nu e potabilă! (Că lumea o bea, asta e altceva, nimeni nu a făcut analiza, dacă sătenii se îmbolnăvesc...n-au avut noroc!).
Dar există şi varianta grosieră, adică deversarea  a conductei direct  în lac. Ce contează că ţi-ai făcut casă pe malul lacului ca să ai un mediu înconjurător sănătos? Tot ce contează e că nu mai plătesc vidanjarea! Şi am şi impresia că sunt jmecher!
Iată ce zoaie se scurge în lac şi de ce e interzis înotul în lac:

Iată ce a rămas acum din ştrandurile de altă dată:

Ce se va face acum, cu bani europeni?

"Piste pentru biciclete cu o lungime de 4.410 m, un loc de joacă pentru copii , cinci posturi de salvamar, o sală polifuncţională cu  o capacitate de 360 de locuri, precum si două amfiteatre cu cate 240 de locuri fiecare.

De asemenea, circuitul turistic va include şase debarcadere, cinci platforme pentru activităţi culturale şi de agrement, 12 debarcadere pentru ambarcaţiuni mici de agrement şi ambarcaţiuni turistice, trei pavilioane pentru activităţi culturale şi agrement si trei piscine destinate agrementului."

Ce observăm? Nu se intenţionează igienizarea lacurilor, pentru a le face utilizabile pentru înot! 

Nici un cuvânt despre asanarea lacurilor. Ele nu vor redeveni propice pentru înot, aşa cum ar fi normal!
Puzderia de ştranduri de altădată va fi înlocuită cu doar trei piscine, realizate pe o insulă artificială, deci prin micşorarea suprafeţei de lac. Majoritatea activităţilor de agrement s-ar desfăşura la suprafaţa apei, în bărci sau hidrobiciclete, pe care doritorii de agrement le vor conduce pe balta pestilenţială infestată cu materii fecale. Halal agrement! Nici vorbă de scăldat din barcă. Ce te faci, însă, dacă cineva cade în mod accidental în apă? Sigur, vor fi nişte posturi de salvamar, care - sperăm- îi vor salva de la înec pe nefericiţi. Dar de infecţie cine îi va salva? Salvatorii vor fi şi ei în pericol...

Să nu uităm faimoasa telegondolă!

"Traseul telegondolei este gândit să înceapă de la Lebăda şi să se termine în Herăstrău trecând peste lacurile Pantelimon, Plumbuita, Dobroieşti, Fundeni, Tei şi Floreasca."

Da, asta e ceva mai departe de balta împuţită. De departe, se va vedea doar culoarea dubioasă. 
Dar plaja pe malul lacului? Dar inotul în lac? 

---------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele.