Fridjof Nansen
Unii oameni sunt făcuți să trăiască în spații mari, dar au și suflete mari.

Acest norvegian cu figură hotărâtă, născut în 1861  a decis de timpuriu că își dorește o viață în aer liber. 
Dar cei din jur nu s-au gândit probabil că asta îl va face să lupte și pentru libertatea altora.
A început prin a studia zoologia, la universitatea din Christiania, lucrând inițial la un muzeu. 

Îi plăcea sportul.

Începuse să schieze de la doi ani, pe schiuri improvizate. La 10 ani sărea cu schiurile la trambulina de la Husebyrennet, fiind aproape de o accidentare fatală. 
În vacanțe făcea excursii în pădure , unde învățase să se descurce singur. 
La 18 ani a bătut recordul mondial la patinaj pe distanța de o milă (1,6 km) , în anul următor a câștigat campionatul național de ski fond, ispravă pe care a repetat-o de 11 ori! 
În 1882 a făcut primele cercetări asupra faunei din zona arctică, la bordul unui vas ce vâna foci: Viking.
A făcut și observații asupra modului de înghețare a apei pe mare . A devenit și foarte bun trăgător cu pușca.

În 1888 a traversat Groenlanda pe schiuri, profitând de aventura sa pentru a studia modul de viață al populației inuit. Timp de 49 de zile , cât a durat traversarea, au făcut și observații meteorologice, geografice și alte observații în acest teritoriu până atnci neexplorat!
A efectuat traversarea pe schiuri, cu 5 coechipieri,  tractând sănii ușoare special concepute , cu provizii , saci de dormit și materialele științifice.

Și-a dat doctoratul cu un studiu  asupra sistemului nervos al animalelor marine.

A început să studieze apoi deriva ghețurilor în zona arctică , a imaginat și proiectat , cu ajutorul arhitectului naval Colin Archer o navă mică dar rezistentă, cu chila rotunjită-Fram- cu care să călătorească inclusiv prins în deriva ghețarilor. 
Între 1893 și 1896 a întreprins expediții cu nava Fram , plănuind ca din cel mai nordic punct atins cu nava să porneasc spre polul Nord cu sănii trase de câini. Împreună cu Hjalmar Johansen au plecat de pe navă în expeditie de 660 km spre polul Nord, cu săniile trase de 27 de câini, ajungând până proape de Pol, dar au luat decizia corectă să se întoarcă făcând calculul că rămâneau fără provizii și - plus- oprirea celor două ceasuri făcându-i să nu -și mai poată calcula poziția exactă. Întoarcerea a fost însă foarte dificilă , între 7 aprilie 1895  și mai 1896! Au iernat în condiții improvizate, trăind din vânat , îmbrăcându-se în blănuri de animale , întâlnind în cele din urmă o navă britanică , în timp ce nava lor-Fram- își continuase deriva prinsă în gheață și reușise să ajungă în marea liberă în apropiere de Svalbard. Exploratorii au avut parte de o primire triumfală, cu peste 100 de ambarcațiuni, o mulțime imensă de oameni . Au fost invitați la regele Suediei și au primit omagii din numeroase părți. 

După 1896 s-a dedicat oceanografiei , făcând numeroase expediții științifice în oceanul Atlantic de Nord  .

A atins un record de latitudine nordică în expediția organizată de el spre polul Nord din 1893 în 1896. 
Tehnicile și inovațiile în transport , echipament și îmbrăcăminte adaptate la mediul polar experimentate de el au fost folosite apoi de exploratorii ce au călătorit în Arctica și Antarctica.

Nava Fram a fost dăruită de Nansen lui Roald Amundsen, pentru expediția spre polul Sud
Devenit o personalitate proeminentă a țării sale, s-a pronunțat în 1905 pentru separarea Norvegiei de Suedia .
În 1905 a început să lucreze în diplomație și relațiile internaționale, a devenit reprezentantul Norvegiei la Londra și a ajutat la negocierile care au garantat integritatea statului independent Norvegia.
.
Primul război mondial .
În 1919 se făceau eforturi diplomatice pentru salvarea a SUTE DE MII  de prizonieri de război ce rămăseseră blocați în adâncul Siberiei. Teoretic ar fi fost liberi, dar nimeni nu -i ajuta să revină la casele lor. 
CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii) a apelat la Societatea Națiunilor, precursoarea ONU, care a creat Înaltul comisariat pentru prizonieri de război. 
Sarcina copleșitoare de a rezolva situația disperată a acestor prizonieri amenințați de moartea prin înghețare și epuizare în Siberia i-a revenit lui Nansen.
Făcea parte dintr-o țară neutră și cunoștea bine regiunile polare. În 1920 se dădea publicității situația repatrierilor.

Nansen și CICR au negociat deschiderea căilor de circulație și au organizat călătoriile de transport.
Nansen a sesizat Societatea Națiunilor despre situația numeroșilor civili care sunt refugiați și care ar trebui să fie ajutați de asemenea să se întoarc în țările lor.

Între 1919 și 1922 , ca urmare a revoluției boșevice din Rusia, peste un milion și jumătate de civili fuseseră siliți la exil de persecuții, foamete și epidemii.
Un decret sovietic din 15 decembrie 1922 i-a declarat pe toți aceștia apatrizi, revocându-le naționalitățile!
Astfel toți acești refugiați nu mai erau primiți în nici o țară, fiind fără acte. 
Nansen a creat un pașaport (care avea să-i poarte numele) care să poată fi folosit de refugiați și care a fost recunoscut de către 38 de state, astfel că refugiații au putut trece frontierele legal.

Pașaportul Nansen, redactat în limba franceză și limba țării de destinație a permis repatrierea a aproape 450000 de refugiați și prizonieri de război.
Și Marc Chagall, Igor Stravinsky și Anna Pavlova  au folosit acest tip de pașaport.
Nansen a fost laureat cu premiul Nobel pentru pace în 1922 și a folosit banii primiți ca premiu pentru finanțarea uni ajutor umanitar pentru Ucraina.
Opt ani mai târziu, a murit de o criză cardiacă, în 1930
Robert Cecil, fost delegat al Societății Națiunilor a spus:
« Fiecare cauză avea susținerea sa, el era un fervent pacifist , un prieten al  dreptății, mereu un avocat pentru cei slabi și în suferință »