Primele motoare japoneze
Istoria Japoniei moderne nu a fost făurită doar pe câmpurile de luptă sau în deciziile politice ale unui împărat, ci și în efortul tăcut și tenace al unor oameni care au decis să sacrifice totul pentru viitorul națiunii lor. Unul dintre acești oameni se spune că ar fi fost Takeo Osahira, al cărui nume nu apare în fiecare carte de istorie, dar care e prezent în legendele urbane ca simbol al tenacității japoneze..
Povestea lui Takeo Osashira
Se spune că Takeo Osashira provenea dintr-o veche familie de samurai. Dar el și-a dat seama că timpul victoriilor obținute cu sabia trecuse și că țara sa putea fi servită mult mai bine muncind pentru dezvoltarea ei cu armele științei.
A plecat spre Germania, a studiat ingineria mecanică și urma să-și dea doctoratul
. , dar curând s-a împiedicat de un zid: străinilor li se predau doar teorii, niciodată practică. Takeo a abandonat lucrarea de doctorat și a decis să învețe și aspectele practice ale meseriei.
Se spune că Takeo a decis să cumpere cu economiile sale un motor la mâna a doua la o expoziție italiană. L-a dus în camera lui și a început munca ce avea să-i marcheze viața: să-l demonteze bucată cu bucată, să-l deseneze, să-l memoreze și să-l reasambleze până când funcționau. Ziua lui era cea a unui ascet: o masă pe zi, câteva ore de somn, iar restul petrecut la muncă.
ApoiTakeo a renunțat la costumul academic și s-a îmbrăcat într-o salopetă albastră de muncitor. A învățat de la turnători de fier, cupru și aluminiu; a servit mese și a ascultat ordinele, amintindu-și întotdeauna că nu lucra pentru el însuși, ci pentru Japonia.
În sfârșit, a venit ziua: i-au fost prezentate împăratului zece motoare complet japoneze. Auzindu-le zgomotul, Mikado a zâmbit și a spus:
„Aceasta este cea mai dulce melodie pe care am auzit-o vreodată în viața mea: sunetul motoarelor pur japoneze.” Cu acele motoare, nu s-a născut doar o industrie: s-a născut și încrederea că Japonia putea egala și depăși Occidentul în domeniul tehnologic.
poate că asta e o legendă .
Dar cele ce urmează sigur nu sunt legende.
Desigur Takeo Osashira nu a fost singurul student japonez trimis la studii în străinătate.
Dar important este cât de serios abordau ei aceste studii.
Un român care a studiat la rândul său în Germania, între cele două războai mondiale, povestea că avusese cinci colegi japonezi veniți la studii în aceeași specialitate pe care o studia și el. Spre mirarea lui , el a observat că studenții japonezi nu se așezau alături unii de alții în aulă, ci erau împrăștiați în toate colțurile amfiteatrului. Când a întrebat pe un student japonez de ce nu stă lângă un coleg japonez, a primit următorul răspuns: „Dacă ne așezăm în locuri diferite, suntem mai siguri că nu ne scapă nimic din expunerea profesorului. Cel care stă în rândul 1 vede bine, dar poate nu poate spatele profesorului acoperă la un moment dat o parte din tablă- atunci când el scrie pe tablă. Dar alt coleg, așezat mai lateral, sau mai sus, poate a văzut și acele detalii. Așa că după curs ne confruntăm notițele și completăm fiecare cu ceea ce eventual ne-a scăpat în timpul orei de curs. ”
Iar practica tinerilor ingineri de a se angaja ca simpli muncitori în industria occidentală dezvoltată, pentru a participa la procesul de fabricație și a deprinde secretele tehnologice devenise o metodă curentă.
Primele automobile japoneze înregistrate în istorie
O primă tentativă de construcție a unui automobil în Japonia a fost în 1902, când Shintaro Yoshida și Komanosuke Uchiyama au făcut o mașină cu piese importate.
În 1907 ei au realizat Takuri („ceainicul”) primul automobil cu benzină integral japonez : Takuri -gō. Prin societatea Yoshida 's Automobile Shokai, s-a produs acest automobil cu motor în doi timpi, inspirat de franțuzescul Darracq.
Erau mașini competitive și au constituit o importantă contribuțir la dezvoltarea industriei automobilistice în Japonia
Tokugawa Akitake pe scaunul pasagerului.
Yoshida se întorsese din SUA cu desene de motoare și părți de transmisie. Prințul Arisugawa a fost un susținător al motorizării și a oferit sprijinul financiar pentru proiect, ceea ce a dus la o serie de vehicule produse pe plan intern ce au contribuit la istoria auto a Japoniei.
Concepția mașinii i-a aparținut inginerului Komanosuke Uchiyama, ce s-a inspirat din Darracq. Primele exemplare aveau șasiuri model Ford.
Eforturile lui Shintaro Yoshida pentru dezvoltarea automobilului autohton japonez au fost recunoscute prin introducerea în „Japan Automotive Hall of Fame”
Mitsubishi model A, lansat ca prototip în 1917, în 1918 fiind produse 22 de exemplare.
Ce știm este că În 1917 a existat automobilul produs în Japonia de Mitsubishi- pentru modelul său A, Era o dezvoltare sub licență a unui motor Fiat tipo 3 din 1912, destinat armatei.
Primul Mitsubishi model A a fost lucrat manual, cu finisaje de lux . Avea patru uși, șapte scaune În 1918 guvernul japonez a înființat „Military Vehicle Subsidy Law” (Gunyo jidosha hojo-ho ) care a dat posibilitatea autorităților militare să subvenționeze constructorii de automobile. Ei au putut atunci să producă vehicule (camioane și mașini) civile în timp de pace, dar care să poată fi convertite în vehivule militare și folosite de armată în timp de război.
S-au emis și reglementările de circulație , iar în 1919 s-a redactat un proiect de dezvoltare a infrastructurii rutiere finanțat de guvern . S-a elaborat un plan pe 30 de ani pentru îmbunătățirea drumurilor naâionale și provinciale, asfaltarea lor, construirea de poduri și tuneluri necesare pe principalele axe de comunicații.
Primul automobil japonez conceput pentru producție în serie de masă a fost Lila, în 1921.
Apoi motoarele japoneze dezvoltate de întreprinderi ca Mitsubishi, Toyota , Honda și altele au devenit rapid renumite pe plan mondial prin aspectele de inovație dar și prin fiabilitate.
