Soldatul japonez

 Hirō Onoda

E cunoscută povestea soldatului japonez care a continuat să lupte în jungla filipineeză mulți ani după ce războiul se sfârșise.
Dar poate nu știați cum arăta.

E cunoscută povestea soldatului japonez care a continuat să lupte în jungla filipineeză mulți ani după ce războiul se sfârșise.
Dar poate nu știați cum arăta.

Iată-l. Hirō Onoda.

Născut în 1922 în satul Kamekawa, era ofițer în armata imperială japoneză. În timpul celui de-al doilea război mondial, în 1944 a fost trimis cu un grup de alți 22 de militari să ducă luptă de guerilă în insula Lubang, din Filipine. Superiorul său , maiorul Yoshimi Taniguchi i-a ordonat să întârzie cât mai mult debarcarea americanilor în insula Lubang.

Războiul s-a terminat în 1945. Trupele americane au ocupat insula și trupele japoneze aflate acolo au fost distruse, unii militari fiind luați prizonieri. 
Dar Onoda și trei dintre camarazii săi  s-au retras în munți, coninuând să ducă o luptă de partizani.
Ei știau că au primit ordine, deci le îndeplineau în continuare. Știau că fiecare dintre ei trebuie să continue să-și facă datoria, până ce vor fi lăsați la vatră  în mod oficial. Dar unul dintre ei s-a predat după 5 ani forțelor filipineze , iar ceilalți  doi camarazi au fost uciși în lupta cu forțele locale, unul în 1954 și celălalt în 1972. . 
Locotenentul Onoda a rămas singur în munți. În 1959 el fusese declarat mort în Japonia, nimeni nu mai știa că el încă lupta în junglă. 
El refuza să creadă că patria sa capitulase. Nu, asta nu putea fi. Dacă cineva spunea asta, mințea fără îndoială.
În 1974 un student japonez , Norio Suzuki l-a întâlnit în junglă și a încercat să-l convingă că războiul se terminase. Dar locotenentul japonez a refuzat să înceteze acțiunea sa solitară până la primirea unui ordin de la superiorul său militar.
Studentul japonez s-a întors în Japonia cu fotografiile făcute împreună cu Onoda, ca dovadă a faptului că locotenentul era încă în viață.

Guvernul japonez l-a găsit pe fostul superior al lui Oneda, ce devenise librar. Maiorul Taniguchi a mers pe insula Lubang , i-a confirmat lui Onoda că Japonia a fost înfrântă și i-a ordonat să depună armele.
Astfel, după 29 de ani petrecuți în jungla filipineză, în martie 1974 locotenentul japonez a îndeplinit ordinul de a-și preda uniforma, sabia, pușca Arisaka Tip 99, 500 de cartușe și mai multe grenade.
Locotenentul Onoda i-a înmânat sabia sa președintelui Ferdinand Marcos, în palatul prezidențial. 

Ucisese circa 30 de filipinezi și avusese mai multe schimburi de focuri cu poliția, dar date fiind circumstanțele președintele filipinez l-a grațiat.

După câteva luni , în decembrie 1974 un cetățean japonez de origine aborigenă din Taiwan, ce se înrolase voluntar s-a predat de asemenea. 

După trecerea la viața civilă, Hirō Onoda a devenit crescător de vite în Brazilia și a scris o carte, „Războiul meu de 30 de ani pe insula Lubang”.
Apoi el s-a căsătorit cu o japoneză și în 1984 s-a întors în Japonia, unde a înființat o tabără pentru copii în mijlocul naturii. El îi învăța cum să trăiască în mijlocul naturii. 
În 1996 a revenit pentru o scurtă vizită pe insula Lubang și a făcut o donație de de 10000$ școlii locale.

A murit la Tokyo în 2014, la 91 de ani. 

Trebuie să menționăm că au fost mai multe cazuri de soldați japonezi care au continuat lupta mulți ani după terminarea războiului.