Arme otravite in antichitate

Sulița lui Achilles 

Homer a scris în Iliada că o rană provocată de sulița lui Achilles putea fi vindecată doar cu praf de pe acea suliță.

În speță, personajul numit Telephos fusese rănit de lancea lui Achilles. Rana lui nu se vindeca.
Or, un oracol a prezis că Troia nu va putea fi cucerită fără participarea lui Telephus.
Deci Achilles l-a tratat pe Telephos răzuind pe rana lui câteva fragmente fine de pe lancea sa.

Scena este redată într-un basorelief datat din secolul I , găsit între ruinele de la Herculaneum.(Telephos ar fi fost întemeietorul legendar al acelui oraș , care ar fi fost numit așa în onoarea lui Hercules, tatăl lui Telephos)

Se presupune că lancea lui Achilles fusese muiată într-o otravă și o cantitate mică din acea otravă putea tămădui rana. Ar fi o primă aplicare a principiului homeopatiei: „Similia similibus curantur” - adică „Ce e asemănător vindecă cele asemenea”
În basorelieful realizat cu mare artă, eroul Achilles ține în mâna stângă lancea , iar cu o sabie scurtă (ori un pumnal) răzuiește puțin la suprafața vârfului lăncii deasupra rănii bolnavului.
(Acesta se sprijină în lancea sa ca să stea ridicat , pe marginea patului) .
Legenda
Telephos era fiul lui Heracles , ce devenise rege în Mysia. Armata aheilor debarcase din greșeală în Mysia (o regiune istorică situată în Asia mică, pe malul , în al doilea an de la răpirea Elenei. 

În scurta înfruntare armată ce avusese loc până ce Telephos a aflat de eroare, Achilles îl rănise pe acesta cu lancea. Î Telephos s-a oferit să le arate aheenilor drumul spre Troia, în schimbul unui leac pentru rana sa, căci aflase de la un oracol că leacul era doar în lancea care îl rănise. 
Tot un oracol le prezisese aheenilor că nu vor putea cuceri Troia fără ajutorul lui Telephos. 

Un autor din secolul V  (istoric din Imperiul Roman de Răsărit) a scris o lucrare intitulată Hronografia (Χρονογραφία), în care pe lângă faptele istorice relatate sunt adăugate și povestirile rămase prin tradiție în legătură cu ele. 

Printre altele, el a povestit că mama lui Telephos, Agni (Αὔγη) ar fi ajunc cu fiul ei până în Italia, unde Telephos ar fi avu un fiu numit Latinus: astfel Telephos s-ar fi numărat printre strămoșii romanilor, ceea ce explică probabil faptul că ei doreau să reprezinte povestirile legate de el prin opere de artă.

Otrăvuri folosite ca arme în antichitate

Cercetătorii contemporani studiază ipoteza ca lancea lui Achilles să fi fost otrăvită.
Ei citează obiceiul sciților de a-și otrăvi săgețile cu o otravă alcătuită din : fecale, materie animală putrezită, sânge uman și venin de viperă. Această otravă provoca gangrena . Urma tetanosul. 
În miturile antice e descrisă o secreție neagră ce se scurgea din rănile produse în fața zidurilor Troiei .

În anul 324 î. Hr, Diodor din Sicilia, Strabon și Quintus Curtius  au relatat că armata lui Alexandru Macedon s-a confruntat cu proiectile otrăvite lansate de locuitorii din Pakistan și India. Apărătorii orașului Harmetelia își înmuiaseră armele într-o otravă derivată din șerpi morți putreziți la soare. 
Diodor  a descris că soldații lui Alexandru răniți astfel amorțeau mai întâi, apoi sufereau dureri înțepătoare , făceau convulsii , vomitau bilă și mureau în chinuri. Detaliile au dus la concluzia că era folosit veninul de la vipera lui Russell. Faptul că pentru otrăvirea armelor celor din Orient se folosea întregul corp al viperei e explicat prin aeea că stomacul șarpelui conține bacterii dăunătoare și în corpul viperelor există cantități surprinzător de mari de fecale, care erau surse de bacterii periculoase.

Folosirea de gaz toxic

În timpul războiului Peloponesiac, forțele spartane au atacat orașul fortificat Plataea. istoricul Tucidide povestește că spartanii au îngrămădit lemne de foc lângă zidul orașului, turnând peste ele apoi rășină de pin (sursă de terebentină) . Peste rășină, spartanii au adăugat bucăți de sulf (pe care îl găseau în depozite minerale sau în izvoare termale). Combinația de smoală cu sulf a produs un incendiu de o forță uriașă. Vaporii erau mortali: arderea sulfului dă naștere la dioxid de sulf, care e letal dacă e inhalat în cantități mari.