Statuetele de la Ain Ghazal
Acum aproximativ 9000 de ani, (între 7200 și 6250 î.Hr) , în perioada Neolitică, oamenii ce trăiau pe teritoriul actual al Iordaniei au făcut o serie de statuete din mortar de calcar și lut, montat pe un suport din stuf (care între timp a dispărut) conturând ochii personajelor cu bitum.
30 astfel de statui și busturi au fost găsite în două ascunzători săpate în pământ la Ain Ghazal, sub unele case. Ar putea fi personificări ale spiritelor strămoșilor.
Încă nu făceau vase din ceramică. Dar făceau artă.
Peste mănunchiuri de stuf legat cu frânghie (folosite ca armătură) se aplica o tencuială de ipsos , care era modelată în forma statuii sau bustului. Se crede că statuile erau împodobite (după uscare) cu haine și peruci.
Asta ar explica faptul că trupul era reprezentat fără detalii și chiar fără brațe.
Pentru sporirea expresivității fețelor, artiștii epocii au folosit scoici de cauris și vopsea din bitum .
Unele dintre figurine au două capete, reprezentând poate niște frați sau figuri mitice.
Era epoca în care oamenii se stabiliseră în sate mici și începuseră să cultive cereale, mazăre și linte, dar și să crească animale domestice (capre). La început au fost semănate plante sălbatice, cum era orzul . Apoi grâul. Se continua și vânătoarea ,(se pare cu ajutorul animalelor domesticite: câini și vulpi ) dar și culegerea de plante sălbatice (migdale, smochine, fistic).
Au fost construite apoi hambare pentru depozitarea recoltei. Se ajunsese la clădiri dreptunghiulare, apropiate între ele, odată cu mărirea numărului de locuitori. Casele erau tencuite cu lut la exterior și cu tencuială de ipsos la interior. A fost descoperită , într-o casă și o lespede de calcar cu două rânduri de adâncituri ce a servit probabil pentru un joc.
A urmat însă o perioadă de criză, se crede din pricina unor schimbări climatice rezultate după tăierea copacilor (folositi pentru construcții , drept combustibil sau tăiați pentru eliberarea de teren pentru agricultură și pășunat).
Prima catastrofă climatică provocată de om
După anul 6500 î.Hr populația din zonă a scăzut brusc la cca 500 de oameni în timp de câteva generații, probabil din pricina unei secete severe apărute după defrișări.
A început perioada Neoliticului târziu, în care, pe lângă dezvoltarea olăritului a început și prelucrarea metalelor- în principal a cuprului , deci începutul Calcoliticului (epoca Cuprului) , în jurul anului 4500 î.Hr.
În perioada neolitică târzie, în anii 5500-4500 î.Hr oamenii din acea zonă au început să confecționeze și ceramică, se pare cu tehnologie adusă de către locuitori din Mesopotamia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu