Cultura Danubienilor

 Prima cultură din Europa (dezvoltată în sud-estul Europei, în jurul Dunării

din perioada anilor 5400-4500 î.Hr
Această cultură a fost centrată în regiunea de la nordul Balcanilor, pe teritoriile actualelor țări România, Bulgaria, Serbia și Kosovo, precum și în jurul acestora, în Muntenegru și Grecia.
A fost supranumită și „cultura Turdaș-Vinča”. 
Au existat așezări mari , unde locuiau circa 2500 de locuitori.
Ei au făcut tranziția spre folosirea și prelucrarea metalelor, în special a cuprului, fiind din ce se știe pînă acum una dintre primele culturi care au folosit metalul în mod extensiv.
Au fost găsite figurine antropomorfe din ceramică, precum și primele inscripții din istorie.

La Vinca, nu departe de Belgrad au fost găsite figurine din epoca neolitică, din anii 7000 î.Hr. , dar și elemente de civilizație din Era de Bronz și din Evul Mediu. 

La Kosovo s-a găsit această figură din lut ars 

Așezările acestei culturi erau considerabil mai mari decât orice altă cultură europeană contemporană, depășind în unele cazuri orașele din Marea Egee și din Orientul Apropiat timpuriu, construite cu un mileniu mai târziu.
Cele mai mari situri, unele de peste 300.000 de metri pătrați, ar fi putut găzdui până la 2.500 de oameni. 
Cercetările arheologice au arătat  că locuiau în locuințe spațioase și își separau morții în necropolele din apropiere. Aveau ateliere, ceea ce înseamnă forță de muncă calificată.
Lucrau în mai multe stiluri de ceramică și aveau propria amprentă artistică, ce se observă atât în ​​culturile cretane timpurii, cât și în cele sumeriene, care au apărut însă după dispariția centrului „Vechii Europe”. Se presupune acum că civilizația sumeriană din Mesopotamia a moștenit tradiția Vinca-Turdaș. 
Cultura Cucuteni

Cultura Cucuteni (localitate situată la 60 km de Iași) s-a dezvoltat pe teritoriile actualelor state România, Moldova și Ucraina, de aceea mai e numită și „cultura Cucuteni Tripolia”, în perioada dintre anii 5800 și 2800 î.Hr.
Această cultură a avut trei etape de dezvoltare:

• precoce (pre-CucuteniI-III, Cucuteni A-B, apoi Tripolia BI-II: între anii 5800-5000 î.Hr:
• medie (Cucuteni B, Tripolia BII , api CI-II): 5000-3500 î.H
• tardivă (Horodiștea-Foltești, Tripolia CII): 3500-2800 î.Hr

Rădăcinile acestei culturi se găsesc în culturile de la Starcevo-Koros-Criș și de la Vinca, din secolele VI și V î.Hr. 
În secolul VI î.Hr cultura Cucuteni-Triplia a fost influiențată și de cultura „ceramicii lineare” din nord și de cultura Boian-Giulești din Muntenia. 

Cultura Hamangia 

Cele două statuete, celebre prin măiestria artistică a imaginilor lor stilizate, au fost găsite în Dobrogea, aproape de Cernavodă  (cu prilejul lucrărilor pentru canalul Dunăre-Marea Neagră), într-un cimitir neolitic vechi de 5500-6000 de ani. Cimitirul de înhumație cuprindea cam 400 de morminte .
Ceramica acestei culturi se caracterizează prin decorul cu motive triunghiulare și statuete stilizate.
Gânditorul de la Hamangia a fost inclus pe lista UNESCO a celor 10 artefacte din lume care nu trebuie să dispară niciodată.
A fost descoperită și o statuetă ce se consideră a fi mai veche decât acestea, „gânditorul de la Târpești”, găsit la Petricani, în județul Neamț și se consideră că e veche cem de 6500 de ani și aparține culturii pre cucuteniene. .  

Scrierea din perioada neolitică. 

Tăblițele de la Tărtăria

Trei artefacte din pământ ars (ceramică) datate din perioada Neolitică (circa 5000 î.Hr) poartă inscripții considerate a fi o protoscriere. Tărtăria e un sit arheologic neolitic la circa 30km de Alba Iulia. . 

Tăblițele au fost găsite într-un mormânt neolitic și puteau fi amulete pe care ar fi fost notate lucrările agricole în funcție de fazele lunii și de anotimpuri. 
Aceste tăblițe au fost încadrate în cultura neolitică numită „Vinca-Turdaș ” după localitățile ei reprezentative, aproape de Dunăre (și figurată cu violet pe hartă) 

Toată lista cu simboluri din scrierea Vinca-Turdaș

Tăblița de la Dispilio

Pe malul lacului Kastoria din nordul Greciei s-a găsit o tăbliță de lemn inscripționată cu ceea ce am putea considera că este o scriere arhaică. datată cu carbon radioactiv, bucata de lemn ar fi cam din anul 5200 î.Hr. Tăblița a fost găsită în situl neolitic de la Dispilio. Dispilio se află aproape de granița cu Albania și cu Macedonia de Nord. 

În acel sit neolitic cercetările au scos la iveală urme de locuire îndelungată în timpul Neoliticului mijlociu (5600-5000 î. Hr.)  și final (3000 î. Hr.) . S-au găsit acolo și obiecte de ceramică, figurine , ornamente personale , flaute și această tabletă cu scriere.
Cercetătorii au comparat această scriere găsită pe tableta de lemn dar și pe artefacte din argilă din Dispilio cu eșantioane de scriere așa-numite „linear A” și „linear C”, care au fost găsite pe tăblițe de argilă paleo-europene.