Săpun românesc
Palatul Braunstein , terminat în 1915 e imaginea unei afaceri de succes.
Arhitectura frumoasei clădiri din Iași a fost proiectată de arhitectul Horia Clejan.
Palatul a fost construit pe locul unor construcții mai vechi ce aparținuseră antreprenorului Adolf Braunstein, ce deținea mai multe magazine pe bulevard.
(Parțial retrocedat după '89, ulterior răscumpărat de Primărie, palatul a fost reabilitat cu o sumă de cca 5,4milioane de euro (cu ajutor nerambursabil de la UE de 3,77 milioane euro)
Începuturile afacerii pot fi căutate la Galați, unde afaceristul Lipa Braunstein a obținut de la Primărie (că așa era pe atunci) dreptul de a deschide o fabrică, în 1886.
În 1891 fabrica se numea Apollo
În 1901 fabrica s-a numit „Cheia” și s-a profilat pe procția de săpun.
În scurtă vreme, fabrica avea 60 de angajați și producea 120 000 kg de săpun/an.
În timpul războiului săpunul numit „Străjerul” făcea parte din trusoul soldaților români.
După naționalizarea impusă de regimul comunist, fabrica a fost retehnologizată în anii 70 și și-a mărit producția de săpun.
Nu era un săpun de lux, dar cei mai mulți îl foloseau.
Se făceau și glume:„Vrei să cucereşti femeia? Foloseşti săpunul Cheia!?”
A urmat, în 2010, dezastrul: utilajele vândute la fier vechi, clădirile demolate.
Iată însă că în zilele noastre antreprenorul Alin Laslo a preluat marca și produce săpunuri la Baia Sprie, în Maramureș.
Folosind rețete noi, cu ingrediente contemporane. Săpunuri din grăsime animală sau vegetală (de palmier, cocos), aromatizate cu trandafir sau lavandă.
Produsele noii fabrici Apolo
