Printre țesăturile cele mai luxoase din lumea antică romană era și mătasea de mare- Byssus.
Era vorba despre fire aurii foarte subțiri, care sclipeau la lumina soarelui și din care se țeseau materiale foarte plăcute la pipăit, ușoare și fine, mai subțiri decât mătasea produsă de viermii de mătase.
Materialul acesta scump , cu proprietăți cu totul speciale rămăsese un mister , căci secretul lui se pierduse.
Mai rămăseseră doar piese disparate, datând din Evul Mediu.
Cea mai veche manufactură păstrată e o bonetă tricotată datată din secolul XIV și care se păstrează în basilica din Saint-Denis.
S-a stabilit în cele din urmă că era vorba despre filamentele foarte subțiri produse de o scoică marină de mari dimensiuni din Mediterana , Pinna nobilis. Cu acele filament scoica se prindea de stînci. Scoica putea atinge lungimea de 1m Meșterii din antichitate recoltau aceste scoici, le separau filamentele și le filau cu grijă, țesând din ele apoi acea țesătură luminoasă de o frumusețe incredibilă.
Din păcate pescuitul excesiv și poluarea au dus la dispariția acestei scoici marine, iar meșteșugul țeserii filamentelor rămăsese cunoscut doar câtorva oameni din Sardinia. În regiunea Sant’Antioco din Sardinia, o familie a păstrat tehnicile tradiționale, transmițând din generație în generație procedeele de curățare, toarcere manuală și țesere a acestor fire prețioase. Pescarii atribuiau acestei țesături și proprietăți terapeutice, folosind-o la pansarea rănilor, convinși de proprietățile ei hemostatice. Chiara Vigo ar fi ultima persoană în viață care să știe să prelucreze acele fire, dar scoicile cu pricina fiind grav amenințate cu dispariția, pescuirea lor e total interzisă.
Din 1992, cercetătorii coreeni de la institutul POSTECH au reușit să recolteze filamente de la altă specie de scoică, Atrina pectinata, care era crescută pentru consum. Filamentele produse de această moluscă sunt asemănătoare cu cele produse de Pinna nobilis.
S-a constatat astfel că faimosut efect strălucitor provenea de la nanostructuri microscopice aflate în interiorul fibrelor și care curbează și reflectă lumina , în mod asemănător cu aripile de fluture sau cu bulele de săpun.
Prin folosirea scoicilor cultivate pentru producerea de perle pentru obținere de Byssus se utilizează practic acele părți ale scoicilor ce erau până acum aruncate.
Filamentele sunt clătite cu apă d emare, apoi cu apă dulce și uscate în aer liber. Apoi sunt pieptănate și toarse manual, pe fuse mici d elemn. În final firele sunt muiate în suc de lămâieși se usucă iarăși, se piaptănă și se țes.
Creatorii de modă se pot inspira
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu