O scrisoare de acum 2000 de ani

 

O scrisoare a unui recrut roman

În secolul al II-lea, probabil în timpul împăratului Traian, un tânăr dintr-o localitate mică din  Egipt s-a înrolat în armata romană la Alexandria , apoi sa îmbarcat pe o navă romană care l-a dus în portul roman Misenum, din dudul Italiei. 
El i-a scris tatălui său o scrisoare, care constituie acum un document foarte interesant despre viața locuitorilor din acel timp.

Scrisoarea nu e datată, dar pe baza paleografiei se consideră că a fost scrisă posibil în timpul domniei lui Traian.
Scrisoarea e scrisă pe o foaie de papirus. Pe spatele ei sunt scrise numele destinatarului și adresa , dar și un post intermediar din Alexandria , de unde un anume Iulianus  să trimită  scrisoarea lui Epimah, tatăl tânărului Apion, în Philadelphia. 
Scrisoarea e scrisă în limba greacă, cu litere cursive foarte îngrijite, în care unii cercetători au observat caractere asemănătoare cu scrierea coptă, apărută ceva mai târziu.
Scrisoarea a fost rulată și legată cu șireturi, probabil sigilată.

Să vedem ce a scris tânărul Apion tatălui său, Epimachos, la Philadelphia, în Herakleidu Meris, în noma (districtul) Arsinoites (astăzi Faijum):

„Apion către Epimahos, tatăl și domnul său, foarte multe salutări.
Înainte de toate mă rog pentru sănătatea ta și să fii mereu bine și prosper, alături de sora mea și fiica ei și de fratele meu.
Mulțumesc zeului Serapis că atunci când eram în pericol pe mare m-a salvat imediat. La sosirea la Misenum, am primit de la Cezar trei piese de aur pentru cheltuielile de călătorie.

Și mie îmi este bine. Acum te rog domnul și tatăl meu să-mi scrii o scrisoare în care să-mi spui mai întâi bunăstarea ta, în al doilea rând a fratelui și surorii mele, și în fine să salut respectuos mâna ta, pentru că m-ai educat bine și sper astfel să am avansare rapidă, dacă zeii vor voi să fie așa.
Salutați-i pe Capiton, pe fratele și sora mea, Serenilla și pe prietenii mei.

Ți-am trimis prin Euctemon un portret al meu. 

Numele meu roman este Antonius Maximus, compania mea este Atena. 

Mă rog pentru sănătatea ta!”

Doi dintre prietenii lui Apion se înrolaseră împreună cu el și au adăugat salutările lor la sfârșitul scrisorii.

Scrisoarea a fost transmisă prin poșta militară romană și a ajuns în micul sat din Egipt, la tatăl băiatului. 
Câțiva ani mai târziu, Apion i-a scris o altă scrisoare surorii lui. Pe atunci el era de mult timp la post undeva la frontiera romană , era căsătorit și avea copii.
Scrisorile au fost găsite de arheologi în ruinele casei din Egipt. 

Putem remarca dragostea și respectul pe care le arăta tânărul față de tatăl său , afecțiunea pentru ceilalți membri ai familiei (mama lui probabil nu mai trăia). 

Tânărul era recunoscător pentru educația primită și mândru de faptul că făcea acum parte din armata romană. Trimisese și un mic portret al său, probabil îmbrăcat în uniformă.
Era mândru și de noul său nume, roman. La sfârșitul serviciului militar urma să primească o bucată de pământ și cetățenia romană.
Îndemniația pentru călătorie (și instalare) fusese generoasă: 3 aurei, corespunzând cu 300 de sesterți, cam un an de salariu.