Un manifest antic impotriva razboiului

 

Acest vas de ceramică datează din perioada anilor 540-530 î.Hr și este decorat cu o scenă din poemul Iliada, de Homer.
Amfora este atribuită renumitului olar și pictor antic grec Exekias.
Scena reprezintă momentul final al luptei dintre Ahile și regina amazoanelor Pentensilea, care venise în ajutorul troienilor.
Ahile a rănit-o mortal cu lancea pe Pentensilea, dar în acel moment îi poate vedea chipul (ascuns până atunci de coif și scut) și se îndrăgostește de ea.
Dar nu mai poate face nimic! Frumoasa regină va muri în următoarele clipe.
Alegerea acestui episod din războiul troian poate fi interpretat ca un avertisment asupra distrugerilor ireversibile provocate de război. 
Da, Iliada este un poem eroic, ce slăvește faptele eroice ale luptătorilor din ambele tabere : ahei și troieni.
Războiul e prezentat ca un rezultat al acțiunii zeilor:
Conflictul e declanșat de orgoliile zeițelor (stârnite de zeița discordiei , ce nu fusese invitată la nunta lui Peleus cu zeița Thetis, ce urma să devină mama lui Achilles) .
Zeița Afrodita i-a promis-o de soție adolescentului Paris pe frumoasa Elena, apoi l-a ajutat să o răpească , ceea ce a determinat alianța regilor aheeni să pornească în campanie militară contra cetății Troia. 
Dacă regii respectivi fuseseră candidați cu toții la mâna frumoasei Elena și se legaseră prin jurământ să lupte cu toții contra celui ce ar îndrăzni să o răpească, singurul care nu era obligat să lupte era Achilles.
El fusese prea tânăr pentru căsătorie la data nunții Elenei, așa că nu o ceruse de soție.
Cum un oracol prezisese că e necesară și participarea lui Ahile pentru asigurarea victoriei aheilor, aceștia au decis să-l convingă să meargă la război.
Dar exista prevestirea că Achilles va muri în acel război, dacă va lua parte la el.
Mama lui, zeița Thetis l-a ascuns pe adolescentul Ahile printre fiicele regelui Lycomedes, pe insula Skyros, îmbrăcându-l în straie de femeie. Achilles părea o fată frumoasă, roșcată (de aceea fusese poreclit Pyrrha- Roșcata) . 
Trăind o scurtă perioadă printre tinerele fete, Achille sa și iubit cu una dintre ele, Deidamia, aceasta născându-l ulterior pe fiul lor, Neoptolemos. (Neoptolem) 
Ulisses și Diomedes, doi dintre participanții la coaliția contra Troiei, merg în insula Skyros și încearcă să ghicească printre fetele ascunse de văluri care putea fi Achilles.
Ulise adusese un coș cu arme foarte bine lucrate, dar și cu bijuterii artistice. În timp ce fetele erau interesate de bijuterii, singur Ahile era atras de arme. La auzul unei trompete de alarmă, Ahile pune mâna pe o armă pentru a face față pericolului presupus și astfel i se vădește identitatea.

Doar că participarea la război nu putea fi -în cazul său- decât benevolă.
Ahile e pus în fața alternativei de a duce o viață lungă, bucurându-se de de un trai obișnuit, lipsit de faimă, sau să aibă o viață scurtă , dar faptele sale de arme să-l facă celebru. 

Și iată că acest erou ce primise o educație aleasă, avîndu- la învățător pe centaurul Chiron, alege să rămână în memoria tuturor, chiar cu prețul unei morți timpurii. 
El își părăsește deci iubita (nu ni se spune dacă știa că e însărcinată) și pleacă să lupte contra troienilor, împreună cu ceilalți ahei.

Această scenă  e ilustrată într-un mozaic roman găsit în Villa Poseidon din Zeugma. 
În acest mozaic, Ahile, încă îmbrăcat în straie femeiești,  e entuziasmat de perspectiva unor fapte glorioase și pleacă hotărât la luptă, iar iubita lui, Deidamia încearcă zadarnic să-l rețină. Ulise și Diomede , unul deghizat în negustor oriental, celălalt în servitorul acestuia , îl încadrează .

Pe acest vas antic grecesc, datat în jurul anului 460 î.Hr, scena morții Pentensileei e descrisă grafic în alt mod.
Cei doi se privesc în ochi în momentul în care Ahile o străpunge cu sabia pe Pentensilea, care se prăbușește încercând să rețină brațul lui Ahile. 

Încă odată dorința lui Ahile de a face fapte de arme care să rămână de neuitat peste veacuri l-a privat pe erou de fericirea de a cunoaște dragostea împlinită.
Pentensilea, lovită de moarte, îl privește totuși cu dragoste pe ucigașul ei, de care s-a îndrăgostit.
Lângă cei doi e o altă amazoană ucisă . 

Iliada descrie o altă dramă pe care o trăiește Ahile în timpul asedierii Troiei. 
Regii ahei au luat în robie tinere fete din localitățile învecinate și le păstrează pentru desfătarea lor sexuală. Dar Ahile chiar s-a îndrăgostit de îmbujorata Briseis, pe care o ține în cortul său și cu care intenționează chiar să se căsătorească la terminarea războiului, deci e legat de ea prin sentimente profunde.
Agamemnon e silit să o eliberase pe captiva luată de el, Criseis, pentru că tatăl acesteia, preot al lui Apollo, a mijlocit aparitia unei epidemii grave printre ahei, ca represalii.
Agamemnon nu înțelege să renunțe fără compensație la femeia răpită și cere în schimb să i se aducă în loc Briseis, fără să țină cont de sentimentele lui Ahile pentru ea. 
Ahile își stăpânește impulsul de a-l ucide pe Agamemnon, dar refuză să mai lupte alături de armata condusă de acesta, ceea ce are urmări grave pe câmpul de luptă. Prietenul lin copilărie al lui Ahile, Patrocle îi cere acestuia să-i permită să apară el îmbrăcat cu armura lui Ahile în bătălii, pentru a-i îmbărbăta pe aheeni. Urmarea este însă aceea că Patrocle e ucis în luptă, spre marea durere a lui Ahile.
Agamemnon îi returnează lui Ahile pe iubita lui Briseis, jurând că nu s-a atins de ea.
Faptele se precipită însă, Ahile îl ucide pe Hector ca să răzbune moartea lui Patrocle, deși știe că el însuși va muri nu la multă vreme după moartea lui Hector.
El îl primește cu respect pe bătrânul rege al Troiei, Priam, venit la cortul său să-i ceară trupul lui Hector pentru a-i asigura funeralii potrivite rangului său. El dă dispoziție ca trupul lui Hector să fie spălat și îmbrăcat, el însuși asigură întoarcerea în siguranță a lui Priam la Troia și promite o încetare a luptelor de trei zile pentru ca funeraliile prințului troian să se desfășoare în liniște.
Un comportament plin de noblețe, care contrastează puternic cu cruzimile inerente luptelor. 

În această frescă pictată în secolul I, Ahile , care și-a impus să nu reacționeze violent, privește cu durere și mânie cum trimișii lui Agamemnon o iau pe Briseis din cortul său. Prietenul său Patrocle o sfătuiește pe Briseis să se supună, în poem promițându-i că situația se va rezolva în curând. Mai mulți ostași ce apar în planul al doilea  sugerează  că eroul a fost silit să accepte să-și cedeze iubita pentru a nu porni un conflict armat între aheieni, deci până la urmă pentru cauza războiului.