Cartea de aur etruscă sau tracă
Un document de importanță deosebită a fost găsit în valea râului Struma (din Bulgaria de astăzi) , la începutul anilor 40 din secolul trecut.
Este vorba despre o carte cu file din aur de 24 de carate . Șase file de aur cu dimensiunile 5 x 4,5 cm, cu greutatea de 100 de grame sunt prinse împreună cu inele, formând un caiet .
Pe fiecare foaie sunt inscripții cu scriere etruscă (ce nu a fost descifrată până în zilele noastre) și desene de calareți, soldați, o sirenă și un instrument muzical cu coarde.
Se crede că e vorba de un ritual legat de cultul lui Orfeu, personaj mitologic din Tracia.
Cartea a fost descoperită într-un mormânt ornat cu fresce .
Orfismul a fost o religie tipică Traciei (tracii trăind în antichitate pe teritorii întinse din jurul Mării Negre. Cei de pe teritoriul actual al României erau numiți de romani daci).
Cartea a fost donată de un bătrân macedonean Muzeului de Istorie Naturală din Sofia.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Este un document vechi de aproximativ 2500 de ani.
Poate fi considerată cea mai veche carte cu pagini multiple ce a fost găsită până acum. (Alte documente străvechi erau scrise pe papirusuri păstrate sub formă de sul sau pe plăci separate)
Specialiștii afirmă că limba etruscă nu ar face parte din familia limbilor indo-europene.
Nu putem să nu ne amintim și de tăblițele de aur , mult mai numeroase,(câteva sute) găsite la Sinaia și topite de regele Carol I după ce dăduse dispoziție să se facă niște copii din plumb la atelierul fierarului din localitate.
Aceste tăblițe au fost ulterior considerate ca fiind falsuri tocmai din pricina faptului că nu erau originalele găsite , ci doar copiile stângaci turnate în plumb. Dar analizarea elementelor tehnice, lingvistice și istorice au dovedit autenticitatea Tăblițelor de la Sinaia și faptul că ele erau o arhivă regală a istoriei geto-dacilor. Copiile au dispărut în mare parte, ultimele 34 de tăblițe copiate în plumb se găsesc acum la Muzeul de Arheologie Vasile Pârvan din București.
Am găsit și o încercare de descifrare a textului făcută de cel ce a copitat o parte din text pe foaia de caiet.
S-ar părea că nu ar avea nici o legătură cu mitul lui Orfeu, ci ar fi un contract între Aulus Vaccinus (AV. VAHCHN. ) vânzând o cameră a mormântului său (ŠCVNA ΘIL) unui anume Tetius Mamercus (TE. MAME. ). Și că plata (ŠIELANEI?) se va face chiar în "spălătorie" (RENEΘI PHULUMXVA). Și ar mai fi vorba despre alte două persoane: Atanus (ATANE) și Feicia (FEICIAL/FEIC).
Inscripție feniciană din Sardinia
O inscripție etruscă mai lungă , Cippus Perusinus, , o placă de piatră cu 46 de linii cu scriere etruscă :
Mumia din Zagreb
Liber linteus Zagrebiensis /Liber Agramensis
Cel mai lung text cunoscut în limba etruscă a ajuns până în zilele noastre într-un mod cu totul neobișnuit.
În 1848 colecționarul croat Mihajlo Baric a cumpărat din Egipt un sarcofag ce conținea mumia unei femei. Mumia a ajuns după mai multe peripeții la Muzeul Arheologic din Zagreb, împreună cu feșele de in cu care fusese înfășurată mumia și care fuseseră desfăcute de Mihajlo Barić .
Femia , decedată la 30-40 de ani , avea înălțimea 1,64m și purta un colier și o podoabă din flori pe cap . Lângă ea erau și resturile unui craniu de pisică.
Cercetătorii au constatat cu surprindere că fâșiile respective erau acoperite cu texte scrise în limba...etruscă! Un expert lingvist a constatat în 1892 că textul, datat în secolul III î.Hr , ar fi un calendar religios scris în limba etruscă . Textul conține cam 1300 de cuvinte ce se mai pot distinge, peste 100 alte cuvinte ce s-ar putea deduce din context . S-a dedus că e un text ritual , dat fiind că multe cuvinte și formule se repetă . Ar fi vorba despre ritualuri legate de apă și pădure, poate cu conotații funerare. . Textul a fost scris cu roșu și cu negru pe circa 12 coloane verticale , pe 230 de rânduri. Nu se știe de ce fâșiile din acea carte veche au fost folosite pentru mumificarea femeii din Egipt. Femeia era egipteană- după cum s-a aflat dintr-un papirus aflat în sarcofag, în care se scrie că era soția unui preot și supraveghetor al veștmintelor de la templul din Theba.
Poate cartea a fost considerată misterioasă și magică de către egiptenii care nu înțelegeau acel scris?
Poate croitorul „a pus mâna” pe una din cărțile vechi de rugăciuni scrise pe pânză de in aflate în marea bibliotecă din templu pentru a-i asigura soției lui un înveliș sacru ?
Conform specialiștilor, e vorba de un rulou de in lung de 340 cm și lat de cca 45 cm , ce a fost tăiat în 7 fâșii pentru mumificarea femeii ce a trăit în perioada ptolemaică (323-30 î.Hr) . Studierea țesăturii de in a arătat că pânza a fost făcută în Etruria și a fost trimisă apoi, după inscripționare, în Egipt, cam în sec. II î. Hr..
Scrierea etruscă, scrisă de la dreapta la sânga, folosea alfabetul grec arhaic , ce poate fi descifrat, dar nu se cunoaște limba etruscă! Se pot recunoaște nume proprii, titluri, toponime și câteva cuvinte care au fost asimilate în limba latină. Așa ar fi: „element” (care în etruscă înseamna litere din alfabet), „histrion” (de la „histrio”=actor) sau „persoana” (din etruscul: „phersu”=mască)
Alfabetul fenician
Cercetătorii au reconstituit alfabetul fenician, considerat a fi strămoșul celorlalte scrieri din bazinul mediteraneean. (Nu înseamnă însă că ei cunosc limba feniciană!)
De comparat!
Litera |
Nume |
Semnificație |
Transcriere |
Valoare |
Correspondență
în alfabete derivate |
|||||||
Hebraic |
Sirian |
Arab |
Arabia saudită |
Grec |
Latin |
Chirilic |
Armean |
|||||
ʾālef |
bou |
ʾ |
[ʔ] |
א |
ܐ |
ﺍ |
Α α |
A a |
А а |
Ա ա |
||
Bēth |
casă |
b |
[b] |
ב |
ܒ |
ﺏ |
Β β |
B b |
Б б, В в |
Բ բ |
||
Gīmel |
cămilă |
g |
[g] |
ג |
ܓ |
ﺝ |
Γ γ |
C c, G g |
Г г, Ґ ґ |
Գ գ |
||
Dāleth |
ușă |
d |
[d] |
ד |
ܕ |
,ظ,ﺩ,ذض |
Δ δ |
D d |
Д д |
Դ դ |
||
Hē |
batant |
h |
[h] |
ה |
ܗ |
ه |
Ε ε |
E e |
Е е, Є є |
Ե ե, Է է |
||
Wāw |
cui |
w |
[w] |
ו |
ܘ |
ﻭ |
(Ϝ ϝ), Υ υ |
F f, U u, V v, W w, Y y |
(Ѵ ѵ), У у |
Վ վ, Ւ ւ |
||
Zayin |
armă |
z |
[z] |
ז |
ܙ |
ﺯ |
Ζ ζ |
Z z |
З з |
Զ զ |
||
Ḥēth |
zid |
ḥ |
[ħ] |
ח |
ܚ |
ﺡ,خ |
Η η |
H h |
Հ հ |
|||
Ṭēth |
drum |
ṭ |
[tʼ] |
ט |
ܛ |
ﻁ |
Θ θ |
(Ѳ ѳ), Ф ф |
Թ թ |
|||
Yōdh |
mână |
y |
[j] |
י |
ܝ |
ﻱ |
Ι ι |
I i, Ï ï, J j |
И и, Й й |
Յ յ, Ի ի |
||
Kaf |
palmă |
k |
[k] |
כ |
ܟ |
ﻙ |
Κ κ |
K k |
К к |
Կ կ |
||
Lāmedh |
baston |
l |
[l] |
ל |
ܠ |
ﻝ |
Λ λ |
L l |
Л л |
Լ լ |
||
Mēm |
apa |
m |
[m] |
מ |
ܡ |
ﻡ |
Μ μ |
M m |
М м |
Մ մ |
||
Nun |
șarpe |
n |
[n] |
נ |
ܢ |
ﻥ |
Ν ν |
N n |
Н н |
Ն ն |
||
Sāmekh |
Coloană,
susținere |
s |
[s] |
ס |
ܣ |
ﺱ |
Ξ ξ, Σ σ/ς, Χ χ |
X x |
(Ѯ
ѯ), Х х |
Խ խ |
||
ʿayin |
ochi |
ʿ |
[ʕ] |
ע |
ܥ |
ﻉ |
Ο ο |
O o |
О о |
Ո ո, Օ օ |
||
Pē |
gură |
p |
[p] |
פ |
ܦ |
ﻑ |
Π π |
P p |
П п |
Պ պ, Փ փ |
||
Ṣādē |
cârlig |
ṣ |
[sʼ] |
צ |
ܨ |
ﺹ |
(Ϻ ϻ, Ϡ ϡ) |
Ц ц, Ч
ч |
Չ չ, Ճ ճ, Ց ց, Ծ ծ, Ձ ձ, Ջ ջ |
|||
Qōp |
ceafă |
q |
[q] |
ק |
ܩ |
ﻕ |
(Ϙ ϙ) |
Q q |
(Ҁ ҁ) |
Ք ք |
||
Rēš |
cap |
r |
[r] |
ר |
ܪ |
ﺭ,غ |
Ρ ρ |
R r |
Р р |
Ր ր, Ռ ռ |
||
Šin |
dinte |
š |
[ʃ] |
ש |
ܫ |
س |
Σ σ / ς |
S s |
С с, Ш ш |
Ս ս, Շ շ |
||
Tāw |
Aici,
acum |
t |
[t] |
ת |
ܬ |
ﺕ,ث |
Τ τ |
T t |
Т т |
Տ տ |
Această plăcuță de aur cu inscripție cu caractere cuneiforme a fost găsită la fundația palatului lui Darius din Persepolis . Ea a fost inscripționată în trei limbi (Persana veche, elamită și akkadiană) aproximativ în anul 510 î. Hr. și a fost pusă în casetă de piatră, împreună cu niște monede din acel timp. Pe plăcuță e menționată întinderea imperiului persan și se adresau rugăciuni zeului Ahuramazda.
„Darius cel Mare, Rege al Regilor, Rege al Țărilor, Fiul lui Vishtaspe, de origine achemenidă,
Regele Darius spune: Aceasta este țara pe care o am. Din locul sciților, dincolo de Sogdania, până în Abisinia, din India până în Lidia, pe care Ahuramazda, cel mai mare dintre zei, mi-a dat-o. Fie ca Ahuramazda să mă protejeze pe mine și această casă regală a mea.”
Plăcuța menționează că imperiul persan se învecina cu „locul sciților”