Cartea de aur din Bulgaria

 Cartea de aur etruscă sau tracă

Un document de importanță deosebită a fost găsit în valea râului Struma (din Bulgaria de astăzi) , la începutul anilor 40 din secolul trecut.
Este vorba despre o carte cu file din aur de 24 de carate . Șase file de aur cu dimensiunile 5 x 4,5 cm, cu greutatea de 100 de grame sunt prinse împreună cu inele, formând un caiet . 
Pe fiecare foaie sunt inscripții cu scriere etruscă (ce nu a fost descifrată până în zilele noastre) și desene de calareți, soldați, o sirenă și un instrument muzical cu coarde.
Se crede că e vorba de un ritual legat de cultul lui Orfeu, personaj mitologic din Tracia. 
Cartea a fost descoperită într-un mormânt ornat cu fresce .
Orfismul a fost o religie tipică Traciei (tracii trăind în antichitate pe teritorii întinse din jurul Mării Negre. Cei de pe teritoriul actual al României erau numiți de romani daci).
Cartea a fost donată de un bătrân macedonean Muzeului de Istorie Naturală din Sofia.

E un document de importanță deosebită din mai multe puncte de vedere.
Este un document vechi de aproximativ 2500 de ani. 
Poate fi considerată cea mai veche carte cu pagini multiple ce a fost găsită până acum. (Alte documente străvechi erau scrise pe papirusuri păstrate sub formă de sul sau pe plăci separate)

Este singurul document scris cu caractere etrusce găsit în afara Italiei . Unii cercetători consideră că probabil el a ajuns pe teritoriul Traciei prin legăturile comerciale ce aveau loc între etrusci și traci.

Dar poate exista și varianta ca tracii să fi folosit la rândul lor alfabetul etrusc pentru a scrie texte în limba lor. (Dat fiind că textele nu au fost descifrate, nu se poate afirma cu certitudine în ce limbă sunt scrise). E posibil chiar ca etruscii să fi fost înrudiți cu tracii. Se crede că etruscii ar fi migrat din vestul Asiei Mici în peninsula italică . Or tracii locuiau în antichitate până în aceste zone ale Asiei Mici. Homer menționează în Iliada că un aliat al troienilor erau tracii.
Specialiștii afirmă că limba etruscă nu ar face parte din familia limbilor indo-europene.

Cartea este în stare foarte bună , în timp ce în Italia au fost descoperite doar unele pagini de aur cu scriere etruscă, dar nu atât de bine conservate. Au fost găsite în diferite regiuni circa 30 de pagini inscripționate asemănător, dar ele nu erau legat împreună ca o carte.

Nu putem să nu ne amintim și de tăblițele de aur , mult mai numeroase,(câteva sute)  găsite la Sinaia și topite de regele Carol I după ce dăduse dispoziție să se facă niște copii din plumb la atelierul fierarului din localitate. 
Aceste tăblițe au fost ulterior considerate ca fiind falsuri tocmai din pricina faptului că nu erau originalele găsite , ci doar copiile stângaci turnate în plumb. Dar analizarea elementelor tehnice, lingvistice și istorice au dovedit autenticitatea Tăblițelor de la Sinaia și faptul că ele erau o arhivă regală a istoriei geto-dacilor. Copiile au dispărut în mare parte, ultimele 34 de tăblițe copiate în plumb se găsesc acum la Muzeul de Arheologie Vasile Pârvan din București. 

Vedem că inscripțiile Cărții din Bulgaria au fost copiate de cineva pe o foaie de caiet, pentru a încerca probabil descifrarea lor. Dar întorcând scrierea în oglindă, parcă literele ne devin oarecum cunoscute, fiind asemănătoare cu scrierea latină veche. Se poate emite ipoteza că scrisul se citește de la dreapta spre stânga . Poate scrierea în relief era folosită ca șablon pentru copierea pe o foaie subțire de pergament sau pe o țesătură subțire. 

Am găsit și o încercare de descifrare a textului făcută de cel ce a copitat o parte din text pe foaia de caiet. 
S-ar părea  că nu ar avea nici o legătură cu mitul lui Orfeu, ci ar fi un   contract între Aulus Vaccinus (AV. VAHCHN. ) vânzând o cameră a mormântului său (ŠCVNA ΘIL) unui anume Tetius Mamercus (TE. MAME. ). Și că  plata (ŠIELANEI?) se va face chiar în "spălătorie" (RENEΘI PHULUMXVA). Și ar mai fi vorba despre alte două persoane: Atanus (ATANE) și Feicia (FEICIAL/FEIC). 

Misterul continuă.

Inscripție feniciană din Sardinia

Putem compara acele scrieri vechi cu această inscripție feniciană găsită la Nora, pe coasta sudică a Sardiniei. E considerată cea mai veche inscripție feniciană găsită în afara Levantului. E datată în perioada de la sfârșitul 9 -începutul secolului 8 înainte de Christos și e remarcabilă pentru că face referire la numele Sardinia în limba feniciană.

O inscripție etruscă mai lungă , Cippus Perusinus, , o placă de piatră cu 46 de linii cu scriere etruscă : 

De remarcat că scrierea era de la dreapta la stânga.

Împăratul Claudius (ce a domnit între anii 41-54 ) studiase cultura etruscă, învățase acea limbă și o vorbea fluent, ba chiar a scris o lucrare în 24 de volume legată de cultura etruscă. Din păcate, lucrarea s-a pierdut!
Mumia din Zagreb
Liber linteus Zagrebiensis /Liber Agramensis
Cel mai lung text cunoscut în limba etruscă a ajuns până în zilele noastre într-un mod cu totul neobișnuit.
În 1848 colecționarul croat Mihajlo Baric a cumpărat din Egipt un sarcofag ce conținea mumia unei femei. Mumia a ajuns după mai multe peripeții la Muzeul Arheologic din Zagreb, împreună cu feșele de in cu care fusese înfășurată mumia și care fuseseră desfăcute de  Mihajlo Barić .
Femia , decedată la 30-40 de ani , avea înălțimea 1,64m și purta un colier și o podoabă din flori pe cap . Lângă ea erau și resturile unui craniu de pisică. 
Cercetătorii  au constatat cu surprindere că fâșiile respective erau acoperite cu texte scrise în limba...etruscă! Un expert lingvist a constatat în 1892 că textul, datat în secolul III î.Hr , ar fi un calendar religios scris în limba etruscă . Textul conține cam 1300 de cuvinte ce se mai pot distinge, peste 100 alte cuvinte ce s-ar putea deduce din context . S-a dedus că e un text ritual , dat fiind că multe cuvinte și formule se repetă . Ar fi vorba despre ritualuri legate de apă și pădure, poate cu conotații funerare.  . Textul a fost scris cu roșu și cu negru pe circa 12 coloane verticale , pe 230 de rânduri. Nu se știe de ce fâșiile din acea carte veche au fost folosite pentru mumificarea femeii din Egipt. Femeia era egipteană- după cum s-a aflat dintr-un papirus aflat în sarcofag, în care se scrie că era soția unui preot și supraveghetor al veștmintelor  de la templul din Theba.
Poate cartea a fost considerată misterioasă și magică de către egiptenii care nu înțelegeau acel scris? 
Poate croitorul „a pus mâna” pe una din cărțile vechi de rugăciuni scrise pe pânză de in aflate în marea bibliotecă din templu pentru a-i asigura soției lui  un înveliș sacru ?
Conform specialiștilor, e vorba de un rulou de in lung de 340 cm și lat de cca 45 cm , ce a fost tăiat în 7 fâșii pentru mumificarea femeii ce a trăit în perioada ptolemaică (323-30 î.Hr) . Studierea țesăturii de in a arătat că pânza a fost făcută în Etruria și a fost trimisă apoi, după inscripționare,  în Egipt, cam în sec. II î. Hr.. 

Istoricul roman Titus-Livius a explicat că etruscii și apoi romanii foloseau cărți scrise pe pânză de in de exemplu pentru registrele magistraților. Julius Caesar se știe că scria pe astfel de fâșii d epânză pliate ca un acordeon, în timpul campaniilor sale militare. 
Scrierea etruscă, scrisă de la dreapta la sânga, folosea alfabetul grec arhaic , ce poate fi descifrat, dar nu se cunoaște limba etruscă! Se pot recunoaște nume proprii, titluri, toponime și câteva cuvinte care au fost asimilate în limba latină. Așa ar fi: „element” (care în etruscă înseamna litere din alfabet), „histrion” (de la „histrio”=actor) sau „persoana” (din etruscul: „phersu”=mască)
Alfabetul fenician
Cercetătorii au reconstituit  alfabetul fenician, considerat a fi strămoșul celorlalte scrieri din bazinul mediteraneean. (Nu înseamnă însă că ei cunosc limba feniciană!)
De comparat!

Litera

Nume

Semnificație

Transcriere

Valoare

Correspondență în alfabete derivate

Hebraic

Sirian

Arab

Arabia saudită

Grec

Latin

Chirilic

Armean

ʾālef

bou

ʾ

[ʔ]

א

ܐ

ﺍ

Α α

A a

А а

Ա ա

Bēth

casă

b

[b]

ב

ܒ

ﺏ

Β β

B b

Б б, В в

Բ բ

Gīmel

cămilă

g

[g]

ג

ܓ

ﺝ

Γ γ

C c, G g

Г г, Ґ ґ

Գ գ

Dāleth

ușă

d

[d]

ד

ܕ

,ظ,ﺩ,ذض

Δ δ

D d

Д д

Դ դ

Hē

batant

h

[h]

ה

ܗ

ه

Ε ε

E e

Е е, Є є

Ե ե, Է է

Wāw

cui

w

[w]

ו

ܘ

ﻭ

(Ϝ ϝ), Υ υ

F f, U u, V v, W w, Y y

(Ѵ ѵ), У у

Վ վ, Ւ ւ

Zayin

armă

z

[z]

ז

ܙ

ﺯ

Ζ ζ

Z z

З з

Զ զ

Ḥēth

zid

ḥ

[ħ]

ח

ܚ

ﺡ,خ

Η η

H h

Հ հ

Ṭēth

drum

ṭ

[tʼ]

ט

ܛ

ﻁ

Θ θ

(Ѳ ѳ), Ф ф

Թ թ

Yōdh

mână

y

[j]

י

ܝ

ﻱ

Ι ι

I i, Ï ï, J j

И и, Й й

Յ յ, Ի ի

Kaf

palmă

k

[k]

כ

ܟ

ﻙ

Κ κ

K k

К к

Կ կ

Lāmedh

baston

l

[l]

ל

ܠ

ﻝ

Λ λ

L l

Л л

Լ լ

Mēm

apa

m

[m]

מ

ܡ

ﻡ

Μ μ

M m

М м

Մ մ

Nun

șarpe

n

[n]

נ

ܢ

ﻥ

Ν ν

N n

Н н

Ն ն

Sāmekh

Coloană, susținere

s

[s]

ס

ܣ

ﺱ

Ξ ξ, Σ σ/ς, Χ χ

X x

(Ѯ ѯ), Х х

Խ խ

ʿayin

ochi

ʿ

[ʕ]

ע

ܥ

ﻉ

Ο ο

O o

О о

Ո ո, Օ օ

Pē

gură

p

[p]

פ

ܦ

ﻑ

Π π

P p

П п

Պ պ, Փ փ

Ṣādē

cârlig

ṣ

[sʼ]

צ

ܨ

ﺹ

(Ϻ ϻ, Ϡ ϡ)

Ц ц, Ч ч

Չ չ, Ճ ճ, Ց ց, Ծ ծ, Ձ ձ, Ջ ջ

Qōp

ceafă

q

[q]

ק

ܩ

ﻕ

(Ϙ ϙ)

Q q

(Ҁ ҁ)

Ք ք

Rēš

cap

r

[r]

ר

ܪ

ﺭ,غ

Ρ ρ

R r

Р р

Ր ր, Ռ ռ

Šin

dinte

š

[ʃ]

ש

ܫ

س

Σ σ / ς

S s

С с, Ш ш

Ս ս, Շ շ

Tāw

Aici, acum

t

[t]

ת

ܬ

ﺕ,ث

Τ τ

T t

Т т

Տ տ

 

Tradiția inscripționării mesajelor importante pe plăcuțe de aur sau de argint s-a înâlnit și în imperiul persan.

Această plăcuță de aur cu inscripție cu caractere cuneiforme a fost găsită la fundația palatului lui Darius din Persepolis . Ea a fost inscripționată în trei limbi (Persana veche, elamită și akkadiană)  aproximativ în anul 510 î. Hr. și a fost pusă în casetă de piatră, împreună cu niște monede din acel timp. Pe plăcuță e menționată întinderea imperiului persan și se adresau rugăciuni zeului Ahuramazda. 

„Darius cel Mare, Rege al Regilor, Rege al Țărilor, Fiul lui Vishtaspe, de origine achemenidă,

Regele Darius spune: Aceasta este țara pe care o am. Din locul sciților, dincolo de Sogdania, până în Abisinia, din India până în Lidia, pe care Ahuramazda, cel mai mare dintre zei, mi-a dat-o. Fie ca Ahuramazda să mă protejeze pe mine și această casă regală a mea.”

Plăcuța menționează că imperiul persan se învecina cu „locul sciților”