Revopsirea structurilor din metal

De ce se revopsesc periodic structurile din metal 

 „Vopseaua este ingredientul esențial pentru protejarea unei structuri metalice, iar grija cu care se face aceasta este singura garanție a longevității sale”

 a scris Gustave Eiffel. „Cel mai important lucru este să previi începerea ruginii.”
E cazul oricărei structuri metalice făcute din material ce nu e inoxidabil.

Turnul Eiffel 

Referindu-se la celebrul turn proiectat și construit de firma sa  în inima Parisului, inginerul Gustave Eiffel  a recomandat revopsirea lui la fiecare șapte ani.
Desigur, această operațiune e foarte costisitoare în cazul unor structuri de mari dimensiuni. Dar e cu atât mai necesară, dacă nu se dorește prăbușirea ei la un moment dat!
În cazul turnului Eiffel, inaugurat în 1889, deci acum 137 de ani, s-a efectuat o revopsire de „numai 20 de ori” până acum, cea mai recentă fiind în vederea Jocurilor Olimpice din 2024. 
Cum lucrările de întreținere au fost întârziate din pricina pandemiei și a „prezenței unor niveluri îngrijorătoare de plumb la vopseaua veche”, experții sunt nemulțumiți de starea turnului.
Ei ar fi recomandat demontarea integrală a turnului, repararea și revopsirea după înlăturarea vopselei vechi , dar s-a adoptat soluția revopsirii in situ, pentru a nu se pierde veniturile rezultate din vizitarea de către turiști pe o perioadă îndelungată.
S-au prevăzut 60 de milioane de euro pentru „dezbrăcare” și revopsire în două straturi  pe o treime din monument.
În mod normal, turnul e revopsit la fiecare șapte ani, de către 50 de vopsitori, ce folosesc 60 de tone de vopsea. 

Aici e o schiță inițială a turnului, desenată de inginerii Maurice Koechlin și Émile Nouguier, cu ajutorul arhitectului Stephen Sauvestre

Podul Brooklyn

 Podul Brooklyn a fost fopsit inițial într-o nuanță de roșu sângeriu de vopsea antirugină - Rawlins Red, un pigment derivat din oxidul de fier extras lângă Rawlins, Wyoming. culoare ce a fost aplicată apoi la revopsirile ulterioare. Dar pentru stratul final au fost folosite după toate probabilitățile două  nuanțe de bej, dar și argintiu. 
După cercetări privind culorile inițiale avute de pod, pentru revopsirea actuală s-a aprobat culoarea înregistrată ca „specificația federală #20227”, care este compusă din cinci pigmenți: dioxid de titan rutil, umber brut natural, mediu galben de crom, negru de fum și oxid roșu de fier. 
În funcție de proporțiile în care se vor folosi acești pigmenți, va rezulta o nuanță de bej cald spre portocaliu.

Știm că podul a fost vopsit în 2010 în culoarea „Queensbourgh Tan”, iar în 2019 s-au început lucrări ample de consolidare, reparare a granitului pilonilor , curățirea întregii zidării și desigur revopsire a părților metalice. Au fost testate mai întâi soluțiile de curățare și concentrațiile necesare din fiecare pe tipuri de murdării acumulate și pe tipul de material , alegând cele mai blânde soluții.
Pentru a se preveni căderea de materiale de curățare în apă, s-a instalat un sistem extins de retenție pentru captarea apei de clătire. O barjă înconjura baza turnului ce e în apă, o membrană de cauciuc forma un jgheab și conducea apele uzate spre canalele de evacuare, unde erau pompate, fiind captate astfel toate substanțele chimice și apele de clătire folosite.
„Am trecut prin câteva machete foarte intensive pentru a demonstra că procedura a fost corectă”, a spus ea. „Am udat peretele cu o mașină de spălat cu presiune și fără substanțe chimice. După ce a fost saturat, am revenit cu substanțe chimice și am timp de așteptare. Apoi, ne-am întors și am clătit peretele cu o presiune foarte mică, astfel încât să nu existe ceață sau exces de pulverizare. Am chemat oameni cu teste turnesol pentru a detecta orice exces de pulverizare și nu a apărut nimic.”
 a spus Bascetta.
Procesul de restaurare și de curățare s-a terminat în 2023. Mai fusese o curățare generală a podului inclusiv a zidăriei în 1950.

Podurile peste Dunăre proiectate și construite de inginerul Anghel Saligny

Podurile construite de Anghel Saligny peste Dunăre și peste brațul Borcea , inaugurate în 1895 au fost vopsite în trecut pentru prevenirea coroziunii.
 ,,Este vorba despre un complex de trei poduri. Primul care s-a realizat a fost peste braţul Borcea, cel de-al doilea pod a fost realizat chiar peste Dunăre, iar cel de-al treilea a reprezentat un viaduct peste balta Iezerului, în aşa fel încât zona mlăştinoasă să fie evitată, pentru că nu putea fi traversată”.
Dar au fost scoase din funcțiune după construirea podurilor noi, din beton armat- în 1987.
Totuși în 2015 podul Saligny a fost redeschis traficului feroviar, pentru a se permite deabilitarea podului rutier și feroviar alăturat.  Reabilitarea podurilor de cale ferată peste Dunăre (km. 152 -165) a început în august 2014

Podul, cu o formă zveltă, bare dantelate, contur general armonios, a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge. Şi astăzi este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume. La capătul dinspre Cernavodă a fost ridicat un fascinant monument din bronz reprezentând doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836 -1916), iar o parte din contravaloarea costului lor a fost suportată de Ambasada Franţei, în cinstea regelui Carol I. Statuile au fost turnate în trei bucăţi la Lyon, fiind apoi îmbinate la faţa locului. Dorobanţul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895). Podul peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul peste braţul Borcea cuprinde trei deschideri de câte 140 de metri şi un viaduct cu 11 deschideri de 50 de metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 de metri de poduri formau la acea vreme cel mai lung pod din România şi al doilea ca lungime din Europa. Se spune că salvatorul Constanţei, Horia Agarici, în timpul unei lupte aeriene cu avioanele inamice, a avut curajul să treacă cu avionul său pe sub podul de la Cernavodă.

Podul Anghel Saligny de la Cernavodă, inaugurat în 1895 , cu care ne mîndrim că era cel mai lung pod din Europa la acea vreme, nu a fost vopsit de când a fost dat în  folosință.
E înscris în lista monumentelor istorice (cod CT-II-m-A-02872, dar când va fi revopsit?

De curând garniturile de tren au trecut iarăși pe vechile poduri, dat fiind că podul (podurile) din beton armat sunt în revizuire/reparații și a fost folosit doar un fir de circulație CF, pentru celălalt sens fiind folosite podurile făcute de Anghel Saligny.  Prin urmare ar trebui să fie întreținute și aceste poduri. 

Să nu uităm că dacă nu vor fi întreținute, podurile vor rugini , iar rugina va mânca piesele de fier până ce vor ceda și podurile se vor prăbuși, blocând desigur circulația pe Dunăre.