Ce mâncau românii în 1894
Revista Historia a publicat pe 18 decembrie 2025 un raport al medicului primar al județului Brăila ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr 49,3 (15) în iunie 1895.
E vorba deci despre un document oficial emis de un specialist- medic primar al județului.
Se scrie așa:
„Alimentația țăranilor din județul Brăila nu diferă mult de a țăranilor români în genere. Țăranul brăilean mănâncă mult pește sărat și brânză, care, împreună cu unele vegetale și cu oțetul, formează baza alimentării.
Carnea o consumă foarte rar și numai la zile mare. Săteanul vinde ouăle, găinile, untul, laptele, păstrând pentru sine numai porumbul și mijloacele de a-și procura oțet, fasole, varză și pește.
Mămăliga de porumb se consumă acum în general de săteni.
Mămăliga de mei nu se mai mănâncă mai deloc, iar cea de orz foarte puțin.
În multe comune sunt înființate brutării, care au început să dezvolte gustul săteanului de a mânca și pîine.
Săteanul dă o parte largă în alimentația sa alcoolului. El consumă mai ales rachiul, țuica și vinul. Rachiul se fabrică în toate comunele din spirt rafinat, care mai tot se aduce din fabricile Bragadiru și Predinger. Țuica, foarte răspândită, se aduce în genere de la podgorii”.
În 1901 a fost publicată cartea „Povețe despre hrana țăranilor”, de dr.I.Felix
Autorul cărții era profesor de igienă la Facultatea de Medicină din București
Ce se scrie acolo?
Țăranii mâncau vara de trei ori pe zi, iar iarna , din economie, doar de două ori pe zi. Copiilor li se dădeau însă patru-cinci mese pe zi.
Se desprinde sărăcia generală a țăranilor.
Mâncarea de căpetenie era mămăliga, făcută din făină de porumb, din mei, orz sau hrișcă.
Mămăliga putea fi vârtoasă, subțire sau terci, păsat sau terci din făină măcinată mai mare și fiartă în lapte. Se făceau și turte în spuză, mălai în țest, turtă coaptă în țest, mălai cu brâânză, mălai în tavă, jumări de lapte acru, cocoloș sau brânză învelită în mămăligă și coaptă pe cărbuni. Mămăliga poate fi pripită sau fiartă lung.
Țăranii cu dare de mână mâncau pe lângă mămăligă și carne, pește, unt, lapte, brânză, ouă.
Cei săraci, o mâncau cu ceapă și sare, cu usturoi verde, praz, mujdei, chiseliță de prune verzi sau uscate, magiun de prune sau poșircă- adică terciul rămas din prunele fierte la facerea țuicii.
Se mai făcea și papară: felii de mămăligă între care se punea brânză și se prăjeau în unt.
Pâinea sau lipia din făină de grâu erau mai mult pentru sărbători, când se făceau și colaci sau cozonaci. Se făcea pâine și din făină de secară.
Se respectau însă cu sfințenie zilele de post.
Ouăle se găteau în tot felul: fierte în zeamă, prăjite în unt sau untură, făcute scrob, jumări sau în cozonaci.
Laptele de vacă sau de oaie era considerat un aliment sănătos și se consuma dulce, acru, bătut sau covăsit (închegat) .
Hrana zilnică era completată de legume sau ierburi din flora spontană ca: lăptuci, știr, păpădie, urzici, ștevie, lobodă, ridichi sau varză.
Sătenii mâncau în zilele de post cartofi, fasole și mazăre, linte și bob, gătite bătute sau sleite.
Ciorbele se acreau cu borș, zeamă de varză, aguridă (struguri necopți) sau chiseliță din prune verzi. Putem adăuga și corcodușele.
Porcul era animalul prețios ce asigura belșugul casei, fiind tăiați uneori câte doi porci de Crăciun, pentru a ajunge și ca provizii de carne afumată și slănină până în vară.
Se făceau fripturi, sarmale, mâncare scăzută cu varză sau jumări.
Se mânca și carne de oaie sau de capră, gătite ca rasol, ciorbe, ghiveci (friptă cu legume în tavă) .
Cea mai aleasă mâncare țărănească era găina umplută .
Vara se mâncau și melci (fierți sau fripți, cu mujdei) sau tocați , amestecați cu orez.
Se mâncau și scoici, fierte sau fripte pe cărbuni sau în țiglă, cu saramură și mujdei.
Băutura era considerată necesară la masă: țăranii beau vin, rachiu, țuică, rom sau bere. Tăriile -rachiul din bucate- se făcea din grâne, din cartofi, se făceau și țuică de prune, basamac, rachiu de tescovină, de boștină sau praștină, de drojdii, aromatizate cu anason, ismă. Se făcea și bere din orz și hamei, dar și bragă din mei fiert. Se făcea și limonadă gazoasă, uneori se bea ceai sau cafea (cafeaua -după masă)
