Om sarac-om bogat. Caesar si Pompei

                                                                   Există două realități a căror                                zdrobitoare greutate nu o simțim,

dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria

Lucian Blaga

Iulius Caesar a pornit în viață de la o mare sărăcie.

Deși familia sa era cea mai veche din Roma, (strămoșii săi mândrindu-se că se trag chiar din întemeietorul Aeneas, (prințul troian ce reușise să scape din înfrângerea cetății Troia și întemeiase o nouă cetate în Italia), înainte de nașterea lui Gaius situația  materială a familiei lui era foarte proastă.

În deceniile premergătoare familia sa ocupase posturi  importante pentru perioade scurte, ar fi putut avea o situație materială medie .Dar alianța cu Marius în războiul civil purtat de acesta contra dictatorului Sulla dusese probabil la confiscarea bunurilor familiei .
(Marius era unchiul lui Caesar prin alianță) .

• Un unchi (frate cu tatăl său) : Sextus Iulius Caesar fusese consul pe când Gaius avea 9 ani, dar murise la asediul cetății Asculum (azi Ascoli Piceno) . În anul 91î.Hr populația locală cerând cetățenie romană, se răsculase contra magistraților romani , care au fost masacrați, iar generalul Gnaeus Pompeius Strabo (tatăl celebrului Pompei) a zdrobit cu trupele sale rezistența italienilor. 
• Celălalt unchi din partea tatălui, Lucius Iulius Caesar fusese consul de asemenea, inițiase lex Iulia, ce acorda drept de stabilire în cetate Italienilor, dar murise și el pe când Gaius avea 13 ani. (Fusese bunicul lui Marcus Antonius) 
• Tatăl lui Caesar, numit de asemenea Gaius Iulius Caesar ocupase funcții publice precum: quaestor, Praetor și apoi guvernator al Asiei , calitate în care ar fi putut avea venituri considerabile.

            Dar foarte probabil averea lui a fost confiscată de dictatorul Sulla pentru că fusese de partea lui                 Marius  și asta -putem presupune- i-a cauzat și un atac cerebral, căci el a murit subit pe când                 Gaius era adolescent.

Ce urmări a avut sărăcirea familiei asupra vieții ulterioare a lui Gaius Iulius Caesar?

Putem face o
comparație  între viața lui Caesar și cea a rivalului său, Pompei, care s-a bucurat de bogăție. 

Din lipsă de mijloace materiale, familia lui Caesar fusese nevoită să se mute în cartierul rău famat al Romei, Suburra, unde locuințele erau ieftine. Asta însemna însă și contact involuntar cu lumea interlopă , infracțională. Adolescentul Gaius era silit probabil să se apere în mod frecvent.

Familia păstrase totuși și o proprietate la țară, pentru că știm despre copilul Gaius că devenise un foarte bun călăreț, amuzându-se chiar să călărească uneori cu spatele sau ridicându-se în picioare pe spatele calului. 
Iar mai târziu, când își alesese calul preferat, pe care l-a călărit în campania din Galia și apoi în Spania, s-a scris că acesta era de rasă etruscă și crescuse „în casa lui”, adică pe proprietatea lui. 
(Caii etrusci deveniseră rari chiar în acel timp și trăiau în stare semisălbatică pe câmpiile încă necultivate) 

Putem să ni-l închipuim pe micul Gaius călărind așa cum fusese reprezentat acel copil grec de la Artemision în anii 150-149 î.Hr.

	Pompei Gnaeus Pompeius Magnus	Caesar Gaius Iulius Caesar
Născut la:	29 septembrie 106î.Hr	12 Iulie 100 î.Hr
Tatăl	Gnaeus Pompeius Strabon fost consul. Familia cea mai bogată din Italia centrală. A condus lupta contra populațiilor italiene ce se răsculaseră contra romanilor (Piceni, Vestini și din Marsica) , a vândut bunurile șefilor lor , păstrând banii , pământurile și păstrând de asemenea armata recrutată sub comanda sa, la Picenum . Deținea pământuri atât de întinse încât putea recruta legiuni de pe moșiile proprii.  Când Senatul a încredințat comanda armatei unui nou consul, acesta a fost ucis de Strabon. A murit de dizenterie sau holeră , în 87 î.Hr. , când fiul său avea 19 ani. Urât de popor, trupul său a fost sfâșiat când fusese pus pe rugul funerar.  Probabil tânărul Cnaeus il seconda pe tatăl său încă de pe la 17ani, cum era obiceiul . A primit o educație mai superficială, fiind ocupat cu conducerea trupelor.	Gaius Iulius Caesar, din cea mai veche familie de patricieni romani , cu strămoși până la troianul Aeneas, dar cu o situație materială modestă. Desi Caesar tatăl a avut totuși funcții importante, de pretor , apoi proconsul (guvernator)  al Asiei în 89 î. Hr. Putem deduce că a suferit o confiscare de bunuri ca urmare a participării la războiul civil de partea lui Marius, cu partidul popularilor. A murit în 86 sau 89 î. Hr, când fiul său Gaius avea 11 sau 14 ani. Familia sa sărăcită se mutase în cartierul săracilor din Roma, Suburra.Era un cartier cu multă lume interlopă. Dar Caesar învăța -prin grija mamei lui- literatura latină și greaca. A primit cea mai bună educație, a învățat retorica,  a căpătat calificarea de avocat , apoi s-a perfecționat  cu Appolonios Molton , la Atena cu Athenodore din Tarsos, antrenându-și în acelaș timp și trupul ca înotător, călăreț, atlet , spadasin , dar învățând și tactică și strategie militară. Plecările la studii erau riscante. A rămas celebră capturarea lui de către pirați. Avea19-20- 22-25 de ani (după diferitele surse istorice) și călătorea spre Rhodos, pentru a lua lecții de retorică de la cel mai celebru orator al epocii.. A fost capturat de pirați. A ales o metodă surprinzătoare pentru a-și salva viața, desi nu avea bani pentru răscumpărare: a promis o sumă mult mai mare pentru răscumpărare, ca pirații să aștepte peste o lună, până ce omul lui Caesar a împrumutat banii necesari. I-a intimidat în acel timp, arătând că e sigur că banii vor veni. Eliberat, a tocmit nave , i-a prins pe pirati, așa cum spusese și i-a ucis, recuperându-și recompensa plătită, de 50 de talanți, dar confiscând și restul prăzilor luate de pirați. . Apoi și-a perfecționat elocvența cu Molon din Rhodos. A început să lucreze ca avocat.	Diferențele sunt flagrante: Fiul de bogătaș protejat de partidul aflat la conducere nu s-a îndeletnicit cu învățătura aprofudată, dar a avut imediat comandă militară și funcții înalte, sărind etapele legale. Fiul din familie săracă a învățat cu eforturi uriașe, înfruntând riscuri.  A început să muncească î funcții publice de la vârstă fragedă, dar a refuzat să se supună ordinelor despotice, cu riscul vieții. I-a fost confiscată și bruma de avere luată ca dotă a soției. De observat că tânărul Caesar optase pentru cariera preoțească, o calitate în care n-ar fi putut desfășura activități militare. Probabil tocmai pentru a evita ostilitatea dictatorului sângeros Sulla.  Dar ..nu i s-a permis nici asta! Așa că a fost silit să se înroleze în armată !
Soră:	Pompeia, căsătorită întâi cu Gaius Memmius, apoi cu nepotul dictatorului Sulla, ce câștigase un război civil .	Avea două surori mai mari: Iulia Major Iulia Minor
83 î.Hr	La 23 de ani , în fruntea a 3 legiuni ia partea partidului optimaților. Nu urmase cursus honorum și a sărit treptele de promovare obișnuite, fără să exercite magistrature inferioare înainte de a ajunge la postul suprem de consul, fără a fi trecut prin etapele: quaestor (vârsta min 30 ani), aedil (vârsta min 36 ani), praetor (vârsta min 42 ani). +între două mandate de consul ar fi trebuit să treacă un interval de 10 ani- conform regulilor lui Sulla.	A intrat de timpuriu în activitatea politică, de partea partidului popularilor, ceea ce i-a atras adversitatea dictatorului Sulla. La 16 ani Caesar devenise prim preot al lui Jupiter , dar i-a fost luată funcția la 19 ani , precum și dota soției lui, căci se căsătorise cu Cornelia Cinna, fiica rivalului  politic al lui Sulla.  Nevoit să se ascundă de ucigașii trimiși de Sulla, la 19 ani s-a înrolat în armata pretorului Marcus Minucius Thermus, în Asia, unde înfăptuiește cu success o dificilă misiune de război, reușind să salveze și viețile soldaților trimiși cu el și să cucerească obiectivul. E foarte probabil ca Thermus să fi primit un ordin secret de la Sulla de a-l expune pe tânărul Caesar unui risc mortal. Thermus își datora ascensiunea lui Sulla și a fost imediat apoi răsplătit de acesta , în anul 80 î.Hr cu funcția important de proprator al Asiei  Acesta a fost nevoit însă să-I decerneze corona civică lui Caesar, pentru bravura. Caesar a primit apoi  o dificilă misiune diplomatică, aceea de a-l convinge pe regale Nicomede IV al Bithyniei să ajute armata romană cu flota sa. (Probabil era alt gen de capcană, menită să-l discrediteze) Spre mirarea tuturor, tânărul s-a achitat cu succes și de această misiune, ceea ce l-a costat în schimb un val de calomnii colportate mulți ani după aceea de inamicii lui , în special de Cicero. A putut reveni la Roma doar la 22 de ani, după moartea lui Sulla.	Fiul din familie bogată și influientă a avut în subordine legiuni , apoi a ajuns la funcția supremă de consul fără a fi parcurs etapele anterioare legale și fără a avea vârsta prevăzută d elege. Tânărul sărac se angajează în armată ca simplu militar, primește misiuni extrem de riscante sau delicate din punct de vedere politic, iar după ce le îndeplinește cu brio se alege doar cu calomnii.
Căsătorii:	·       Antistia.Repudiată ·       Aemilia Scaura, fiica vitregă lui Sulla. Moartă la naștere ·       Mucia Tertia cu care a avut doi băieți și o fată. Repudiată ·       Iulia, fiica lui Caesar (moartă în 54 î.Hr, după naștere) ·       Cornelia Metella (fiica lui Metellus Scipio)	Logodit la 16 ani cu Cossutia, dintr-o familie foarte bogată, (probabil căsătorie aranjată de mama lui) a rupt logodna pentru a se căsători cu Cornelia Cinna, fiica lui Cinna, ce îi urmase lui Marius în fruntea mișcării populare. A refuzat să divorțeze de ea, riscându-și viața, dar Cornelia a murit la nașterea fiicei lor, Iulia. La 33 de ani , Pompea Sulla- nepoata dictatorului-repudiată după 5 ani, după un scandal. La 41 de ani, căsătorit cu Calpurnia Pisonis.   Calpurnia a fost probabil ucisă după uciderea lui Caesar, pentru că nu mai există nici o relatare privind viața ei după acea lovitură de stat. Și toate evenimentele ulterioare în care în mod firesc ar fi fost implicată s-au petrecut fără prezența ei și fără nici o explicație a absenței ei.	Probabil pentru că se căsătorise foarte tânăr cu Cornelia Cinna, Caesar a candidat la funcția de flamen (preot), care i-ar fi asigurat mijloace materiale, dar era însoțită de numeroase tabu uri: n-ar fi avut voie să atingă arme, nici să vada exerciții militare , nici să călărească, desigur nici să fie în armată și nici să plece din Roma. Cum Sulla i-a interzis această funcție, dar i-a confiscat și averea de la părinți și dota soției, Caesar a fost practic silit să se înroleze în armată!
Începuturile carierei militare	La 30 de ani conducea armata optimaților în Spania contra popularilor. La 35 de ani învingea ultimele forte ale lui Spartacus. Pompei a fost ales consul pentru prima dată la 36 de ani, în anul 70 î.Hr . Probabil a cheltuit bani pentru asta, dar își permitea. Era foarte bogat.	A parcurs toate treptele cursus honorum: Tribun militar, La 31 de ani e ales questor, apropiindu-se de Pompei, care atunci domina viața politică (în 69î.Hr) La 35 de ani era edil și făcea lucrări publice, organiza și lupte de gladiatori pe cheltuiala sa, din bani împrumutați. Continua activitatea de avocat. La 37 de ani, ales pretor urban.	Caesar a reușit în funcțiile publice prescrise prin cursus honorum  , fiind însă nevoit să cheltuiască bani pe care nu-i avea, pentru a satisface așteptările aristocraților corupți și a-și spori popularitatea.
	Sulla impunea respectarea strictă a cursus honorum , executând în Forum un locotenent- Quintus Lucretius Ofella -ce ar fi candidat la consulat fără a fi parcurs cursus honorum Regula nu era însă și pentru Pompei!
	La 39 de ani devenea imperium maius, cu puteri extraordinare pentru combaterea piraților.	La 37 de ani e ales pontifex maximus, îndatorându-se și mai mult. La 38 de ani a devenit praetor , iar la 39 de ani guvernator al Spaniei. A avut nevoie de ajutorul material al lui Crassus pentru a părăsi Roma, fiind foarte îndatorat.	A tratat funcția de pontifex maximus  cu maximă seriozitate, divorțând de soția lui când aceasta nu și-a îndeplinit corect  obligațiile ce-i reveneau.
	La 40 de ani a primit comanda supremă în Orient, î-a învins pe Mithridates VI regale Pontului și pe Tigranes II regale Armeniei
	La 51 de ani iarăși consul, împreună cu Crassus.	Crassus a avut nevoie de sprijinul lui Caesar pentru a echilibra balanța puterii, dominate de Pompei.
	La întoarcerea la Roma serbează triumful, primește cognomenul Magnus.
	În anul 60 î.Hr : Primul triumvirat Alianța politică Pompei, Caesar, Crassus. Pompei avea 46 de ani, iar Caesar 40.	În 59 î.Hr, La 41 de ani Caesar e ales consul, cu ajutorul celorlalți doi triumviri . A fost nevoit să cheltuiască mult, din nou, pentru a câștiga simpatia senatorilor. Era silit să obțină un comandament militar important.
		În La 42 de ani a devenit guvernator al Italiei de Nord și Galiei Transalpine (sudul actualei Franța)
	În 57 î.Hr-, la 49 de ani, puteri excepționale pe 5 ani pentru aprovizionarea Romei cu cereale În 55 î.Hr, la 51 de ani e ales iar consul, apoi guvernator al Spaniei pe 5 ani, dar nu a părăsit Roma.	În Galia trăiau circa 60 de triburi independente în 58 î.Hr , Pompei și Crassus, din nou consuli  au prelungit mandatul lui Caesar pentru încă 5 ani. Dar Crassus a murit în anul 53 î. Hr, în înfrângerea dezastruasă contra ParțIlor. În șase ani de lupte continue, Caesar a ocupat toată Galia și a stabilizat  stăpânirea romană acolo. În 52 î.Hr, Caesar a învins decisiv armata reunită a galilor și l-a trimis la Roma pe Vercingetorix, ca prizonier.	Caesar a trimis trezoreriei Romei sume uriașe provenite din prăzile din Gallia.
	În anul 52 î.Hr Senatul l-a desemnat „consul sine collega”,	Comandamentul lui Caesar în Galia se termină (desi Caesar spune că ar mai avut un acord pentru o prelungire de un an)  . Senatul l-a rechemat la Roma, fără armată. Și fără ca Pompei să fi lăsat comanda legiunilor sale.
	50 Î.Hr.	Pe 12 ianuarie 49 î.Hr Caesar a trecut Rubiconul, dar a încercat în continuare să ajungă la o înțelegere cu Pompei	Suetonius a scris că la trecerea Rubiconului Caesar le-a explicat trupelor  care erau motivele si a spus că ii va plăti din banii proprii.
	iar pe 7 ianuarie 49 î.Hr Pompei a fost însărcinat de Senat cu apărarea republicii prin „senatus consultum ultimum”. A refuzat orice discuție cu Caesar.	Caesar a fost declarant de Senat inamic public. Caesar a cucerit toată Italia în trei luni, aproape fără a purta lupte . Soldații (din ambele tabere) erau de părere că e îndreptățit să acționeze astfel. Caesar le-a interzis să prade în Italia.  Cum senatorii dar și Pompei cu trupele sale se retrăseseră din Roma lăsând acolo tezaurul, Caesar a luat de acolo cât a avut nevoie 😀 Putem presupune că a plătit sumele restante trupelor.	Centurionii au promis să subvenționeze câte un  călăreț din bani proprii , toți soldații au acceptat să lupte fără solde sau rații, cei mai avuți urmând să-i ia în grijă pe cei mai săraci. (Par.68 Viata lui Caesar)
	Pompei se refugiază cu trupele în Grecia. A fost înfrânt în bătălia decisivă de la Pharsala, de pe 9 august 48 î.Hr, desi avea un număr mai mare de luptători, poziție mai bună pe teren și aprovizionare optima cu provizii. (A fost șocat constatând că legionarii lui Caesar, rămași fără alimente în urma scufundării navelor de aprovizionare, mâncau semințe de iarbă dar nu-l trădau pe Caesar)	Caesar devine dictator și acordă cetățenie romană tuturor oamenilor liberi din Galia cisalpină. Italia devine romană din Sicilia la Alpi. L-a învis pe Pompei în Grecia, apoi l-a urmărit în Egipt, dar spre dezamăgirea lui , Pompei a fost ucis prin trădarea aliaților săi egipteni.
	A fugit în Egipt, unde il pusese pe tron pe Ptolemeu , pe care îl considera aliat. Acesta l-a trădat, ordonând uciderea lui și i-a trimis capul lui Caesar, crezând că astfel îi va câștiga simpatia. A fost dimpotrivă. Pe 28 sept. 49 î.Hr, Pompei avea 57 de ani. Averea lui Pompei e estimate la acea data la cca două sute de milioane de sesterți. (Echivalent cu miliarde- zeci de miliarde de dolari actuali) Cam cât era și averea lui Crassus, care putea plăti cca 130 000 de soldați timp de un an.	După cucerirea Egiptului, (unde a pus-o pe tron pe Cleopatra), cu care a legat o legătură amoroasă până la sfârșitul vieții, Caesar a avut de dus alte lupte, întâi în Asia Mică (la Zela, de unde a scris: Veni, vidi, vici), apoi lupte împotriva susținătorilor republicani la Thapsus, în 45 î.Hr, împotriva lui Metellus Scipio și Cato cel Tânăr, apoi în Spania, la Munda, în 45 î.Hr, împotriva fiilor lui Pompei. A mai avut doar un an de pace, în care a primit cele mai înalte onoruri și a inițiat profunde reforme , începute cu calcularea unui calendar foarte bun (calendarul Iulian) , reformarea sistemului de impozitare, reducerea chiriilor,  extinderea cetățeniei romane, promovarea de nobili gali în Senat,  acordarea de pământuri pentru veterani. Prevăzuse ample lucrări de construcții, dar și o ambițioasă campanie militară. A fost asasinat în locul în care mergea neînarmat (conform legii) : în Senatul roman, pe 15 martie 44 î. Hr, în fața statuii lui Pompei. Avea 56 de ani.

 

În tinerețe, Caesar s-a căsătorit cu Cornelia, fiica lui Cinna (alt oponent al lui Sulla). 
Sulla i-a ordonat să divorțeze, dar Caesar a refuzat. Drept pedeapsă, Sulla l-a lipsit de slujba sa de preot, de zestrea soției lui și de moștenirea familială, aruncându-l în mizerie. 

Sângele rece dovedit de Gaius Iulius Caesar în fața piraților

Episodul capturării de către pirați  povestit de Suetonius nu dovedește orgoliul exacerbat al lui Caesar, cum am fi tentați să credem (și cum au crezut și pirații) , ci aprecierea corectă a situației și profunde cunoștințe psihologice.
Lui Caesar i se ceruseră ca răscumpărare 20 de talanți de argint, (adică 480 000 sesterți) o sumă considerabilă, echivalată azi cu 400.000 €.
Evident, el nu avea acești bani și nici nu-i putea cere mamei lui, care era sărăcită după confiscări succesive de avere. .
Pericolul iminent era să fie vândut ca sclav în cine știe ce țară și să nu se poată elibera niciodată.
 
Foarte repede a apreciat că va trebui să împrumute bani, dar că asta va dura , iar pirații și-ar putea pierde răbdarea și ar putea prefera să încaseze imediat prețul pentru un sclav tânăr și voinic mai ales cu înaltă educație,  în loc să mai aștepte o răscumpărare ce ar fi putut să nu vină.
Un sclav „de calitate superioară”, educat, ce mai era și tânăr și frumos ar fi putut ajunge  la un preț foarte mare.
În timpul lui Caesar se citează cumpărarea unui sclav cu înaltă calificare- un gramatic și om de litere grec- cu 700 000 de sesterți, o diferență enormă față de costul unui sclav pentru muncă necalificată (ce oscila între 1000 și 2000 de sesterți) . În plus, împreună cu el erau și câțiva însoțitori și câțiva sclavi, ce ar fi putut fi vânduți de asemenea. 

Pentru a îndepărta acest pericol, Caesar le-a promis piraților o sumă mult mai mare, 50 de talanți.

Pentru a face credibilă promisiunea, el trebuia să aibă comportamentul unui băiat de bani gata, sau mai exact să aibă comportamentul pe care pirații își închipuiau că l-ar avea un june foarte bogat , cum nu prea întâlniseră. (Căci tinerii bogați erau însoțiți de obicei de gărzi numeroase, mai alez în zone știute ca fiind periculoase). Un tânăr pentru care plata unei astfel de sume ar fi fost un fleac. 

După ce i-a trimis pe însoțitorii săi, inclusiv pe sclavi să solicite împrumuturi de la autoritățile locale (prilej de a le asigura măcar lor salvarea  în cazul eșuării strângerii sumei necesare) , Caesar a „jucat teatru” fără oprire, afișând nu doar siguranță de sine, dar chiar un soi de inconștiență, menită să-i amuze pe acei oameni simpli și să -i determine să aștepte în continuare acea răscumpărare, timp de 38 de zile lungi! (Conform scrierii lui Plutarh) sau 40 de zile (după cum a scris Suetonius).  Rând pe rând le-a recitat pledoarii, le-a spus versuri, a paricipat la jocurile și exercițiile lor,  i-a insultat râzând, cum ar fi făcut un actor comic și chiar i-a anunțat că îi va pedepsi după eliberare, (risc suprem asumat)  dar cu tonul glumeț , ca să nu fie crezut. Comportamentul său aparent pueril îi liniștea pe pirați asupra unui posibil pericol din partea lui după eliberare.

38-40 de zile Caesar a jucat un joc psihologic magistral. Velleius povestește că tânărul (admodum iuvenis-la prima tinerețe, foarte tânăr) s-a comportat în timpul prizonieratului în așa fel încât să le inspire frică și respect, totodată „fără ca vreodată să se descalțe sau să-și scoată centura, nici ziua nici noaptea”. 

Prietenii lui Caesar  erau plecați împreună cu sclavii lor în cetățile grecești din Asia Mică să solicite bani cu împrumut .
 În noaptea de după depunerea răscumpărării,(venite în principal din Milet)  Caesar a adunat o „flotă improvizată” din portul Milet și a atacat adăpostul piraților, le-a dezorganizat o parte din flotă și a scufundat câteva nave, capturând câteva nave și mulți oameni. A capturat de asemenea prada piraților.

În prima etapă, prizonierii au fost predați proconsulului Juncus, la Bithynia. Cum Juncus ar fi preferat să vândă prizonierii ca sclavi, Caesar a revenit rapid , înainte de a fi fost primită o scrisoare de la proconsul și i-a crucificat pe prizonieri, așa cum promisese. (istoricii menționând că totuși ordonase să fie strangulați înainte, pentru a le scurta chinul) 

Și apoi s-a dus la Rhodos, la școala lui Apollonius, fiul lui Molon. 



Bătăliile lui Caesar au fost tratate de el ca niște partide de șah. 

Întotdeauna studia persnal terenul unde urma să fie confruntarea- și alegea terenul în măsura posibilului.
Apoi le împărtășea planul militarilor din subordine și îl explica .
Dacă își cunoștea adversarii, se folosea de ceea ce știa despre ei.
Căuta să-și ia adversarii prin surprindere, folosind de fiecare dată o altă strategie.
În momentele critice ale luptei lupta el însuși în primele rânduri, pentru a fi exemplu armatei.
Avea grijă mereu ca militarii din armata sa să aibă echipament de cea mai bună calitate disponibilă în acel timp , armurile fiind și poleite cu argint, parțial și cu aur, să fie bine îngrijiți dacă erau răniți sau bolnavi  și să fie bine hrăniți , în măsura posibilului. 
Împărțea mereu cu ei oboseala marșurilor îndelungate, îi numea „camarazi” și îi făcea să se simtă camarazi. 

Nu a fost înfrânt niciodată în vreo campanie militară.

Mama lui Caesar

 Aurelia Cotta

Născută în anul 120 î.Hr , ea aparținea unei familii de prim plan , din care au fost consuli, senatori și generai la fiecare generație. Tatăl său a fost consul, ca și bunicul său, ca și trei dintre frații ei.

Portretul sculptat în marmură o arată de o mare frumusețe , cu ochi mari, de culoare deschisă (albaștri sau verzi) subliniați de sprâncene arcuite, frumos desenate, nas fin , buze frumos desenate , oval delicat al feței și expresie de mare hotărâre. 
Se crede că portretul o reprezintă pe Aurelia Cotta. Ea poartă o stola (tunică amplă) închisă cu o broșă pe umărul drept și o palla (șal dreptunghiular), drapate cu eleganță în jurul umerilor. 
După alți autori, sculptura ar fi portretul unei femei din epoca imperială, pentru că această coafură cu onduleuri mari aplatizate se regăsește și la Faustina cea Tânără, care însă avea trăsături diferite. 

Bine, și de unde știm că nu a inventat Aurelia acestă pieptănătură și a fost copiată mai tîrziu de alte înalte doamne? Aurelia Cotta rămăsese un exemplu de matroană romană, era descrisă astfel și mulți ani mai târziu. De unde știm că nu i-au copiat și coafura? Bun, am înțeles, nu se știe. 
Știm însă că tribul roman Aurelia a fost numit așa în onoarea ei.
E de presupus deci că multe matroane romane au dorit să-i semene, măcar ca aspect. 

Aurelia s-a căsătorit cu Gaius Julius Caesar , tatăl celebrului Caesar pe care îl știm. 
Membru al străvechii ginți patriciene Julia, descendentă din Julius, fiul lui Aeneas (conform istoriei legendare) 
Caesar (tatăl) a avut un frate, Sextus Julius Caesar, ce a fost consul în anul 81 î.Hr. Ar fi fost pretor , ce a murit subit la Roma (conform celor scrise de Plinius). Appianus Alexandrinus a scris că el ar fi murit la  asediul orașului Asculum, în anul 89 î.Hr.

Caesar (tatăl) a primit educație de la Marcus Antonius Gnipho, unul dintre cei mai buni oratori ai Romei. E cunoscut parcursul său în sistemul de educație pentru elite: cursus honorum.
A fost comisar al coloniei Cercina, tribun militar, questor, pretor și proconsul al Asiei.
L-a sprijinit pe Gaius Marius în activitatea sa politică și militară.
Caesar (tatăl) a avut împreună cu Aurelia trei copii:
– Julia Major (102 – 68 î.Hr.), soția lui  Pinarius și bunica lui  Lucius Pinarius ;
– Julia Minor (101 – 51 î.Hr.), soția lui Marcus Atius și bunica împăratului Augustus ;
– Gaius Julius Caesar (12-13iulie 100 – 15 martie 44 î.Hr.), celebrul om de stat roman.

 Caius Julius Caesar, Caii filius, Caii Nepos

Suetonius a scris despre originea familiei lui Caesar că ea a fost amintită de Caius Iulius Caesar în cadrul elogiului postum rostit de el  la moartea mătușii sale, Iulia:

"Amitae meae Iuliae maternum genus ab regibus ortum, paternum cum diis inmortalibus coniunctum est. Nam ab Anco Marcio sunt Marcii Reges, quo nomine fuit mater ; a Venere Iulii, cuius gentis familia est nostra. Est ergo in genere et sanctitas regum, qui plurimum inter homines pollent, et caerimonia deorum, quorum ipsi in potestate sunt reges."

« Prin mama sa, mătușa mea Iulia scobora din regi; prin tatăl ei, ea e legată de zeii nemuritori. Într-adevăr, , din Ancus Marcius scoborau alde Marcius Rex, al căror nume fu cel al mamei sale; din Venus scoboară Iulii, a căror rasă e a noastră. Se văd deci unite în familia noastră și majestatea regilor , care sunt stăpânii oamenilor, și sanctitatea zeilor, care îi stăpânesc și pe regi. »

Anul nașterii lui Caesar nu e unanim stabilit, dar J. Carcopino , bazându-se pe textul lui Plutarh care a scris că la idele lui marte 44 Caesar împlinise 56 de ani , ar rezulta că se născuse în anul 100 î.Hr. 

Prezența în capitală era necesară pentru  parcurgerea treptelor de educație și preluare de responsabilități publice cursus honorum, așa că familia s-a stabilit în cartierul popular al Romei, Suburra.
Era un cartier dens populat, cu cetățeni săraci ce locuiau de cele mai multe ori în locuințe colective etajate-insulae. Există încă la Roma ruinele unei astfel de insula.. 
E de presupus însă că familia lui Caesar putuse să-și cumpere o casă individuală în acest cartier , pentru că tatăl lui Caesar ajunsese la funcția de chestor în anul 99 î.Hr și apoi în cea de pretor, în anul 92 î.Hr. În anul 91 el a devenit guvernator în Asia . 

A fost făcută în zilele noastre și o reconstituire ipotetică a unei străzi din Suburra:

Aurelia s-a ocupat de educația celor trei copii, în special în primii ani, când, ajutată doar de un literator, i-a învățat să scrie și să citească, să numere și să vorbească în latină și în greacă. 
Apoi tatăl săi le-a adus cei mai buni gramatici, între care galul Gripho. 

Caesar (tatăl) a murit subit în anul 85 î.Hr, la 55 de ani, cînd fiul său Gaius avea doar 15 ani. 
După descrierea lui Pliniu cel Bătrân, pare că a avut un accident vascular. 

Studiile lui Caesar au continuat cu un rhetor, apoi cu învățarea tirocinium fori, meseria de avocat.
Pentru perfecționare a fost la Rhodos, să studieze cu Appolonios Molon, apoi la Atena, să studieze cu Athenodor din Tarsos. 
În acelaș timp făcea exerciții fizice pentru a fi un atlet complet: înotător excelent, călăreț desăvârșit, cu o foarte bună rezistență la alergare sau marș și un foarte bun luptător. 
În anul următor , Caesar era destinat funcției de flamen Dialis (preot al lui Jupiter). Era o funcție prestigioasă, dar în care nu putea avea activități militare. Doar că nu a apucat să fie numit definitiv în funcție, din pricina persecuției lui Sulla. 

 

Sora tatălui se numea Iulia și se căsătorise cu Marius, o personalitate foarte importantă în societatea romană, care a fost consul de 7 ori, a revoluționat armata romană și a înființat partidul populares, de care Caesar a rămas legat toată viața. Marius murise însă în anul 86 î.Hr., cu un an înaintea decesului tatălui lui Caesar. 
Iulia mai putea avea oarecare relații în lumea politică, dar să nu uităm că Marius înființase partidul politic opus lui Sulla... 

Gaius Iulius Caesar a rămas responsabil cu casa și moșia familiei , pe care le gestiona împreună cu mama sa, de care era foarte legat. 
 Suetonius a scris:
„Annum agens sextum decimum patrem amisit ; sequentibus consulibus flamen Dialis destinatus, dimissa Cossutia, quae familia equestri sed admodum diues praetextato desponsata fuerat, Corneliam, Cinnae quater consults fìliam, duxit uxorem, ex qua UH mox Iulia nata est ; neque ut repudiaret compelli a dictatore Sulla ullo modo potuit. Quare et sacerdotio et uxoris dote et gentilicis hereditatibus multatus diuersarum partium habebatur”.

„În al șaisprezecelea an și-a pierdut tatăl; în consulatele următoare a fost numit flamen de Dialis și, după ce a repudiat-o pe Cossutia, cu care fusese logodit dintr o familie ecvestră, dar foarte bogată, s-a căsătorit cu Cornelia, fiica lui Cinna, care fusese de patru ori consul, din care s-a născut curând Julia; nici nu a putut fi obligat de dictatorul Sulla în vreun fel să renunțe la această căsătorie. Din acest motiv, era considerat membru al mai multor partide și a fost privat de preoție, de zestrea soției sale și de moștenirile sale gentilice ”.

Caesar a renunțat să ia în căsătorie pe Cossutia, o fată foarte bogată, a cărei avere l-ar fi ajutat în obținerea funcțiilor importante (probabil fusese o căsătorie aranjată de mama sa) .
S-a căsătorit în schimb în anul 83 î. Hr, când avea 17 ani , cu Cornelia Cinna (Cinilla ) , fiica unuia dintre principalii lideri ai partidului lui Gaius Marius, Lucius Cornelius Cinna, deși asta urma să-i atragă furia dictatorului Sulla aflat la putere.
Probabil că a fost o căsătorie din dragoste, pentru că i-a adus mari probleme din punct de vedere politic. 
 Somat (de dictatorul Sulla)  să se despartă de Cornelia, Caesar a refuzat categoric, preferând să se ascundă apoi ca să-și salveze viața . Bolnav,cu febră, pe punctul de a fi găsit și ucis de trimișii dictatorului, tânărul Caesar a fost salvat de mama lui, Aurelia. Ea , împreună cu preotesele Vestale au intervenit pe lângă dictatorul Sulla pentru a-i ridica sentința -conform căreia ar fi fost ucis dacă ar fi fost prins-și aparent ar fi fost iertat.  Caesar a preferat însă să se înroleze în armată în zona Asiei Mici. Iertarea putea fi doar de formă.
Luptând în armata guvernatorului Asiei Mici Marcus Minucius Thermus.
La asediul cetății Mytilene , a fost trimis cu un mic grup de soldați într-o misiune din care-probabil-n-ar fi trebuit să scape. Totuși el a reușit să îndeplinească misiunea și să-i salveze și pe soldații care îl însoțeau, rămânând în stăpânirea zonei de luptă,  astfel că i-a fost conferită corona civica,cea mai înaltă decorație conferită unui simplu soldat (în 81 î.Hr) .

Pentru a avea o astfel de recompensă, un soldat roman ar fi trebuit să salveze viața a (cel puțin) unui cetățean roman, în luptă, să-și fi ucis adversarul în luptă și să fi rămas stăpân pe terenul de luptă. 
Corona civica era făcute din crenguțe de stejar, căci stejarul era asociat lui Jupiter și simboliza forța și rezistența.

Cetățeanul salvat în luptă trebuia să ateste împrejurările luptei.

Cel ce fusese distins cu corona civica se bucura după aceea de numeroase privilegii: el, tatăl lui și bunicul lui erau scutiți de îndatoriri publice. El era îndreptățit să poarte această coroană la toate evenimentele publice și la vederea lui senatorii se ridicau în picioare și îi ofereau un loc. 

Aurelia Cotta avea trei frați , ce aveau să devină consuli  :

Lucius Aurelius Cotta-născut în 109 î.Hr, ce a devenit consul în 75 î.Hr și

Marcus Aurelius Cotta -născut prin 120 î. Hr, consul în 74 î.Hr.

Gaius Aurelius Cotta - orator, consul în anul 75 î.Hr.

 

Conflictul între partidele Optimates (conservatori) și Populares.

Sulla și partidul său politic, Optimates reprezentau interesele marilor proprietari de pământ, care voiau să păstreze tradițiile Republicii romane (Un Senat PUTERNIC, consuli supuși și dependenți de Senat, poporul ținut sub control, nici un conducător destul de puternic pentru a restabili monarhia.
În epoca lui Sulla statul roman se extinsese dincolo de peninsula italică și dobândiseră un mare număr de sclavi. Marii proprietari, proprietari de mână de lucru ieftină (sclavi) aveau profituri mari și se puteau impune de asemenea în viața politică.
Micii proprietari de pământ o duceau greu . Mulți dintre ei se înrolau în armată , dar fiind săraci nu-și puteau permite armura și armele necesare. Ei și-au îndreptat speranțele spre partidul Popularilor, care susțineau redistribuirea de pământuri foștilor combatanți și săracilor. 

Gaius Marius făcea parte dintr-o familie proaspăt îmbogățită, dar s-a căsătorit cu o fată dintr-o prestigioasă familie nobilă , din ginta Iulia, (Iulia Caesaris) ce descindea din întemeietorii Romei. 

Marius a fost un comandant militar extrem de capabil, care și-a câștigat loialitatea trupelor pentru că le-a plătit armele și armurile și le-a promis pământ după terminarea serviciului militar, toate acestea fiind reforme care au fost continuate apoi de Caesar. 

Optimates erau neliniștiți pentru că Marius a avut o putere reală, avea susținerea poporului și avea de asemenea legitimitatea conferită de ginta Iulia. 

Între cele două tabere a izbucnit războiul civil . Marius a mărșăluit asupra Romei și mai târziu Sylla a făcut acelaș lucru pentru a-și afirma puterea. 

Între cei doi conducători izbucnise un conflict deschis, dar Marius a murit de pleurezie, la 71 de ani, în anul 86 î.Hr. 

A rămas la putere Lucius Cornelius Sulla Felix (138-78 î.Hr) Sulla a instituit o dictatură autoritară susținută de o armată de legionari proveniți din sclavi proscriși cărora li se acordase eliberarea. 

La moartea mătușii sale Iulia, văduva lui Marius, Caesar a rostit în forum o splendidă laudă postumă. El a îndrăznit să afișeze în cortegiul funerar și imagini ale lui Marius, care fuseseră interzise de către dictatorul Sulla. Poporul a primit cu satisfacție această evocare a conducătorului pe care îl respectaseră.
 

Tânăra soție a lui Caesar i-a dărut acestuia o fiică, Iulia, născută prin anul 76 î.Hr, dar din păcate a murit la a doua naștere, în anul 68 î.Hr.
Caesar a rostit în forum un elogiu funebru la înmormântarea Corneliei, fapt neobișnuit la moartea femeilor tinere. 

Fetița a fost îngrijită apoi de Aurelia Cotta, care locuia împreună cu Caesar. 
Mai ales când Caesar era în funcția de chestor, în Spania.

În anul 67 î.Hr Caesar s-a căsătorit cu Pompeia Sulla, nepoata dictatorului Sulla, în încercarea de a restabili pacea între cele două facțiuni politice.
Pompeia era renumită pentru frumusețea ei, dar nu și pentru inteligență. 

Pontifex Maximus

În anul 63 î.Hr Caesar a candidat pentru postul de pontifex maximus (mare preot), cea mai înaltă funcție din republica romană.
Suetonius a relatat că , Julius Caesar , care avea deja funcția de pontif din anul 73 î.Hr, a considerat important să obțină postul de Pontifex maximus, (devenit vacant), pentru a putea obține ulterior comanda unei provincii (a Egiptului în speță) .
Erau trei candidați, iar cel ce avea mai mari șanse dintre oponenții lui Caesar i-a oferit acestuia o mare sumă de bani  pentru a renunța la candidatură. Caesar a refuzat și a declarat că va lupta chiar de va trebui să împrumute și mai mulți bani (el având deja mari datorii de când cheltuise din banii săi pentru întreținerea Viei Appia (la care fusese edil), apoi pentru diferite acțiuni de propagandă - spectacole, jocuri, manifestări în amintirea lui Marius.
A împrumutat mari sume de bani pentru a obține voturile reprezentanților a 17 triburi , în fața a doi competitori mai vîrstnici. El n-avea decât 37 de ani și era considerat foarte tânăr pentru această înaltă funcție. 

Plecând spre adunarea de alegeri, Caesar și-a sărutat mama și i-a spus că nu se va întoarce acasă de nu va fi ales pontiex maximus. (Pentru că ar fi fost urmărit de creditori. În cazul alegerii se știa că va avea o carieră politică ascendentă și deci va avea de unde rambursa datoriile) .
Plutarh povestește altfel această scenă:
„..în timp ce mama lui Caesar îl însoțea până la ușă plângând, el a sărutat-o ​​și i-a spus: „Mamă, astăzi îl vei vedea pe fiul tău fie pontifex maximus , fie exilat.”

Această formulare e însă mai puțin probabilă, pentru că dacă ar fi fost încolțit de creditori datornicul n-ar fi fost exilat, ci dimpotrivă, împiedicat să plece până la plata datoriilor. 

Putem remarca aici pe de o parte cât de apropiat era Caesar de mama lui, cât de mult o făcea părtașă planurilor lui și situației sale . Ne putem imagina că a spus asta cu un zâmbet, ca să o încurajeze, dar avertizând-o în acelaș timp asupra riscului potențial , dar și dând de înțeles că avusese în vedere și această eventualitate, deci avea soluție și în acest caz. 
Știa că mama lui îl sprijină. 

Voturile au fost foarte numeroase în favoarea lui.

S
În această calitate locuia în reședința oficială Regia, situată pe Via Sacra și avea numeroase obligații legate de religie, dar avea și un cuvând cu mai mare greutate în Senat. 
Mai târziu, din această funcție a putut reforma calendarul, decizând schimbări importante pentru aducerea acestuia în concordanță la mersul aștrilor. 

Regia 

Regia , aflată pe o latură a Forului Roman, fusese la origine reședința regilor Romei (în secolul VII î.Hr),
apoi devenise sediul oficial și biroul lui pontifex maximus. Această clădire sacră adăpostea și sanctuarele lui Marte (sacrarium în care erau scuturile sacre)  și Ops Consiva  (unde puteau intra doar Pontifex maximus și Vestalele) , precum și arhivele colegiului pontifilor. (Annales maximi) .Exista și o vatră unde se aduceau sacrificii 

Locuința marelui pontif era în Domus Publica, aflată alături.și lipită de Casa Vestalelor .Atrium Vestae, în continuarea Templului Vestae .
Aici se păstrau formulele rugăciunilor, jurămintelor, calendarul, legile privind căsătoria și decesul și Analele- care consemnau evenimentele din fiecare an, pentru consultare publică. 
Era o clădire de mare prestigiu, legată de începuturile orașului, era aproape de clădirile religioase importante și de Forum, dar...prin vechimea ei nu avea instalații sanitare moderne. 
Probabil că avea facilități racordate la canalizare și apă curentă, dar nu avea bazine cu apă caldă și rece, încălzire prin pereți și pardoseală și alte elemente de lux ce apăruseră deja prin vilele bogătașilor epocii. 
Așa arată acum ruinele acelui complex de construcții din Forum , dar e vorba mai mult de fundații, pentru că  acea construcție a fost ulterior reconstruită de mai multe ori în timpul imperiului. 
Caesar a locuit în Domus Publica asa cum  fusese reconstruită la sfârșitul secolului III î.Hr. (faza VI de locuire) . A locuit acolo până la uciderea sa, pe 15 martie 44 î.Hr. 
Ulterior construcția a fost donată de Augustus Vestalelor , care au modernizat-o în anul 36 î.Hr, introducând și instalații sanitare moderne. 

Un plan reconstituit al clădirii ar fi fost așa: 

Soția lui de asemenea avea o obligație legată de religie: să organizeze festivalul Bona Dea, festival dedicat unei zeițe străvechi și la care era permsă doar prezența femeilor. (La greci se numea Gyneceu) Participau de obicei de femei din înalta societate romană, dar și vestale, care făceau ritualuri religioase misterioase, dar și  petreceau cu acel prilej noaptea,  cu muzică, dansuri, fripturi de porc (se sacrifica o scroafă) și ...vin (de la care de obicei femeile se abțineau) .Era o zi în care femeile erau eliberate de orice constrângeri.  Prezența oricărui bărbat era cu desăvârșire interzisă. 

 În anul 62 î.Hr Pompeia a organizat festivalul, iar Publius Clodius Pulcher, un tânăr aristocrat imberb dar  insolent, ce spera se pare să o cucerească pe Popeia, s-a strecurat în casă îmbrăcat ca femeie cântăreață din liră , în mijlocul unui grup de cântărețe ce fuseseră angajate.
Plutarh a scris că Pompeia ar fi fost la rândul ei dornică de o aventură cu Clodius, dar cei doi nu se puteau întâlni din pricina vigilenței Aureliei, care „supraveghea îndeaproape apartamentele femeilor”.

Prin urmare Clodius s-ar fi strecurat în casă cu acordul Pompeei. 

 
O servitoare l-a observat pe suspectul îmbrăcat în femeie care căuta să intre în încăperi în care n-ar fi trebuit să fie și întrebând cum se numește a recunoscut vocea unui bărbat. . Ea a dat alarma , Clodius a fost găsit în camera sclavei care îi fusese complice,  iar mama lui Caesar a descoperit impostura.
Femeile participante la festival au povestit soților lor cele întâmplate, așa că tot orașul a aflat de sacrilegiul comis în casa lui Caesar. 
Scandalul l-a determinat pe Caesar să-l citeze pe Clodius la tribunal pentru infracțiunea de sacrilegiu. 

Cicero era prieten cu Clodius (care îl ajutase în afacerea cu Catilina și îi era un fel de paznic) . Dar Cicero era dominat de soția lui, Terentia, care l-a somat să spună adevărul, că îl întâlnise pe Clodius la Roma în ziua respectivă (în timp ce Clodius declarase că nu fusese în oraș) 

 Aurelia a depus mărturie la tribunal, ca și fetița lui Caesar, Iulia. Mai mulți cetățeni respectabili au depus mărturii despre purtarea imorală a lui Clodius. Clodius i-a reproșat lui Cicero că judecătorii nu i-au crezut mărturia.
La care Cicero a zis:
 « Dimpotrivă, sunt 25 care m-au crezut , pentru că te-au condamnat; și 13 care n-au vrut să te creadă, pentru că nu te-au absolvit decât după ce au primit banii de la tine . » 
Caesar n-a vrut să depună mărturie. El a spus că soția lui nu era acuzată de adulter; dar că o repudiase, pentru că soția lui Caesar trebuia să fie mai presus nu doar de orice acțiune criminală, ci și de orice bănuială. De fapt, din spusele lui Cicero reiese că acel Clodius fusese vinovat . Iar Pompeia se făcuse vinovată cel puțin de proasta organizare a acelui festival religios de care fusese responsabilă.
Înțelegem că Aurelia a aprobat și ea divorțul lui Caesar. 

Caesar a fost numit pretor, apoi a primit Spania ca provincie a sa și a recurs la cel mai bogat dintre romani, Crassus, care a plătit unul dintre creditorii lui Caesar și a garantat pentru grosul datoriei lui de 830 de talanți, (interventus sponsorum) pentru ca Caesar să poată pleca în provincia sa. 

Caesar s-a căsătorit cu Calpurnia Pisonis. 

Aurelia Cotta a murit în anul 54 (sau 53)  î.Hr.
(Interesant că dacă unii istorici se îndoiesc și de anul în care a decedat Aurelia, alții afirmă cu certitudine că ea se născuse pe 21 Mai 120 î.Hr și a murit pe 31 iulie 54 Î.Hr, la 66 de ani. Iar alții spun că a murit la 79 de ani.
E de înțeles, au  trecut totuși peste 2000 de ani de atunci, e uimitor cum putem găsi totuși atâtea detalii despre viețile oamenilor de atunci. 
Ceea ce știm cu siguranță este că fiul ei, Gaius Iulius Caesar a fost profund afectat de pierderea ei, cu atât mai mult cu cât la scurtă vreme după asta a murit și singura lui fiică, Julia. 

Moștenirea Aureliei Cotta a continuat prin realizările fiului ei, Caesar, și ale fiicei sale, Julia Minor și indirect prin ascensiunea ulterioară a nepotului ei, împăratul Augustus

A născut Aurelia prin cezariană?

S-a transmis prin tradiție că Julius Caeasr ar fi fost născut prin despicarea abdomenului mamei sale.   Operația se numea pe atunci caedere (a tăia) . El se referea de fapt la primul Caesar (căci patru generații din familia lor  s-au numit Caesar). Pliniu cel Bătrân a scris despre această tehnică, numită caesones, în caz  de necesitate medicală.
Pliniu a scris că supranumele Caesar provine d ela verbul Caedere (a tăia) , desemnând un copil născut prin incizie.
 S-ar putea să fi fost cazul strămoșului lui Caesar, Gaius JuliusCaesar Strabo Vopiscus (născut prin anul 130 î.Hr, care fusese un geamăn supraviețuitor. E posibil ca celălalt geamăn și mama lor să fi murit în acea intervenție, dar nu se știe cu precizie.
Pliniu cel Bătrân a scris:

„Copiii ale căror mame mor dându-le viață se nasc sub cele mai bune auspicii: așa s-a născut Scipio Africanul cel bătrân, și primul Caesar, numit astfel după operația cezariană ce i s-a făcut mamei lui.”

Caesar ar fi promulgat o lege ce autoriza scoaterea copilului prin tăierea adomenului mamei, dacă aceasta murise și copilul putea fi salvat. (Lex Caesarea) 
În antichitate se practicau astfel de intervenții în cazul nașterilor dificile,  în care nu ar fi supraviețuit nici mama nici copilul. Într-o astfel de situație extremă, când mama era deja muribundă sau chiar moartă, se încerca salvarea copilului prin tăierea abdomenului femeii.  Specialiștii actuali afirmă că nu ar fi fost posibil ca femeia să supraviețuiască pe vremea aceea, aducând ca argument faptul că primul coaz ( cunoscut)  în care o astfel de intervenție a salvat atât mama  cât și copilul a fost făcută prin anul 1500, când Jacques Nufer , un castrator de porci, și-a operat soția reușind să o salveze pe ea dar și copilul. Jacob Nufer a cerut permisiunea autorităților să intervină (când soția sa nu reușea să nască) , i-a incizat abdomenul, a scos copilul viu, apoi a suturat tăietura , iar soția sa s-a vindecat și a mai avut cinci copii. 

(Dar pe de altă parte ne putem gândi că dacă totuși s-a făcut o astfel de intervenție cu succes de către cineva care n-avea pregătire medicală și într-o perioadă în care nu se știa despre microbi , dar s-au luat totuși metode empirice de igienizare, de vreme ce operația nu a avut urmări negative care va să zică nu ar fi fost imposibil să se facă asta și într-o perioadă mult anterioară. Da, desigur o fi fost câte un caz, foarte rar, dar e posibil să fi fost) .
Se citează și cazut petrecut în Insulele Britanice în 1738, când Marie Donally, o moașă irlandeză a practicat o cezariană cu o simplă lamă de ras (incizie transversală), a scos copilul, dar a constatat că n-avea ață să coasă tăietura! Un ajutor a plecat să caute ață și ac la un croitor ce locuia la o leghe distanță, tăietura a fost suturată și mama a scăpat (ca și copilul) ! Nu știm dacă ața și acul au fost sterilizate. 

În 1581 a existat un tratat de medicină scris de  « Françoys ROUSSET Médecin », în care se descria operația de cezariană pentru aducerea pe lume a copilului , fără prejudicierea vieții mamei.

 

La romani, fusese dată Lex Regia, (lege regală) atribuită lui Numa Pompilius (715-673 î.Hr) care interzicea ca o femeie însărcinată decedată să fie înmormântată cu copilul în pântece (vrând să dea o șansă copilului ce ar fi supraviețuit în ea). 

Procedee de tratament din timpul romanilor

În insula Cipru era un important centru medical în antichitate, la Pafos. În timpul perioadei helenistice și apoi romane funcționa acolo un Asklepeion, adică un centru de tratament . Printre alte metode se practicau și compresele calde  aplicate pe anumite părți ale corpului aflate în suferință.
Texte scrise de Hippokrates și de Galenos au menționat compresele calde făcute din țesături pentru tratarea reumatismului. La acel centru balnear ce a funcționat în secolele I î.Hr- I, s-a găsit o serie de recipiente destinate să conțină apă caldă sau ulei cald și care aveau forme și dimensiuni potrivite pentru diferite părți ale corpului. Pereții recipientelor sunt foarte subțiri , cca 3 mm, permițând transmiterea căldurii în locul dorit.