luni, 31 august 2026

Discursul lui Caesar

 Celebrul discurs al lui Caesar reprodus de Dio Cassius în Cartea 43 din Istoria Romana


Caesar a sosit la Roma,  în anul 46 î.Hr, după ce îi învinsese în Africa pe partizanii lui Pompei la Thapsus.
Aici, dându-și seama că cetățenii se temeau de puterile pe care le acumulase, că aveau îndoieli cu privire la mărinimia cce-o arătase și că în consecință . se așteptau la nenumărate alte năpăstuiri asemănătoare acelora pri ncare trecuseră înainte vreme, că onorurile exagerate care-i fuseseră acordate nu erau altceva decât mijloc de a ocoli primejdia presimțită - adică porneau de la simpla lingușire și nu dintr-un sentiment de sinceră apreciere- el căuta să liniștească spiritele și insuflă încredere prin acest discurs pe care l-a ținut în Senat:



„Nimeni dintre voi, senatori, să nu se aștepte din partea mea la un cuvânt sau la un gest jignitor, pentru că m-am întors victorios și acum, fără să fiu obligat să răspund în fața nimănui, pot să spun tot ceea ce îmi trece prin minte sau să fac, în deplină libertate, tot ceea ce doresc.
Nu, nu așa stau lucrurile.
Dacă Marius, Cinna și Sulla, precum și toți ceilalți, ca să zic așa, care au avut cândva norocul să-și zdrobească adversarii au dat dovadă, o dată victorioși și stăpâni pe situația la care doreau să ajungă, de o conduită diametral opusă promisiunilor și comportării lor anterioare -  după ce în prealabil au izbutit prin acțiunile lor politice să atragă nu puțini cetățeni, ținând discursuri și săvârșind numeroase acte de umanitate, în scopul de a-i câștiga drept prieteni sau, cel puțin , de a nu-i avea de dușmani - acesta nu este un motiv ca oamenii să-și închipuie că și eu, la rândul meu, voi proceda la fel.

Într-adevăr, după cum odinioară , în relațiile pe care le-am avut cu voi nu m-am comportat altfel, schimbându-mi firea mea obișnuită pentru a da frâu liber, astăzi , când a această posibilitate, a unei îndrăzneli care cu niic nu-mi mai poate periclita situația, nici mai târziu nu mi-am ieșit din fire și n-am fost orbit de nmeroasele mele izbânzi, așa încât sî mă transform în tiranul vostru (căci oamenii despre care am vorbit, după părerea mea au fost victimele acestor două slăbiciuni, sau cel puțin ale uneia dintre ele); 
cred că ați ajuns în sfârșit să pricepeți că felul meu de a fi este acela pe care îl cunoașteți din experiență (mai este oare nevoie să revin asupra tuturor acțiunilor mele și să vă plictisesc, făcându-mi eu însumi propriul meu elogiu?).
Mă voi feri să nemulțumesc soarta care îmi surâde; cu cât m-am bucurat mai mult de favoarea ei în trecut, cu atât voi căuta să acționez mai prudent pe viitor.
În străduința mea de a ajunge destul de puternic și destul de sus ca să-i pot pedepsi cum se cuvine pe toți aceia care au luptat împotriva mea și să înăbuș cu asprime manevrele acelora care au trecut de partea adversă - n-am urmărit alt scop decât acela de a putea, la adăpost de primejdii, să mă înfățișez într-o lumină cât mai bună și să mă bucur în deplină mulțumire de succesele pe care le-am obținut.

De altfel pentru un bărbat nu ar fi nici frumos, nici drept dacă s-ar dovedi că săvârșește, la rândul lui, aceleași fapte pe care el le condamnă la adversarii săi. 
Cât despre mine n-aș vrea, după ce m-am purtat întocmai ca predecesorii mei, imitându-le faptele, să mă deosebesc de ei numai prin simpla strălucire a unei izbânzi totale. 
Cine, într-adevăr , are în primul râd datoria să facă celorlalțioameni cât mai mult bine, și aceasta cât mai des cu putință, decât acela caere are în mână puterea supremă?
Și cine oare trebuie să se ferească mai mult ca oricine să comită greșeli, decât acela care are deplina autoritate? 
Cine, în sfârșit, trebuie să se folosească cu cea mai mare precauție de darurile pe care le-a primit de la zei, decât acela care a fost copleșit de divinitate cu cele mai înalte favoruri? 
De datoria cui este să administreze cu cea mai mare chibzuință bunurile care îi stau la dispoziție, dacă nu a aceluia care are avutul cel mai mare și care nu tremură ca nu cumva să-l piardă?
Buna stare rămâne în picioare atâta vreme cât este însoțită de înțelepciune; 
iar puterea de a face tot ce dorești, când își cunoști limitele, păstrează ceea ce a cucerit;
care să fie oare cel mai important privilegiu pe care nu-l au nicicum cei care se bucură de o prosperitate lipsită de căldura virtuții?
După părerea mea , acela de a obține satisfacție, atât cât trăiești, să fii iubit fără prefăcătorie și, după moarte, lăudat pe bună dreptate.
Dimpotrivă, acela care a abuzat fără margini de puterea pe care o deține, nu are parte nici de bunăvoință sinceră, nici de siguranță adevărată.
Poate fi doar copleșit de lingușiri mincinoase, în timp ce pe ascuns este ținta tuturor calomniilor...căci această autoritate face ca toată lumea , dar mai ales cei din preajmă să devină bănuitori și încolțiți de frică.

Dinadins v-am vorbit în acest spirit al moralei.

Doresc să fiți bine lămuriți că la mine nu e vorba nici de o ostentație găunoasă, nici de o inspirație întâmplătoare, de moment; 
eu obișnuiesc să gândesc și să rostesc doar acele lucruri pe care încă de la bun început le-am cântărit cu grijă și stiu că se potrivesc cu poziția mea și că sunt spre folosul meu.
Din această cauză ați face bine să aveți încredere în mine nu numai pentru prezent, ci, însuflețiți de cele mai frumoase speranțe și pentru viitor; să vă faceți socoteala că, de-aș fi fost un prefăcut în purtarea mea de odinioară, astzi încă , aș fi avut putința să vă arăt ceea ce sunt în stare să fac, fără nici o amânare.
Dar nici în trecut modul meu de a gândi nu a fost altul, așa cum dovadă pentru această afirmație sunt înseși acțiunile mele, și nici acum, vedeți bine, nu fac altceva decât să mă străduiesc să păstrez o linie de conduită cât mai moderată cu putință;
vă jur pe Jupiter, dar nu pe Jupiter atotputernicul, ci pe acel jupiter care întinde asupra voastră o mână protectoare, nu tind să devin tiranul vostru, ci conducătorul vostru; 
în legătură cu toate câte vor trebui făcute în interesul tuturor voi fi consul și dictator, dar mă voi comporta ca un simplu cetățean particular, dacă este vorba să fac rău cuiva.
Căci, după iertarea tuturor acelora ce n-au fost decât o singură dată în rândurile adversarilor mei , am grațiat până și un mare număr dintre aceia care au luptat de două ori împotriva mea? 

Cum aș putea să păstrez în inimă sentimente de ură împotriva cuiva când, după cum bine știți, refuzând să citesc și chiar să copiezz documentele găsite în arhiva secretă a lui Pompeius și a lui Scipio, le-am ars îndată pe toate? Cel mai bun lucru pe care îl avem de făcut, Senatori, este acela de a ne uni cu hotărâre forțele , dând uitării câte s-au petrecut cândva, ca o urmare necesară a unei intervenții divine. 
Să începem așadar să ne iubim unii pe alții, cu inima curată, de parcă acum am fi primit cetățenia romană.

Doresc , în ce vă privește, să nutriți pentru mine simțămintele datorate unui părinte, bucurându-vă astfel de roadele prevederii și solicitudinii mele, fără să aveți de ce vă teme. 
Cât despre mine, de datoria mea este să veghez asupra voastră, așa cum veghezi asupra copiilor tăi, dorind din tot cugetul ca toate actele voastre să fie întotdeauna conforme cu justiția, închizând ochii, ca la ceva de neevitat, în fața slăbiciunilor -- împărtășind oamenilor merituoși onorurile care l


i se cuvin îi îndreptând , pe cât este omenește cu putință, pe cei care își manifestă răutatea. 


Soldații mei, nu mai mult decât persoana mea nu se cuvine să vă inspire teamă. Nu trebuie să vedeți în ei decât paznicii propriei  mele autorități cât și a autorității voastre. 
Am mai mult decât un singur motiv ca să-i rețin încă sub arme.
Dar întreținerea unei armate va fi făcută nu împotriva intereselor voastre, ci în folosul vostru. 
Soldații se vor mulțumi cu ceea ce li se va da și își vor arăta recunoștința pentru cele ce primesc. 
Se va spune, poate, că banii ridicați în ultima vreme depășesc sumele obișnuite. Acest lucru era însă necesar pentru ca acele elenente care au tulburat ordinea publică să ajungă să înțeleagă situația de fapt și totodată pentru ca cei care obținuseră victoria, datorită împărțirii unor rații de hrană îndestulătoare, să nu alunece și ei pe calea nemulțumiriilor care duc la răscoală.
Nici un ban din aceste sume, credeți-mă vă rog, nu a fost cheltuit în folosul meu personal; departe de așa ceva, în folosul vostru mi-am risipit toată averea și, pe lângă aceasta, am cheltuit mari sume de bani luate cu împrumut și dobândă. 
Unele dintre aceste fonduri, știți bine, au ost cheltuite pentru necesitățile războiului; altele au fost puse deoparte pentru necesitățile voastre, pentru a sluji înfrumusețării orașului și nevoilor de administrație.
Vedeți că eu sunt acela asupra căruia cade umbra neplăcută a cheltuirii acestor contribuții; voi, voi nu faceți altceva decât să vă bucurați cu toții laolaltă de foloasele care decurg atât pentru serviciul militar, cât și pentru alte aspecte din viața publică; în fiecare clipă avem încă nevoie de corpuri de armată, deoarece fără acest sprijin, când locuiești într-un oraș cum este Roma și când posezi un imperiu atât de întins, nu e posibil să trăiești în siguranță.  
Abundența fondurilor bănești și un număr ridicat de soldați devin în aceste împrejurări principala pârghie a siguranței noastre. 
Așadar, nimeni dintre voi să nu bănuiască că am intenția să provoc noi supărări oamenilor avuți, sau să stabiles noi dări; Cele care sunt în vigoare îmi vor ajunge și voi depune toate eforturile să fiu bogat, împreună cu voi toți, decât să mă văd pus în situația de a răpi pe nedrept, indiferent cui, din bogățiile pe care le posedă”.


Caesar a rostit aceste cuvinte mai întâi în Adunarea Senatului și apoi în Adunarea Poporului. 

Cuvintele lui erau sincere. Caesar dorea să conducă statul roman cu blândețe, să nu fie temut, ci apreciat și iubit. 

Un discurs menit să-i liniștească pe senatori, dar tocmai această clemență l-a costat viața.

 Mulți dintre cei pe care Cezar i-a iertat și i-a integrat înapoi în Senat au considerat că republica este în continuare sub dictatură. Doi ani mai târziu, în 44 î.Hr., chiar acești oameni pe care el se lăuda că „i-a grațiat” au organizat complotul din Idele lui Marte și l-au asasinat

Au făcut tot posibilul să-i dea impresia că e iubit și nu are de ce să se teamă. 



Niciun comentariu: