Numele , Martis si Mărţişor, sau Marteniţa înseamnă " martie mic" diminutivul lui Marte.
Această tradiție
există nu doar în România, Basarabia (Republica Moldova) și Bucovina (Ucraina de sud-vest) ci şi în Bulgaria, Macedonia, nordul Greciei, estul Serbiei, precum și în Valahia Moravă din estul Republicii Cehe.
Etnologii văd această tradiţie ca pe un patrimoniu
tracic (substrat comun al acestor țări).
Într-adevăr, în toată această zonă întinsă, în care se află acum aceste ţări sau regiuni, au locuit în vechime tracii.
 Harta cu arealurile stapanite de triburile geto-dace de pe teritoriul Daciei
întocmită de NICOLAE SABIN DORDEA pe baza documentelor și vestigiilor arheologice .
Sud-estul Europei în secolul II î.Hr.
|
| întocmită de Spiridon Manoliu |
E posibil ca acest obicei să fie continuarea unei tradiții ancestrale, ce ar veni chiar din preistorie.
La Schela Cladova, din județul Mehedinți , în vestigiile unei așezări ce datează din mezoliticul timpuriu au fost găsite amulete constituite din pietricele vopsite în alb și roșu și înșirate alternativ formând coliere ce se purtau la gât.
Schela Cladovei este considerată prima așezare umană stabilă din Europa, datând din anii 8000 î.Hr
Se presupune că încă din acele timpuri roșul (culoarea sângelui) semnifica viața , vitalitatea , în timp ce albul era legat de zăpadă, iarnă. Deci colierul ar fi fost legat de ritualuri legate de venirea primăverii.
Mai târziu, la traci , primăvara exista sărbătoarea zeului Marsyas Silen, zeu al vegetației și gliei roditoare. Apăruse firul răsucit alb-roșu , cu rol de protecție în noul an.
Și la romani Anul Nou se sărbătorea pe 1 Martie (zeul Marte fiind nu doar zeu al războiului, ci și ocrotitor al câmpului și turmelor).
Originea acestei moșteniri poate fi găsită, potrivit oamenilor de ştiinţă, în festivalurile de primăvară, de început de an, care s-au perpetuat de-a
lungul secolelor, fiind preluate de obiceiurile latine ulterioare- în rândul românilor /
moldovenilor, sau slave -la bulgari / macedoneni.
Tradiții orale, probabil
pre-creştine, descriu personaje mitice similare: la bulgari/ macedoneni Baba Marta și Baba
Dochia printre români / moldoveni. Zeul războiului şi al agriculturii Marte, dar
şi denumirea Daciei (Dachia,Dochia), ar fi, probabil, la originea acestor nume.
Tradițiile străvechi descrise mai jos
variază ușor de la o regiune istorică la alta și sunt aceleași în fiecare
regiune, chiar dacă acum ea este împărţită în mai multe ţări moderne (cazul
Dobrogei, Macedoniei sau Moldovei istorice). Este evident caracterul unitar al acestei tradiţii în toate regiunile locuite de traci şi atestă continuitatea vieţuirii tracilor (dacilor) pe vechile lor pământuri.
Există şi legende mai noi, au apărut cu
începere din secolul XIX în literatura şcolară sau pentru copii, aceste legende fiind diferite în fiecare țară de astăzi; aceste legende leagă marteniţa / mărţişorul
de originile fiecărei națiuni moderne.
Astfel, legenda bulgară se referă la
fondarea primului regatului bulgar în 681, în timp ce legenda românească /
moldovenească evocă Roma antică și cucerirea Daciei de către romani.
Oricum, martişorul este un
talisman prins la piept și purtat pe toată durata lunii martie, constând
dintr-un roșu și un fir alb, la care în zilele noastre se adaugă elemente
decorative simbolice, cum ar fi flori, trifoi cu patru foi, coşar (" aducătoare de noroc"), sau animale, diferite figurine din lemn, ceramică, sticlă sau metal, cu diferite semnificaţii. El ar trebui să fie păstrat până la sfârşitul lunii sau pănă când cel care îl poartă vede primul pom înflorit, (de ramura căruia se va lega mărţişorul), sau prima barză, sau rândunică, simboluri ale primăverii. În unele zone se spune că mărţişorul se poartă 12 zile, după care el este pus la rădăcina unui pom, iar dacă acea zi e frumoasă va fi de bun augur pentru vara ce urmează.
Un obicei derivat din acesta este alegerea unei zile între 1 şi 9 martie ("zilele babei Dochia", perioadă cu vreme capricioasă) şi asocierea aspectului zilei respective cu o prevestire bună sau rea pentru anul următor (în antichitatea etruscă şi romană, probabil şi dacică, începutul anului era la 1 martie). S-a remarcat asemănarea numelui Dochia cu Dacia. Ar fi vorba deci despre zilele de început de an din vechea Dacie ("baba Dochia").
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, boierul Iordache Golescu a menționat în ampla sa lucrare în șapte volume: „Cronica limbii românești” : „Mărțișorul este și luna martie, dar se zice și o ață împletită cu un fir alb și altul roșu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor, în luna lui martie, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă deochiat, dă fermecat” .
(De remarcat că această lucrare nu a fost încă tipărită, fiind păstrată în formă de manuscris. în Biblioteca Academiei Române....)
Poetul George Coșbuc afirma: „Mărţişorul este un simbol al
focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine
în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii,
fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire” […] „Scopul purtării
lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost
cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci
prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai
întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție
de suflet. Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să
nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și
cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai știe că mărțișorul trebuie
purtat ca lucru sfânt, nu așa ca podoabă ori ca jucărie.” După trecerea sărbătorii,
cu banul de la snur se cumpărau vin roșu, pâine și caș proaspăt pentru ca purtătorii
simbolului de primăvară să aibă fața albă precum cașul și rumenă precum vinul
roșu. Mărțișorul, adică acel snur, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă
(calendarul geto-dacilor avea două anotimpuri), căldură-frig,
fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Snurul era fie legat la mână, fie
purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se auzea cucul, înfloreau
cireșii și veneau păsările călătoare. Atunci, mărțișorul se lega de un
trandafir sau de un pom înflorit, ca să le aducă noroc.
Tradiţii din zonele amintite:
În primele zile ale lunii martie, români / moldoveni și bulgari / macedoneni îşi oferă reciproc mărţişoare /marteniţi (cel mai adesea, bărbaţii oferă femeilor, dar în unele zone şi femeile oferă mărţişoare bărbaţilor), formate dintr-un fir
roșu și un fir alb împletite împreună și care, uneori, se termină cu ciucuri de lână sau cu păpuși mici de aceeași culoare în Bulgaria (Pijo și Penda), prin
ciucuri de diferite forme în România și Basarabia. În satele din Transilvania, mărţişorul roşu şi alb este atârnat la porţi, la ferestre, la coarnele animalelor, la intrarea în stâna oilor şi la mânerele găleţilor, pentru îndepărtarea spiritelor rele. Ambele culori pot avea mai multe simboluri:
- ·
sănătatea și
puterea sângelui, albul unei viață lungi;
- ·
căldura soarelui
de primăvară și zăpada de iarnă care se topește;
- ·
lumină și apă,
două elemente esențiale pentru viață;
- ·
dragoste (sau prietenie)
şi puritate (sau dreptate, sau respect);
- ·
viață și pace ...
Un mărţişor pentru toţi românii!
voyagesenduo com
