După incendiul dezastruos de la catedrala Notre-Dame din Paris, constructorii care au lucrat la degajarea structurii rămase în picioare (și apoi la refacerea a ceea ce fusese distrus) au constatat cu uimire un lucru ce nu se știuse până atunci: zidurile și stâlpii din piatră aveau agrafe metalice care asigurau legătura între blocuri.
Se crezuse până atunci că în construcțiile din secolul XII nu se folosea fier.
Dar iată că acei constructori medievali foloseau sistematic acest gen de armături metalice pentru a asigura buna comportare a structurii din piatră la eforturi excentrice , cum ar fi fost bunăoară cele provenite din cutremure, sau chiar la eforturile normale la care făceau față dantelăriile din piatră.
Iată că această tragedie a avut și o parte bună, aceea de a dezvălui unele dintre secretele construcțiilor gotice monumentale.
Acum istoricii își amintesc că spre anul 1140, cu câțiva ani înainte de Notre-Dame, constructorii medievali folosiseră la ctedrala Saint Denis tiranți de fier.
La Notre-Dame s-au folosit agrafe de fier în formă de « Π » sau de « S » introduse între blocurile de piatră, iar apoi s-a turnat plumb topit în jurul agrafei, pentru a o feri de rugină și a solidariza fierul cu piatra.
S-a pus fier la partea de sus a arcelor , la contraforți, la centurile arcadelor , în transept și chiar la fațadele vitrate
