Marcus Cassius Scaeva.
Deși nu știm aproape nimic despre copilăria lui Scaeva
înainte de a se alătura Legiunii Romane, el este menționat inițial ca un simplu
soldat legionar în slujba Romei, pe timpul când Gaius Iulius Caesar a a preluat comanda forțelor romane din Galia.
În
acel moment, Scaeva era doar unul dintre miile de soldați de rang inferior, dar
avea să servească cu distincție în primele rânduri ale legendarei Legiuni a
8-a a lui Caesar, în timp ce aceasta lupta în Galia în timpul Războaielor
Galice.
Scaeva a servit apoi în forța care a trecut în Germania, iar când
Caesar a lansat invazia Britaniei, Scaeva și-a croit drum pe plaje în primul
val, cot la cot cu camarazii săi, cu scuturile unite, asigurând capul de
pod.
După debarcare, romanii au înaintat spre interiorul țării pentru
a-și stabili tabăra și au trimis forțe în cercetare și căutare de provizii.
Acesta este momentul în care Scaeva a ieșit în evidență, deoarece a fost pus
singur în gardă la perimetrul locului de debarcare roman.
Apoi, dintr-o dată, un mic grup de britanici a atacat de la
liziera pădurilor. Au năvălit asupra lui Cassius Scaeva, care s-a
încăpățânat să rămână pe poziție. Probabil că era o priveliște impresionantă,
deoarece era un soldat excepțional de mare, purtând armură și cu o privire
fioroasă pe față. Și-a pregătit scutul și s-a pregătit să moară. Cassius Scaeva
a luptat cu înverșunare, ucigându-l pe primul britanic, dar altul l-a lovit și i-a scos casca. Scaeva l-a ucis rapid și pe acesta, apoi un
altul i-a apucat marginea scutului, smulgându-il din mână, iar Scaeva a
răspuns înfigându-și sabia în abdomenul britanicului, unde aceasta s-a înfipt
strâns. Scaeva, acum neînarmat și rănit, s-a retras în tabăra romană.
Când Caesar a aflat că un legionar
singuratic tocmai respinsese de unul singur un grup de atacatori, ucigând
câțiva, a cerut să se întâlnească cu Cassius Scaeva și, fiind foarte
impresionat, l-a promovat pe Scaeva la gradul de centurion pentru curajul său.
Acum centurion, Scaeva avea să lupte în multe alte bătălii
și, în cele din urmă, în timpul Războiului Civil, i s-a dat comanda propriei
sale cohorte, formată din circa 500 de legionari, în bătălia de la
Dyrrhachium.
Atât Pompei, cât și Caesar au ocupat poziții și au început să
construiască o serie de forturi pentru a bloca terenul și a tăia aprovizionarea
celorlalți. Scaeva și mica sa cohortă au apărat unul dintre aceste mici forturi
când Pompei a trimis o legiune completă, formată din mii de soldați, pentru a
disloca cohorta lui Scaeva, depășită numeric.
Cassius Scaeva și-a organizat oamenii, mult depășiți
numeric, și a luptat cu mare pricepere în rândurile din față, unde a luptat cu
ferocitate și trebuie să fi inspirat un respect real din partea trupelor sale,
deoarece acestea au rezistat ferm împotriva tuturor atacurilor.
Pompei a ordonat arcașilor să înainteze și a aruncat peste 30.000
de săgeți asupra micii cohorte izolate a lui Scaeva.
Una dintre aceste săgeți a strecurat printr-o deschizătură
dintre scuturile oamenilor lui Scaeva și l-a lovit pe Scaeva la ochi, dar el nu s-a oprit. Scoțând un strigăt de luptă care s-a auzit în tot
micul fort, a scos săgeata din rană și a continuat să lupte , cu sânge pătându-i fața și armura, continuând să-i
ucidă pe toți cei care îndrăzneau să se apropie de poziția sa din centrul
apărării fortului.
În timpul acestei bătălii brutale și fără speranță pentru
Fort, centurionul Cassius Scaeva, o figură impunătoare în rândurile din față,
împodobită cu tot felul de medalii de aur, argint și chiar sticlă, Phalera,
care îl desemnau ca un centurion cu abilități excepționale, Scaeva a primit o lovitură de suliță la umăr și o rană adâncă la coapsă, totuși a continuat să lupte până
când, în cele din urmă, a căzut în genunchi. Într-o pauză a bătăliei , ținând
o mână în aer, și-a chemat dușmanii, spunându-le să vină să-și ia prietenii
răniți iar oamenilor săi să trimită pe cineva să-l conducă de mână, căci era
rănit.
Inamicul a crezut că se predă, iar doi legionari s-au grăbit
să accepte, dar Scaeva nu a vrut să accepte. Când aceștia i-au cerut sabia,
Scaeva l-a ucis pe primul inamic care s-a apropiat de el și, chiar și grav
rănit, a reușit să-i taie mâna celui de-al doilea inamic. Câțiva dintre oamenii
săi loiali au venit și l-au ajutat pe liderul lor rănit să treacă prin
rândurile din față, iar bătălia a continuat până când Caesar a sosit cu o forță
de ajutor și i-a alungat pe oamenii lui Pompei de pe câmpul de luptă.
Caesar avea să scrie despre apărarea fortului de către Scaeva și cum, atunci când scutul centurionului rănit, brăzdat de urme de luptă, i-a fost prezentat lui Caesar, acesta avea peste 130 de găuri făcute de lovituri de sabie și suliță și era împodobit cu săgeți.
După bătălie, Caesar l-a promovat personal pe Marcus
Cassius Scaeva la gradul de Prim Centurion, Primus Pilus, cel mai
înalt grad pe care un soldat obișnuit îl putea atinge în serviciul Romei, pe
lângă aceasta, Caesar i-a acordat lui Scaeva echivalentul a 100 de ani de
salariu.
(După Manoj Thomas)
