Se afișează postările cu eticheta lotizare romani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lotizare romani. Afișați toate postările

duminică, 16 august 2026

Împroprietărirea veteranilor romani

 


Cum era determinată dimensiunea parcelei de pământ dată unui legionar roman la sfârșitul serviciului său?

Ca o reamintire, durata serviciului militar în Imperiul Roman era în general de 16 ani, deși mulți își prelungiau angajamentul, dar soldații erau demobilizați automat după vârsta de 45 de ani.

Pentru un soldat roman, pensionarea (missio honesta) însemna trecerea la o viață de proprietar de pământ. Mărimea parcelei depindea în primul rând de grad: un legionar primea între 15 și 30 de iugera, în timp ce un centurion sau un membru al gărzii imperiale primea considerabil mai mult. Un iugerum era de aproximativ 2.520 de metri pătrați, deci 20 de iugera însemnau aproximativ 5 hectare, suficiente pentru a trăi confortabil.

Calitatea terenului conta și ea: cu cât era mai fertil, cu atât parcelele erau mai mici. Prin urmare, în Italia și Valea Nilului, proprietățile funciare erau mai mici, în timp ce la granițele Imperiului erau mai mari. Aceasta era, de asemenea, o modalitate de a asigura supraviețuirea imperiului prin așezări romane în regiuni îndepărtate.

Terenul a fost împărțit cu precizie folosind „centuria”, un sistem de subdiviziune în pătrate regulate, dintre care unele pot fi văzute și astăzi în anumite zone.

Arausio

Se poate da exemplul fostei localități Arausio, din Galia, unde se află actuala localitate Orange.
Localitatea e legată de o înfrângere gravă suferită în 105 î.Hr de armata romană în fața unei coaliții de triburi de  teutoni, cimbri și ambroni cu helveții. Armata romană fusese comandată de consulul Quintus Servilius Caepio, bunicul Serviliei Caepionis și străbunicul lui Marcus Iunius Brutus.
Consulul Caepio asediase și cucerise capitala Tolosa a triburilor Tectosagi și Cimbri , obținând o pradă impresionantă de 150000 de livre în bare de aur și 100 000 de livre in bare de argint. Aurul a fost furat în drum spre Roma.
 În plus, Caepio a refuzat să coopereze cu  noul consul trimis de la Roma, ceea ce a dus la grava înfrângere , în care au fost uciși peste 80 000 de soldați romani și 40 000 de trupe auxiliare.
Caepio a fost exclus din Senat printr-o lege adoptată pe loc . Tribunalul i-a luat cetățenia romană , a plătit o amendă de 15 000 de talanți și a fost exilat în Asia Mică , unde a fost închis până la moarte.

15 000 de talanți de argint din anul 100 î.Hr. însemnau aproximativ 390-510 tone de metal. Aceasta reprezenta circa 90 de milioane de drahme sau denari, echivalentul a 90 de milioane de zile de muncă. Valoarea modernă estimată prin prisma puterii de cumpărare (salarii zilnice) depășește 4-9 miliarde de euro, iar în valoare pură a argintului metalic este de aproximativ 300-400 de milioane de euro


Altă variantă ar fi că aurul ar fi fost aruncat în Ron de coaliția învingătoare, laolaltă cu armurile, cadavrele și chiar caii romanilor.

(Poate că de acolo provine legenda „aurului Rinului”- de fapt al Ronului? )

Galia a fost apoi cucerită de Iulius Caesar.
În anul 35 î.Hr, veteranii celei de a doua legiuni galice a înființat orașul Colonia Iulia Secundanorum Arausio, oraș în care s-au construit apoi (în anul 20 î.Hr) un arc de triumf ce se păstrează și azi, un teatru, un forum. Acești veterani ai lui Caesar au construit și teatrul pentru 9-10000 de spectatorui, ce a fost restaurat în zilele noastre.

Franment din una din plăcile cu cadastrul orașului. 
Incinta orașului îngloba cca 70 de hectare, care au fost cadastrate cu precizie de topografii romani.
S-au păstrat fragmente din plăcile de marmură pe care fuseseră gravate și afișate în oraș lotizările în tocmite pentru stabilirea terenurilor aflate în proprietatea statului, dintre care unele fuseseră deja folosite pentru pământuri veteranilor.
La distanțe de 708 m erau trasate linii ce despărțeau centurii de câte 50 de hectare . Veteranii avuseseră prioritate la atribuirea loturilor, dar unele mai proaste erau arendate și altele rămăseseră în proprietatea statului. Se poate nota de asemenea că în anul 90 un decret imperial al lui Domitian a impus distrugerea viilor ce se întindeau pe 35 de hectare, terenul lăsat refacerii pădurilor.


Urmele acestor cadastrări s-au păstrat pe teren uneori sute de ani, cum se vede de pildă pe această hartă a orașului Cesena realizată în Renaștere: