Urmașii lui Caesar

Ce s-a întâmplat cu apropiații lui Caesar după moartea lui 

IMP•C•IVLIVS•CAESAR•DIVVS 

Gaius Julius Caesar a marcat cu personalitatea sa ultima perioadă a Republicii Romane stârnește în continuare interesul prin toate aspectele vieții sale.

Cum el a fost ucis ca urmare a unui complot pus la cale de multe persoane, soarta celor apropiați lui după acel eveniment tragic poate conduce la concluzii în privința personalităților implicate.

Caesar inițiase o vastă acțiune de reformare a societății romane și centralizase în acelaș timp guvernarea statului.
Născut într-o veche familie de patricieni care se mândreau că ar descinde din Iulius, fiul prințului troian Eneas, el a crescut într-o locuință modestă dintr-un cartier al clasei de mijloc din Roma (Subarba) , căci tatăl său murise, iar mama lui rămăsese cu mijloace materiale modeste. 

El și-a luat de timpuriu soarta în propriile mîini , a intrat în politică și s-a căsătorit cu Cornelia Cinna Minor, de care a refuzat să divorțeze (condiție ce-i fusese pusă de dictatorul Sulla) preferând să fugă din Roma , înrolându-se apoi în armată.

Iulia Caesaris, fiica lui Caesar și a soției lui, Cornelia.

S-a născut în 73 î.Hr-după alți autori în 83/82 î.Hr ,  Din păcate Cornelia a murit la naștere când Iulia avea 16 ani. Iulia devenise renumită pentru frumusețea și inteligența ei, fiind o partidă râvnită.

A fost logodită (când era foarte tânără), prin anul 59 î.Hr cu...cel care avea să-l ucidă pe tatăl ei, Quintus Servilius Caepio Brutus.

Dar căsătoriile încheiate în înalta societate romană erau mai degrabă alianțe politice. 
Când puternicul aliat al lui Caesar,  Pompei cel Mare (Gnaeus Pompeius Magnus) -doar cu 6 ani mai tânăr ca tatăl ei-divorțase de a treia soție a sa,(Mucia Tertia)  acuzată (se pare) de adulter (cu Caesar? Dacă e să credem bârfele lui Cicero), el s-a îndrăgostit de frumoasa și virtuasa Iulia și a cerut-o de la tatăl ei. 
Cum alianța politică între Caesar și Pompei era o condiție obligatorie pentru evitarea războiului civil, Caesar a acceptat căsătoria lui Pompei cu Iulia, în anul 60 î,Hr. 
Cum-probabil-Caesar adusese argumentul că Iulia e logodită cu tânărul Brutus, Pompei i-a oferit aceluia o...compensație (!), oferindu-i mâna fiicei sale Pompeea Magna , ce fusese logodită anterior cu Faustus, fiul lui Sylla. (Conform celor scrise de Plutarh) 
Până la urmă  fiica lui Pompei s-a căsătorit totuși cu Faustus, fiul lui Sylla- ce a fost ucis în 47 î.Hr luptând contra forțelor lui Caesar. Pompeia Magna s-a recăsătorit atunci cu Lucius Cornelius Cinna. Sora acestuia, Cornelia Cinna fusese soția lui Caesar și mama fiicei lui Iulia.

Lucius Cornelius Cinna nu a făcut parte dintre complotiștii care l-au ucis pe Caesar, dar l-a sprijinit pe Brutus după ce acesta făcuse omorul. 

Plutarh a scris că Pompei ajunsese să-și neglijeze îndatoririle publice pentru a fi împreună cu tânăra sa soție. Aceasta rămăsese însărcinată, în anul 55 î.Hr, când un un incident din oraș a făcut ca toga lui Pompei să fie pătată de sânge, așa că a fost adusă acasă de un sclav. Iulia a crezut că soțul ei a fost ucis și a pierdut copilul din pricina șocului, rămânând apoi cu sănătatea șubrezită. În anul următor, în august 54, Iulia a murit la naștere, iar pruncul nu a supraviețuit decât câteva zile. 
Ulterior a intervenit o ruptură definitivă între Caesar și Pompei.

Caesar a luat-o în căsătorie, în 68 î.Hr pe frumoasa Pompeia Sylla, nepoata răposatului dictator și fiica lui Quintus Pompei Rufus- deci o rudă îndepărtată a lui Pompei..  (la un an după moartea Corneliei).

În anul 63 î.Hr Caesar a fost ales pontifex maximus (mare preot în religia romană- cea mai mare funcție din Republică) . În această calitate existau multiple obligații pentru el, dar unele obligații și pentru soția sa: ea avea îndatorirea de  a organiza festivalul religios Bona Dea , în reședința oficială a marelui preot, dar fără a fi admisă prezența vreunui bărbat în acea zi.
Cum un tânăr patrician a reușit să se strecoare acolo deghizat în femeie, sacrilegiul a provocat un scandal , în urma căruia Caesar a divorțat în acelaș an de Pompeia. (Caesar a demonstrat la proces că soția lui nu știuse și nu-i fusese infidelă, dar a repudiat-o după aceea considerând-o vinovată de organizare defectuasă a evenimentului. Fiind întrebat, Caesar a dar celebra replică: „Soția lui Caesar nu trebuie să fie nici măcar bănuită”, dând de înțeles că singurul motiv al divorțului e exigența lui mare, nu vinovîția femeii. De fapt ea fusese vinovată de neglijență în organizarea unui eveniment cu cerințe foarte stricte-  

Caesar a plecat ântr-o campanie în Hispania, în anii 61-60 î.Hr.
Întors la Roma în anul 60 î.Hr, a fost ales consul în anul 59 î.Hr.Al doilea consul a fost (pus prin mită) 
Marcus Calpurnius Bibulus.
La începutul anului 59 î.Hr, Caesar s-a căsătorit cu tânăra Calpurnia, fiica lui Lucius Calpurnius Piso.
A urmat pentru Caesar campania de cucerire a Galiei (între 58-50 î.Hr a cucerit Galia până la Rin, iar spre vest până la Atlantic, cu raiduri și în Bretania).

Caesar s-a pregătit să reia viața civilă la Roma, candidând la postul de consul. Dar i s-a cerut ca înainte de a candida să demisioneze din funcția de guvernator al provinciilor și din cea de comandant al armatelor și să candideze în calitate de persoană particulară. Consulul Caius Claudius Marcellus a dat lui Pompei comanda tuturor trupelor din Italia și dreptul de a mai recruta trupe. 

Pe 1 ianuarie 49 î.Hr Caesar a propus ca el și Pompei să predea comanda simultan, dar Senatul a decis că îl va declara pe Caesar dușman public dacă nu predă comanda „la o dată ce va fi stabilită”.
La 10-11 ianuarie 49 î.Hr Caesar a trecut Rubiconul . A urmat războiul civil.
Caesar și-a alungat adversarii din Italia (fără a permite trupelor să jefuiască) , apoi a zdrobit armata lui Pompei în Spania. La sfârșitul anului 49 î.Hr l-a urmărit pe Pompei peste Marea Adiatică și a a obținut victoria decisivă de la Pharsala, în Grecia. L-a urmărit apoi până în Egipt, unde Ptolemeu a fost ucis din ordinul regelui Ptolemeu. Caesar a ocupat Egiptul , a pus-o pe tron pe Cleopatra, iubindu-se cu ea , apoi a luptat în Anatolia învingându-l pe regele Bosforului. 
Caesar a revenit la Roma, invitând-o și pe regina Cleopatra, a plecat apoi în Africa, , unde a zdrobit armata adunată de adversarii săi la Thapsus, s-a întors la Roma, dar în noiembrie a plecat în Hispania unde trupele romane aveau probleme cu o răscoală, a obținut victoria la Munda, apoi a revenit la Roma pentru reorganizarea lumii greco-romane. A avut mai puțin de un an la dispoziție pentru aceată activitate dificilă de reconstrucție, fiind asasinat în anul 44 î.Hr în clădirea Senatului din Roma, pe 15 martie (idele lui Marte).

Dar viața sexuală, într-acestea?

Nu există nicio îndoială în privinţa relaţiilor heterosexuale ale lui Cezar, multe dintre ele cu femei căsătorite. Probabil le considera distracţii triviale. Totuşi, s-a implicat cel puţin de două ori în escapade care ar fi putut să-i distrugă cariera.
Dacă a avut o relaţie cu soţia lui Pompei, Mucia, îşi risca alianţa cu Pompei.
O altă relaţie mult mai celebră, însă nu atât de riscantă, a fost cu Cleopatra. Distrându-se cu ea la Alexandria, risca să piardă ceea ce tocmai câştigase la Pharsala. Permiţându-i să-l viziteze la Roma în 46 î.Hr., a dispreţuit opinia publică şi a mărit lista de fapte lipsite de tact care i-au unit pentru a-l asasina pe vechii săi camarazi şi duşmani iertaţi.
O relație și mai periculoasă a fost cea cu Servilia Caepionis, sora mai mare a dușmanului său declarat Cato cel Tânăr, , mama celui care avea să concretizeze complotul pentru uciderea sa și soacra a doi dintre principalii participanți la complot. 

 Moartea lui Cezar a fost provocată în parte de mila şi nerăbdarea sa, care au constituit o combinaţie periculoasă pentru siguranţa personală. Cezar nu a ezitat să comită atrocităţi împotriva „barbarilor” când i s-a părut necesar, dar s-a dovedit foarte generos cu adversarii săi romani înfrânţi. Astfel, mila nu era doar o chestiune de politică. Prima experienţă în cariera politică a lui Cezar fusese persecutarea de către Sylla a adversarilor săi interni înfrânţi. Cezar şi-a iertat adversarii, iar unora dintre ei le-a oferit funcţii în noul său regim. Caius Cassius Longinus, personajul principal al complotului de asasinat, şi Marcus Iunius Brutus, încarnarea conceptului de republicanism roman, erau foşti adversari. Replica Et tu, Brute (Şi tu, Brutus) a fost felul în care Cezar si-a arătat suferinţa de a fi înjunghiat de un om pe care îl iertase, în care avea încredere şi pe care îl iubea.
 .

 Ce ar fi fost dacă?

Dacă nu ar fi fost asasinat în 44 î.Hr., Cezar ar mai fi trăit poate încă 15 sau 20 de ani. Sau poate mai puțin.  Constituţia sa fizică era neobişnuit de puternică, însă în ultimii ani de viaţă avusese mai multe crize -despre care s-a spus că ar fi fost epilepsie. .
 Ce ar fi făcut cu timpul său? Răspunsul poate fi doar ghicit din ce a făcut în cele câteva luni pe care le-a avut la dispoziţie.
 În 46 î.Hr. a găsit timp să reformeze calendarul roman.
În 45 î.Hr. a dat o lege care a constituit modelul standard pentru constituţiile municipiilor, care atunci erau unităţi locale autoguvernate în majoritatea teritoriilor locuite de cetăţeni romani.
În 59 î.Hr. refăcuse deja oraşul Capua, pe care regimul roman republican din urmă cu 150 de ani îl privase de personalitate juridică; a mai refăcut celelalte două mari oraşe, Cartagina şi Corint, distruse de predecesorii săi. Aceasta este doar o parte din ceea ce a făcut pentru a-i recoloniza pe soldaţii săi pensionaţi şi pentru proletariatul urban al Romei. De asemenea, era generos în acordarea cetăţeniei romane străinilor. (Le-o acordase tuturor cetăţenilor din Gallia Cisalpină, de la nord de fluviul Pad, în 49 î.Hr.) A sporit numărul de senatori şi i-a făcut mai reprezentativi pentru societatea romană.

La moartea sa, Caesar era pe punctul de a porni în noua campanie din Est. Țelul era de a cuceri Babilonul, răzbunând înfrângerea dezastruasă a lui Crasus din 53 î.Hr. Dar Suetoniu a scris că mai întâi ar fi atacat Dacia. Dacă el ar fi putut cuceri Dacia (așa cum a reușit după un secol și jumătate Traian) și ar fi dobândit toate acele uriașe cantități de aur, Ar fi fost posibil ca el să cucerească și teritoriile de la est de Eufrat și Babilonul. 

Toate astea sunt presupuneri. 
Asasinarea lui Caesar i-a condamnat pe romani la încă 13 ani de război civil , iar Roma nu a mai avut niciodată suficientă forță pentru a cuceri și păstra Babilonul. 

Moștenirea lui Caesar

Acest om de geniu foarte raţional, cu o mare exuberanţă sexuală, a schimbat cursul istoriei la capătul vestic al Lumii Vechi. Lichidând conducerea scandaloasă şi falimentară a nobilimii romane, a dat statului roman – şi civilizaţiei greco-romane – o păsuire care a durat peste 600 de ani în Orient şi peste 400 de ani în Occidentul rămas relativ în urmă. Cezar a substituit oligarhia romană cu o autocraţie care nu a mai putut fi abolită niciodată. Dacă nu ar fi făcut acest lucru atunci, este posibil ca Roma şi lumea greco-romană să fi capitulat, înainte de începutul erei creştine, în faţa invadatorilor barbari în apus şi a Imperiului Part în orient.

Prelungirea duratei de viaţă a civilizaţiei greco-romane a avut efecte istorice importante. Sub Imperiul Roman, Orientul Apropiat a fost influenţat de elenism timp de încă şase sau şapte secole, însă elementul elenistic nu a fost suficient de puternic încât să aibă un impact decisiv asupra creştinismului şi islamului. Şi Gallia s-ar fi adâncit şi mai mult în barbarism atunci când a fost invadată de franci dacă nu ar fi fost asociată cu lumea civilizată din bazinul mediteraneean timp de peste 500 de ani, ca rezultat al cuceririi ei de către Cezar.

sursa: Enciclopedia Universală Britannica,