Ce s-a întâmplat cu apropiații lui Caesar după moartea lui
IMP•C•IVLIVS•CAESAR•DIVVS
Gaius Julius Caesar, ce a marcat cu personalitatea sa ultima perioadă a Republicii Romane stârnește în continuare interesul prin toate aspectele vieții sale.
Cum el a fost ucis ca urmare a unui complot pus la cale de multe persoane, soarta celor apropiați lui după acel eveniment tragic poate conduce la concluzii în privința personalităților implicate.
Caesar inițiase o vastă acțiune de reformare a societății romane și centralizase în acelaș timp guvernarea statului.
Născut într-o veche familie de patricieni care se mândreau că ar descinde din Iulius, fiul prințului troian Eneas, el a crescut într-o locuință modestă dintr-un cartier al clasei de mijloc din Roma (Subarba) , căci tatăl său murise, iar mama lui rămăsese cu mijloace materiale modeste.
El și-a luat de timpuriu soarta în propriile mîini , a intrat în politică și s-a căsătorit cu Cornelia Cinna Minor, de care a refuzat să divorțeze (condiție ce-i fusese pusă de dictatorul Sulla) preferând să fugă din Roma , înrolându-se apoi în armată.
Iulia Caesaris, fiica lui Caesar și a soției lui, Cornelia.
S-a născut în 73 î.Hr-după alți autori în 83/82 î.Hr , Din păcate Cornelia a murit la naștere când Iulia avea 16 ani. Iulia devenise renumită pentru frumusețea și inteligența ei, fiind o partidă râvnită.
A fost logodită (când era foarte tânără), prin anul 59 î.Hr cu...cel care avea să-l ucidă pe tatăl ei, Quintus Servilius Caepio Brutus.
Dar căsătoriile încheiate în înalta societate romană erau mai degrabă alianțe politice.
Când puternicul aliat al lui Caesar, Pompei cel Mare (Gnaeus Pompeius Magnus) -doar cu 6 ani mai tânăr ca tatăl ei-divorțase de a treia soție a sa,(Mucia Tertia) acuzată (se pare) de adulter (cu Caesar? Dacă e să credem bârfele lui Cicero), el s-a îndrăgostit de frumoasa și virtuasa Iulia și a cerut-o de la tatăl ei.
Cum alianța politică între Caesar și Pompei era o condiție obligatorie pentru evitarea războiului civil, Caesar a acceptat căsătoria lui Pompei cu Iulia, în anul 60 î,Hr.
Cum-probabil-Caesar adusese argumentul că Iulia e logodită cu tânărul Brutus, Pompei i-a oferit aceluia o...compensație (!), oferindu-i mâna fiicei sale Pompeea Magna , ce fusese logodită anterior cu Faustus, fiul lui Sylla. (Conform celor scrise de Plutarh)
Până la urmă fiica lui Pompei s-a căsătorit totuși cu Faustus, fiul lui Sylla- ce a fost ucis în 47 î.Hr luptând contra forțelor lui Caesar. Pompeia Magna s-a recăsătorit atunci cu Lucius Cornelius Cinna. Sora acestuia, Cornelia Cinna fusese soția lui Caesar și mama fiicei lui Iulia.
Lucius Cornelius Cinna nu a făcut parte dintre complotiștii care l-au ucis pe Caesar, dar l-a sprijinit pe Brutus după ce acesta făcuse omorul.
Plutarh a scris că Pompei ajunsese să-și neglijeze îndatoririle publice pentru a fi împreună cu tânăra sa soție.
Aceasta rămăsese însărcinată, în anul 55 î.Hr, când un un incident din oraș a făcut ca toga lui Pompei să fie pătată de sânge, așa că a fost adusă acasă de un sclav. Iulia a crezut că soțul ei a fost ucis și a pierdut copilul din pricina șocului, rămânând apoi cu sănătatea șubrezită. În anul următor, în august 54, Iulia (care rămăsese din nou însărcinată) a murit la naștere, iar pruncul nu a supraviețuit decât câteva zile.
Ulterior a intervenit o ruptură definitivă între Caesar și Pompei.
Caesar a luat-o în căsătorie, în 68 î.Hr pe frumoasa Pompeia Sylla, nepoata răposatului dictator și fiica lui Quintus Pompei Rufus- deci o rudă îndepărtată a lui Pompei.. (la un an după moartea Corneliei).
În anul 63 î.Hr Caesar a fost ales pontifex maximus (mare preot în religia romană- cea mai mare funcție din Republică) . În această calitate existau multiple obligații pentru el, dar unele obligații și pentru soția sa: ea avea îndatorirea de a organiza festivalul religios Bona Dea , în reședința oficială a marelui preot, dar fără a fi admisă prezența vreunui bărbat în acea zi.
Cum un tânăr patrician a reușit să se strecoare acolo deghizat în femeie, sacrilegiul a provocat un scandal , în urma căruia Caesar a divorțat în acelaș an de Pompeia. P. Clodius, deghizat în femeie se strecurase în casă dar a fost demascat de mama lui Caesar, Aurelia . (Caesar a demonstrat la proces că soția lui nu știuse și nu-i fusese infidelă, dar a repudiat-o după aceea considerând-o vinovată de organizare defectuasă a evenimentului. Fiind întrebat, Caesar a dar celebra replică: „Soția lui Caesar nu trebuie să fie nici măcar bănuită”, dând de înțeles că singurul motiv al divorțului e exigența lui mare, nu vinovîția femeii. De fapt ea fusese vinovată de neglijență în organizarea unui eveniment cu cerințe foarte stricte- Cicero a scris că orice bărbat care zărea măcar în parte acele ritualuri putea fi pedepsit cu orbirea. Sora lui Clodius, Clodia i-a făcut avansuri sexuale lui Cicero pentru ca el să nu distrugă alibiul fratelui ei care declarase că nu a fost la Roma în ziua festivalului (dar Cicero îl văzuse la Roma cu câteva ore înainte de eveniment) Soția lui Cicero, Terentia a insistat ca acesta să depună mărturie la proces- iar el a făcut-o. .
„Femeie cu temperament violent și având ascendent asupra lui Cicero” (Plutarh)
(Putem observa aici influiența pe care ajungea să o aibă Terenția într-un proces în care se implicaseră prin pledoarii sofisticate atât Caesar cât și Cicero).
Clodius a fost în final achitat cu trei voturi (31-25), în urma unui efort semnificativ de mituire a juriului (după cum a afirmat Cicero) . Clodia era cumnata Muciei, fosta soție a lui Pompei.
Devine astfel mai de înțeles de ce a repudiat-o Caesar de fapt pe Pompeea.
Caesar îi arăta mult respect lui Cicero, prețuind în mod deosebit elocința acestuia.
Plutarh povestește că , revenind „pe cale terestră”după treburile avute în Asia și Egipt, Caesar l-a observat înaintea celorlalți din suită pe Cicero, care îi ieșise în cale și a descălecat, l-a salutat și a stat de vorbă cu el în timp ce mergeau mai multe sute de metri.
(Evident că ar fi fost nepoliticos să discute rămânând călare cu cineva care era pe jos, așa că -deși desigur era obosit după un drum extrem de lung-dar în loc să se mulțumească să-i adreseze un simplu salut, Caesar a descălecat și a mers sute de metri discutând cu Cicero, deși era grăbit desigur să facă o baie ).
Iar aprecierea pe care Caesar o dădea discursurilor lui Cicero s-a văzut de pildă când Quintus Ligarius a fost judecat pentru că ridicase armele împotriva lui Caesar. Cum Cicero era apărătorul acuzatului, Caesar le-a spus prietenilor: „De ce să nu ascultăm încă odată discursul lui Cicero? Ligarius e, fără îndoială un om pervers și un dușman” Dar când Cicero a luat cuvântul, el l-a emoționat profund și a desfășurat în pledoaria sa o asemenea varietate de nuanțe și un asemenea farmec verbal, că fața lui Caesar își schimba deseori culoarea și era evident că toate pasiunile sufletului său erau în clocot. ...Astfel, Caesar a fost cucerit și l-a achitat pe Ligarius” (Plutarh).
Caesar a plecat într-o campanie în Hispania, în anii 61-60 î.Hr.
Întors la Roma în anul 60 î.Hr, a fost ales consul în anul 59 î.Hr.Al doilea consul a fost (pus prin mită)
Marcus Calpurnius Bibulus.
La începutul anului 59 î.Hr,
Caesar s-a căsătorit cu tânăra Calpurnia, fiica lui Lucius Calpurnius Piso.
A urmat pentru Caesar campania de cucerire a Galiei (între 58-50 î.Hr a cucerit Galia până la Rin, iar spre vest până la Atlantic, cu raiduri și în Bretania).
Caesar s-a pregătit să reia viața civilă la Roma, candidând la postul de consul. Dar i s-a cerut ca înainte de a candida să demisioneze din funcția de guvernator al provinciilor și din cea de comandant al armatelor și să candideze în calitate de persoană particulară. Consulul Caius Claudius Marcellus a dat în acelaș timp lui Pompei comanda tuturor trupelor din Italia și dreptul de a mai recruta trupe.
Pe 1 ianuarie 49 î.Hr Caesar a propus ca el și Pompei să predea comanda simultan, dar Senatul a decis că îl va declara pe Caesar dușman public dacă nu predă comanda „la o dată ce va fi stabilită”.
La 10-11 ianuarie 49 î.Hr Caesar a trecut Rubiconul . A urmat războiul civil.
Caesar și-a alungat adversarii din Italia (fără a permite trupelor să jefuiască) , apoi a zdrobit armata lui Pompei în Spania. La sfârșitul anului 49 î.Hr l-a urmărit pe Pompei peste Marea Adiatică și a a obținut victoria decisivă de la Pharsala, în Grecia. L-a urmărit apoi până în Egipt, unde Ptolemeu a fost ucis din ordinul regelui Ptolemeu. Caesar a ocupat Egiptul , a pus-o pe tron pe Cleopatra, iubindu-se cu ea , apoi a luptat în Anatolia învingându-l pe regele Bosforului.
Caesar a revenit la Roma, invitând-o și pe regina Cleopatra, a plecat apoi în Africa, , unde a zdrobit armata adunată de adversarii săi la Thapsus, s-a întors la Roma, dar în noiembrie a plecat în Hispania unde trupele romane aveau probleme cu o răscoală, a obținut victoria la Munda, apoi a revenit la Roma pentru reorganizarea lumii greco-romane. A avut mai puțin de un an la dispoziție pentru aceată activitate dificilă de reconstrucție, fiind asasinat în anul 44 î.Hr în clădirea Senatului din Roma, pe 15 martie (idele lui Marte).
Dar viața sexuală, într-acestea?
Nu există nicio îndoială în privinţa relaţiilor heterosexuale ale lui Cezar, multe dintre ele cu femei căsătorite. Probabil le considera distracţii triviale. Totuşi, s-a implicat cel puţin de două ori în escapade care ar fi putut să-i distrugă cariera.
Dacă a avut o relaţie cu soţia lui Pompei, Mucia, îşi risca alianţa cu Pompei.
Pictură din sec. XIX a artistului Frederick Arthur Bridgman, ce și-a imaginat-o pe Cleopatra gata să părăsească insula Philae
O altă relaţie mult mai celebră, tot riscantă, a fost cu Cleopatra. Distrându-se cu ea la Alexandria, risca să piardă ceea ce tocmai câştigase la Pharsala. Permiţându-i să-l viziteze la Roma în 46 î.Hr., a dispreţuit opinia publică şi a mărit lista de fapte lipsite de tact care i-au unit pentru a-l asasina pe vechii săi camarazi şi duşmani iertaţi.
O relație și mai periculoasă a fost cea cu Servilia Caepionis, sora mai mare a dușmanului său declarat Cato cel Tânăr , mama celui care avea să concretizeze complotul pentru uciderea sa și soacra a doi dintre principalii participanți la complot. Servilia nu a avut copii cu Caesar (deși unii au presupus că fiul ei cel mare, Brutus ar fi fost conceput cu Caesar pe când acela ar fi avut cam 14 ani și ar fi fost în altă regiune a Italiei......nu prea se potrivesc datele. De asemenea, dacă Brutus ar fi fost fiul său nelegitim, nu s-ar fi pus problema ca Iulius Caesar să fie de acord cu logodna lui cu fiica sa, Iulia). Caesar l-a ajutat însă pe Brutus tot timpul, facilitându-i cariera politică și salvându-i viața cam de două ori , deși Brutus luptase contra lui pe câmpul de bătălie (Această grijă deosebită avută pentru salvarea lui Brutus i-a făcut pe unii să creadă că ar fi putut fi fiul său natural. Chiar dacă nu era fiul său natural, Caesar l-a tratat ca pe un fiu.)
În cele din urmă...Brutus a fost conducătorul conspirație ce l-a ucis pe Caesar.
Moartea lui Cezar a fost provocată în parte de mila şi nerăbdarea sa, care au constituit o combinaţie periculoasă pentru siguranţa personală. Cezar nu a ezitat să comită atrocităţi împotriva „barbarilor” când i s-a părut necesar, dar s-a dovedit foarte generos cu adversarii săi romani înfrânţi. Astfel, mila nu era doar o chestiune de politică. Prima experienţă în cariera politică a lui Cezar fusese persecutarea de către Sylla a adversarilor săi interni înfrânţi. Cezar şi-a iertat adversarii, iar unora dintre ei le-a oferit funcţii în noul său regim. Caius Cassius Longinus, personajul principal al complotului de asasinat, şi Marcus Iunius Brutus, încarnarea conceptului de republicanism roman, erau foşti adversari. Replica Et tu, Brute (Şi tu, Brutus) a fost felul în care Cezar si-a arătat suferinţa de a fi înjunghiat de un om pe care îl iertase, în care avea încredere şi pe care îl iubea.
Copilul nenăscut
La citirea testamentului lui Caesar, acesta prevăzuse măsuri de protecție pentru copilul care i s-ar fi născut (postum). Instituise o tutelă pentru acel copil , iar tutorii au fost trecuți ca moștenitori secundari în testament. Toate acestea indică faptul că aproape sigur Calpurnia era însărcinată și Caesar conta că ea va naște în perioada campaniei lui militare, prevăzând cele necesare pentru cazul în care el și-ar fi găsit moartea în această campanie.
Ca urmaș direct, care ar fi putut să preia și puterea, îl numise pe nepotul său Octavius, pe care l-a adoptat prin acel testament și căruia i-a lăsat cea mai mare parte a averii (din ce nu urma să fie împărțit poporului) .(Poate în alegerea lui a avut în vedere și ca fiul ce urma să i se nască să aibă în fratele adoptiv un sprijin în viață)
Totodată o sumă foarte mare de bani era prevăzută pentru a fi împărțită tuturor cetățenilor romani (fiecăruia câte 300 de sesterți) .
La uciderea lui Caesar în ședința Senatului de pe 15 martie 44 Î.Hr, „prietenul” său Marcus Antonius a „avut grijă” să rămână în afara sălii, de vorbă cu alt conspirator (care îi mai propusese odată să participe la uciderea lui Caesar- iar Antoniu refuzase, dar nu îi spusese nimic lui Caesar. Cicero l-a acuzat apoi public pe Antonius că el fusese de fapt inițiatorul complotului) .
Discuția s-a prelungit cât a fost nevoie până ce circa 30 de atacatori cu pumnale militare au reușit să-l ucidă pe Caesar, care era neînarmat. Apoi Antonius și-a aruncat toga de senator ca să nu fie recunoscut și a fugit acasă, baricadându-se înăuntru până ce a văzut că..nu-l ataca nimeni. Așa că și-a dat seama că e singurul consul rămas în funcție (Caesar fiind mort) și...s-a repezit la locuința acestuia, să ia de acolo tot ce putea fi luat. A luat o sumă foarte mare de bani, obiecte de preț și toate documentele lui Caesar (pe care le-a modificat apoi după bunul său plac)
.
Unele surse antice au relatat că ar fi fost văzută Calpurnia ieșind plângând din casă, strigându-și nefericirea, apoi ea ar fi plecat împreună cu toți servitorii din casă.
Dacă ar fi fost așa, asta nu arată o despărțire amiabilă de „noua putere” din Roma, ci mai degrabă că fusese somată să părăsească acea casă în care locuia cu Iulius Caesar de 15ani.
Unii au crezut că -poate-Calpurnia i-ar fi încredințat toate acele valori lui Antonius „spre păstrare” (asta pentru că , atunci când Octavianus a venit la Roma, i-a cerut moștenirea sa într-un mod foarte politicos, referindu-se la banii pe care Calpurnia „i-ar fi dar în păstrare”. Octavianus era însă un abil diplomat. El n-ar fi vrut ca Antonius să găsească un pretext pentru a nu-i înapoia banii într-o eventuală formulare nepoliticoasă. Oricum, Marcus Antonius nu i-a dat banii, pretextând că...nici n-au fost! O problemă gravă , care putea fi tranșată prin mărturia singurei martore la scena cu pricina: Calpurnia Pisonis!
Ea nu a fost chemată însă să depună mărturie. Și ....nu se mai știe ce s-a întâmplat cu ea ulterior! Nu a mai apărut niciodată!
Marcus Antonius avea tot interesul ca ea să dispară, ca să nu depună mărturie despre averea uriașă furată de el din casa lui Caesar și despre documentele sustrase de asemenea. (Unele erau dări de seamă , altele erau lucrări istorice sau literare..) . Dar Octavianus nu putea decât să se bucure că nu mai apărea un moștenitor, de astă dată fiu în linie directă- nu nepot adoptat -cum era cazul său- și care ar fi avut întâietate la moștenire.
Ce putem crede?
Sigur, e sinistru să ne gândim că această femeie tânără (de circa 32 de ani) , cu un comportament ireproșabil, însărcinată a fost ucisă pe ascuns. Și totuși, ce ar fi putut să se întâmple cu ea?
Putem să ne facem o ideie aflând ce s-a întâmplat cu prezumtivul fiu al lui Caesar cu Cleopatra.
Nu se poate spune că femeile romane erau atât de retrase că nu apăreau în public ...Dimpotrivă. În exact aceeasi perioadă, de pildă Servilia Caepionis convoca o ședință a Senatului și reușea să schimbe o decizie a senatorilor ce îi privea pe fiul ei Brutus și pe ginerele ei, Cassius. Așa că..
Tatăl Calpurniei- senator- a murit nu mult după uciderea lui Caesar. La 9 zile după moartea lui Caesar, el a cerut să fie citit testamentul lui Caesar (ce era păstrat de Marea Vestală) și s-a ocupat de moștenirea sa testamentară, nu fără dificultate.
A încercat să ducă alături de Marc Antoniu o politică de conciliere, apoi s-a separat de el în iunie. În august 44 a fost primul care a deschis ostilitățile Senatului contra lui Antoniu, printr-un discurs de răsunet. Cicero l-a urmat cu Philippice. În primăvara anului 43 a încercat o conciliere fiind trimis de Senat la Modena.
După această dată el a dispărut din istorie- Era un simplu senator...Lucius Calpurnius Piso Caesoninus (vers 100 av. J.-C. – vers 43 av. J.-C.)
Era un om de mare cultură, filozof epicurian , posesor al unei mari biblioteci în vila sa de la Herculanum. Horatiu (Quintus Horatius Flaccus)i-a dedicat arta sa poetică (Ars Poetica/ Epistolă Pisonilor)
Soarta copiilor Cleopatrei
Din relația cu Cleopatra se spunea că ar fi rezultat un copil- numit în mod semnificativ Cesarion.
Statuia lui Cesarion ca faraon , purtând acoperământul de cap reiat (nemes) al faraonilor.Statuie din granit roz datând din sec. I î. Hr.
Era mai greu să recunoască drept fiu natural un copil născut în timp ce mama lui era căsătorită cu altcineva- căci Cleopatra a fost măritată întâi cu un frate , Ptolemeu XII, apoi cu celălalt frate-Ptolemeu IV. Da, erau niște adolescenți, însă ...Apoi, dacă ar fi recunoscut un fiu al Cleopatrei acela ar fi avut probleme să acceadă la tronul Egiptului..
La o lună după moartea lui Caesar , Cleopatra a părăsit Roma împreună cu fratele și soțul ei Ptolemeu XIV, atunci de circa 15 ani (ce a murit subit după aceea) - probabil și cu copilașul Cesarion (numit ulterior Ptolemeu XV). E posibil să fi fost însărcinată, dar nu a născut în lunile care au urmat.
În relație cu Marcus Antonius, Cleopatra a mai născut în anul 40 î.Hr: gemenii Alexandros Helios și Cleopatra Selene ,
apoi- în anul 36 î.Hr, al doilea fiu din relația cu Antoniu: Ptolemeu Philadelphos.( Ptolemaios Philadelphos)
Cesarion a fost declarat de Antonius ca fiu și moștenitor al lui Caesar- ca metodă de contracarare a legitimității lui Octavian August. Declarația a trezit puternice resentimente la Roma.
Când Octavian a invadat Egiptul în anul 30 î.Hr, Cleopatra l-a trimis pe Cesarion (atunci de 17 ani) în portul Berenice, la marea Roșie, pentru a-l pune la adăpost, urmând ca apoi să plece spre India. Dar un perceptor l-a convins să revină în Egipt, unde Octavian l-ar fi chemat să preia puterea.
Însă Octavian (ce a ocupat Alexandria pe 1 august 30 î.Hr, anexând oficial Egiptul la Republica romană) a dispus executarea lui Cesarion pe 29 sau 30 august î.Hr. Cam pe 23 august 30 î.Hr, Octavian a dispus și uciderea fiului cel mare al lui Marcus Antonius (din căsătoria cu Fulvia) -Marcus Antonius Antyllus (Marcus Antonius Minor) - ce avea cam 16-17 ani. .
Au fost executați copiii declarați moștenitorii tatălui lor.
(Marc Antoniu s-a sinucis pe 30 august 30 î.Hr, după înfrângerea militară, iar Cleopatra s-a sinucis pe 10 sau 12 august 30î.Hr, pentru a nu fi purtată rușinos în urma carului triumfal al învingătorului, la Roma)
Un al doilea fiu al lui Marc Antoniu cu Fulvia, Iulius Antonius (născut în 45-43 î.Hr) a fost crescut de Octavia cea Tânără, cu care Antonius se recăsătorise după moartea Fulviei.
Cei trei copii ai Cleopatrei cu Marcus Antonius au fost duși de Octavian la Roma .
Nu se știe sigur dacă cel mic a mai ajuns acolo. Gemenii, ce aveau 10 ani au fost puși să defileze înlănțuiți cu lanțuri grele în parada triumfului lui Octavian, după care Alexandru Helios a...dispărut.
Oricum, singura care a ajuns la vâsta adultă a fost Cleopatra Selene, fiind crescută de sora lui Octavian, Octavia cea Tânără (ce fusese căsătorită cu Marcus Antonius).
Selene s-a căsătorit la 15 ani cu regele Juba II al Mauritaniei și împreună cu soțul ei au avut o domnie de succes.
Ce ar fi fost dacă?
Ce ar fi făcut cu timpul său? Răspunsul poate fi doar ghicit din ce a făcut în cele câteva luni pe care le-a avut la dispoziţie.
În 46 î.Hr. a găsit timp să reformeze calendarul roman.
În 45 î.Hr. a dat o lege care a constituit modelul standard pentru constituţiile municipiilor, care atunci erau unităţi locale autoguvernate în majoritatea teritoriilor locuite de cetăţeni romani.
În 59 î.Hr. refăcuse deja oraşul Capua, pe care regimul roman republican din urmă cu 150 de ani îl privase de personalitate juridică; a mai refăcut celelalte două mari oraşe, Cartagina şi Corint, distruse de predecesorii săi. Aceasta este doar o parte din ceea ce a făcut pentru a-i recoloniza pe soldaţii săi pensionaţi şi pentru proletariatul urban al Romei. De asemenea, era generos în acordarea cetăţeniei romane străinilor. (Le-o acordase tuturor cetăţenilor din Gallia Cisalpină, de la nord de fluviul Pad, în 49 î.Hr.) A sporit numărul de senatori şi i-a făcut mai reprezentativi pentru societatea romană.
La moartea sa, Caesar era pe punctul de a porni în noua campanie din Est. Țelul era de a cuceri Babilonul, răzbunând înfrângerea dezastruasă a lui Crasus din 53 î.Hr. Dar Suetoniu a scris că mai întâi ar fi atacat Dacia. Dacă el ar fi putut cuceri Dacia (așa cum a reușit după un secol și jumătate Traian) și ar fi dobândit toate acele uriașe cantități de aur, a0r fi fost posibil ca el să cucerească și teritoriile de la est de Eufrat și Babilonul.
Toate astea sunt presupuneri.
Asasinarea lui Caesar i-a condamnat pe romani la încă 13 ani de război civil , iar Roma nu a mai avut niciodată suficientă forță pentru a cuceri și păstra Babilonul.
Moștenirea lui Caesar
Acest om de geniu foarte raţional, cu o mare exuberanţă sexuală, a schimbat cursul istoriei la capătul vestic al Lumii Vechi. Lichidând conducerea scandaloasă şi falimentară a nobilimii romane, a dat statului roman – şi civilizaţiei greco-romane – o păsuire care a durat peste 600 de ani în Orient şi peste 400 de ani în Occidentul rămas relativ în urmă. Cezar a substituit oligarhia romană cu o autocraţie care nu a mai putut fi abolită niciodată. Dacă nu ar fi făcut acest lucru atunci, este posibil ca Roma şi lumea greco-romană să fi capitulat, înainte de începutul erei creştine, în faţa invadatorilor barbari în apus şi a Imperiului Part în orient.
Prelungirea duratei de viaţă a civilizaţiei greco-romane a avut efecte istorice importante. Sub Imperiul Roman, Orientul Apropiat a fost influenţat de elenism timp de încă şase sau şapte secole, însă elementul elenistic nu a fost suficient de puternic încât să aibă un impact decisiv asupra creştinismului şi islamului. Şi Gallia s-ar fi adâncit şi mai mult în barbarism atunci când a fost invadată de franci dacă nu ar fi fost asociată cu lumea civilizată din bazinul mediteraneean timp de peste 500 de ani, ca rezultat al cuceririi ei de către Cezar.
sursa: Enciclopedia Universală Britannica,
Și totuși e posibil să fi existat un fiu nelegitim al lui Caesar care să fi moștenit geniul tatălui său?
Există teoria că Marcus Vipsanius Agrippa ar fi fost fiul nelegitim al lui Caesar!
Născut între martie 64î.Hr și martie 62î.Hr -probabil în anul 63 î. Hr , - nu se știe exact în care regiune: fie în Arpinum, fie în Istria, fie în Assisi. Era aproximativ de aceeași vârstă cu nepotul lui Caesar: Octavius (viitorul Octavianus Augustus) și...a fost educat alături de acesta, prin grija lui Caesar!
Nu se știe aproape nimic despre familia lui Agrippa: tatăl ar fi fost un cetățean roman modest, ce ar fi primit cetățenia de puțină vreme , despre mamă nu se știe chiar nimic.
Dar tânărul a beneficiat de aceeași educație aleasă ca și tînărul Octavius, cu care a devenit bun prieten.
Aceiași maeștri de retorică, printre care Apollodor din Pergam.
Tânărul Agrippa avea un frate mai mare, ce a luptat împotriva lui Caesar în Africa, alături de trupele lui Cato. Ajungând prizonier, a fost eliberat de Caesar la intervenția lui Octavius. Deci Agrippa i-a datorat lui Octavian viața fratelui său. Spre deosebire de mulți alții ce au fost grațiați de Caesar în situații similare, Agrippa nu a uitat niciodată binele făcut.
Marcus Agrippa a luptat alături de Caesar în campania din 46-45 î.Hr, inclusiv la Munda.
Și a rămas prieten devotat al lui Octavianus. Toată viața.
Marcus Vipsanius Agrippa a fost unul dintre cei mai mari romani care au trăit vreodată.
Un om al onoarei constante, prieten devotat al lui Augustus , general de geniu, a fost și responsabil pentru multe dintre capodoperele de marmură ale arhitecturii pentru care Roma antică este cunoscută astăzi. A fost consul, general, arhitect și om de stat și și-a trăit viața conform unui cod de conduită strict.
Agrippa e considerat cel ce a sistematizat sistemul de alimentare cu apă roman. A construit trei apeducte, le-a îmbunătățit și extins pe celelalte trei existente pe atunci
.Există teoria că ar fi fost fiu nelegitim al lui Caius Iulius Caesar , teorie susținută de faptul că, deși provenit dintr-o familie modestă, el a fost educat împreună cu Octavius (devenit Octavianus Augustus) prin grija lui Caesar, la Apollonia.
(La Apollonia atât Octavius cât și Agrippa au luat lecții private cu filozoful Athenodor Cananitul, ce fusese elevul filozofului și savantului Poseidonius din Apameus, de la care învățase astronomie, matematică, geografie, istorie, filologie și meteorologie și care fusese profesorul lui Cicero și al ui Pompei. Prin urmare Agrippa a beneficiat de cea mai bună educație posibilă în timpul său, în mod similar cu nepotul preferat al lui Caesar.)
Și de asemenea ambii tineri au fost convocați de Caesar să-l însoțească în expediția sa din Spania, pentru a-și completa educația cu deprinderile din domeniul militar.
Agrippa renunța de obicei la al doilea prenume (care indica familia), iar când Irod și-a numit nepotul după el, l-a numit pe nepot: „Marcus Iulius Agrippa”, ceea ce ar indica faptul că apropiații știau că Agrippa e fiu nelegitim al lui Caesar.
Agrippa l-a sfătuit pe Octavius să accepte poziția de fiu adoptiv al lui Caesar și l-a sprijinit întreaga viață cu realele sale calități de conducător militar, dar și de edil.
A avut merite incontestabile în victoriile obținute de armata lui Octavianus Augustus, mai întâi la Nauloque, unde l-a învins pe Sextus Pompei ,apoi- decisiv- împotriva lui Marcus Antonius, în special la Actium.Prin victoria de la Actium, Agrippa i-a dat imperiul lui Octavianus. Apoi a înființat o marină romană permanentă, a înființat baza navală Portus Iulius la Cumae și a pus capăt bandelor de pirați din Mediterana. Portul secret Iulius a fost săpat în lacurile Averne și Lucrin, legat de mare printr-un canal - o capodoperă de inginerie. Acolo îi antrena pe marinari și a pus să se construiască navele liburniene, ambarcațiuni rapide și manevrabile ușor menite să surprindă impozantele trireme inamice.
A avut un rol major în construcțiile realizate la Roma: Două apeducte noi au fost construite aparent pe cheltuiala sa. (conform lui Dio Cassius). A construit băi publice la Campus Martius (Termele lui Agrippa) , a construit Panteonul (reconstruit apoi de Hadrian) și a pus bazele administrării imperiale a sistemului de apeducte al Romei, care nu a fost niciodată complet înlocuit. Frontinus îi atribuie inventarea unui sistem de măsurare a cantităților de apă, quinaria. Sistemul a fost folosit câteva sute de ani.
A creat grădini publice.
A reorganizat canalele de scurgere . A comandat porticul Vipsania pe Câmpul lui Marte, unde pereții prezentau o hartă a lumii.
A construit primul Panteon (între anii 27 și 25 î.Hr)
A supervizat rețeua rutieră majoră din Galia („rețeaua lui Agrippa”)
În anul 23, an de criză constituțională, Octavianus Augustus s-a îmbolnăvit și i-a înmânat cu martori lui Agrippa inelul său cu sigiliu (era figurat un sfinx) , ca el să aibă puteri depline. După însănătoșirea lui August, Agrippa i-a înapoiat imediat inelul.
Când a murit Agrippa, Octavianus Augustus a dat dispoziție să fie îngropat în propriul său mausoleu, pregătit din vreme.
În anul 19 î.Hr, generalul roman Marcus Vipsanius Agrippa a construit apeductul subteran Aqua Virgo, pentru alimentarea primelor băi publice din oraș. Atunci s-a construit și o fântână simplă în zona actualei Piețe Trevi, pentru aprovizionarea cu apă a cetățenilor din cartier.
Fântâna Trevi ilustrează începuturile realizării apeductului Aqua Virgo.
Potrivit tradiției transmise oral, o tânără fată fecioară le-a arătat inginerilor lui Agrippa izvorul ascuns cu apă cristalină , apă ce a fost captată și adusă printr-un apeduct la Roma și care alimentează și acum fântâna Trevi
Pozițiile lor egale simbolizează faptul că ei erau practic o echipă de conducere, Octavianus având puterea administrativă, iar Agrippa având calitățile de militar și constructor.
Lui Agrippa i-a fost ridicată o statuie colosală, înaltă de 3,17m (în perioada 16-13 î.Hr),
în „nuditate eroică”, în chip de Poseidon, pentru a se reliefa rolul său decisiv în bătăliile navale.
Statuia a fost sculptată în marmură de Pentelic (din Grecia) și se crede că a fost sculptată de un sculptor grec . Se crede că statuia a fost ridicată după numirea lui Agrippa ca „proconsulatos maior” ..Soclul și trunchiul de arbore au fost adăugate ulterior din marmură italiană.
Pe soclu e inscripția: M. VIPSANI AGRIPPAE/ SIMULACRVM/ DOMINICVS. CARTE. GRIMANIVS/ À AVITAS. AEDES HONESTANDAS/ ROME. VÉNÉTIE. TRANSTVLIT/MICHAEL. J.O. CARBONISER. F. GRIMANIVS PV/ FAMILIAE. SUAE. POSTREMVS/ MVNICIPIBVS. VOLONTÉ. LEGAVIT/CIC. IC. CCCILXI
A fost bătut și un dinar ce avea figurile ambilor oameni politici principali din Imperiu: Augustus și Agrippa.
Pe revers: profilul lui Agrippa și inscripția: M AGRIPPA PLATORINVS IIIVIR (Marcus Agrippa.. Platorinus (magistrat monetar-triumvir monetalis)
Această monedă arată poziția importantă pe care o avea Agrippa- aproape egal al lui Augustus.
Augustus a decis să fie și mai sigur de fidelitatea lui Agrippa (deși acesta nu-i dăduse nici un motiv de bănuială până atunci) . (Mecena îl sfătuise pe Augustus ca fie să-l elimine pe Agrippa, fie să și-l facă ginere. Dar dacă le-ar fi făcut pe amândouă? )
Iulia a născut 5 copii, dar nici n-apucase să-l nască pe al cincilea când...
Cuplul locuise în frumoasa vilă din Transtevere ale cărei vestigii sunt admirate și astăzi.
Rămasă văduvă, Iulia a fost căsătorită împotriva voinței ei cu Tiberius, în anul 42 î.Hr. În anul 2 î.Hr Iulia a fost acuzată de adulter și trimisă în exil în insula Pandateria. În anul 3 Iulia a avut permisiunea de a reveni din exil dar cu domiciliu fix la Rhegium. A murit după urcarea pe tron a lui Tiberius.
Octavianus Augustus se recăsătorise cu Livia (ce era însărcinată la acea dată cu Tiberius) , în anul 38 î.Hr.
Frumoasa Livia a fost caracterizată de nepotul ei Caligula așa:
„E Ulysse în straie de femeie”
Din căsătoria lui Agrippa cu Iulia s-au născut cinci copii. Băieții mai mari, numiți Gaius și Lucius Caesar , fost adoptați de la naștere de Octavianus ca moștenitori..dar....au murit de tineri.
- Caius Julius Caesar Vipsanianus VIPSANII -20-4
- Julia Vipsania Iulia Minor VIPSANII -19-27
- Lucius Julius Caesar Vipsanianus VIPSANII -16-2
- Agrippine Iulia Agrippina Maior L'Aînée VIPSANII -14-33
- Agrippa Postumus VIPSANII -11-14
Gaius- era în campanie militară în Armenia când a fost ușor rănit -printr-o înșelătorie ce a părut că a avut ca scop exact asta-iar apoi starea lui s-a înrăutățit , a plecat (în mod straniu) în Siria, unde dar aflînd de moartea fratelui său a intrat în depresie și....după 2 ani a murit- în anul 4 deci
Lucius- a murit de o boală necunoscută, la Marsilia, în anul 2
Portretul din porfir al lui Gaius Iulius Caesar Vipsanianus (20î.Hr-4)Și al lui Lucius Julius Caesar Vipsanianus (17î.Hr-2)- semăna mult cu mama lui, Iulia
Fiul cel mic, Agrippa Postumus a fost acuzat la 16 ani de complot -ar fi vrut să-și elibereze mama, pe Iulia din exilul la care fusese condamnată de Augustus și să preia comanda unor cohorte răsculate. Agrippa Postumus a fost exilat și ...... Cu această ocazie a fost exilat și poetul Ovidius, la Tomis.
Fiicele: Julia cea tânără a fost exilată. Agripina cea Bătrână s-a căsătorit cu Germanicus, fiul lor fiind împăratul Caligula.
În acest mod rămâneau ca având drepturi la tronul Imperiului doar Tiberius, fiul Liviei ce fusese înfiat de Augustus, dar și- mai ales- Agrippa Postumus, ce descindea direct din stirpea împăratului Augustus.
În acea perioadă Augustus , ajuns la 77 de ani, avea sănătatea problematică , iar Livia îl dirija cu șiretenie .
Augustus l-a vizitat pe nepotul său Agrippa Postumus la Planasia, unde fusese exilat și ..a plâns , dând de înțeles că urma să-l ierte.
Un martor al întrevederii a relatat scena soției lui, care i-a povestit Liviei, care...
Martorul a murit (sinucidere?)
Tiberius (plecat în Ilyria) a fost chemat de urgență de mama sa, Livia. La Nola, unde împăratul Augustus avea o vilă și se găsea la refacere.
Dio Cassius a scris ce se vorbea pe atunci, cum că:
„O bănuială o apăsa pe Livia în legătură cu asta. Aflând de călătoria secretă în insula Planasia, i-a venit ideea că planul lui Augustus era să se împace cu Agrippa, și se pare că ea a pudrat cu otravă mai multe smochine dintr-un pom de unde îi plăcea lui Augustus să culeagă fructele cu propria sa mână. Amândoi au mâncat apoi smochine, Livia neatingând decât smochinele sănătoase și dându-i-le soțului ei pe cele pe care ea le tratase”
Plutarh a descris astfel moartea nefericitului confident:
„Flavius, amicul împăratului Augustus, l-a auzit într-o zi plângându-se de izolarea la care era condamnat la bătrânețe. Cei doi nepoți, Caius și Lucius muriseră și singurul care îi rămânea, Agrippa Postumus, trăia ca proscris pentru acuzații calomnioase. Așa că nefericitul împărat era nevoit să ia ca succesor un fiu adoptiv , așa că plângea absența nepotului său legitim nu nu se gândea decât să-l cheme la el. Flavius i-a povestit această discuție nevestei lui, care i-a relatat Liviei , după care împăratul a primit amare reproșuri. Într-o dimineață când Flavius, ca de obicei se prezenta în fața stăpânului pentru a-l saluta: -Cât despre tine, Flavius, a răspuns Augustus, îți urez o înțelegere corectă. -Flavius a înțeles. Întors acasă, i-a spus soției lui:- Împăratul știe că ți-am spus secretul lui, nu mai am decât să-mi iau viața.- N-ai decât ceea ce meriți, i-a răspuns femeia. De când suntem căsătoriți, n-ar fi trebuit să știi că obișnuiesc să pălăvrăgesc și să te ferești de asta? Până atunci, lasă-mă să mor prima. - Și luând pumnalul, ea s-a înjunghiat sub ochii soțului ei..”
Și iată ce s-a întâmplat apoi:
Ordinul de executare a lui Posthumus Agrippa fusese dat dinainte: ca Posthumus Agrippa să aibă capul tăiat chiar în momentul în care ajungea la Planasia vestea morții împăratului.
Pliniu cel Bătrân a menționat la rândul său: „Ordinul a fost executat, dar nu fără dificultate, căci prințul, dotat cu o vigoare atletică , s-a apărat cu mare energie și, deși prins pe neașteptate și fără arme, l-a forțat pe tribunul militar să cheme în ajutorul său unul dintre cei mai valoroși centurioni. ”
Tiberiu, în primul moment a declinat orice fel de responsabilitate. Centurionului care venise personal să raporteze, i-a răspuns rece: „Eu n-am ordonat nimic, și autorul acestui act criminal va trebui să dea explicații în fața senatului.” El voia să decreteze o anchetă și afacerea nu și-a schimbat cursul decât la intervenția presantă a Liviei și a lui Crispus Salluste, nepotul istoricului. Inițiat în cele mai mici secrete din interior, acest Crispus susținea că i-a dat în mână tribunului militar un ordin de cabinet semnat cu propria mână de împăratul defunct. Îndată ce a aflat de decizia lui Tiberiu, el a alergat la Livia să o prevină asupra inconvenientelor ce ar fi urmat după dezvăluirea secretelor de familie ...Noul împărat a gândit că e înțelept să nu mai insiste și s-a mulțumit să declare senatului că execuția lui Agrippa a avut loc la ordinul special al lui Augustus.”
Livia a continuat să se amestece în treburile imperiului, neezitând să folosească scrieri vechi ale lui Augustus pentru a-și pune fiul la punct, la nevoie.
Ajunsă la 80 de ani se bucura de o sănătate perfectă- zicea că îi făcea bine vinul aspru din Istria și un regim exclusiv vegetarian. Îi plăceau în special smochinele..
Se bucura de cele mai mari onoruri, era vorba să i se ridice un templu..
La 82 de ani s-a îmbolnăvit grav, dar a supraviețuit . A murit la 88 de ani, cu omagii magnifice din partea Romei. Tiberius nu s-a deplasat de la Capri, unde locuia în ultimii ani.
Această frescă romană descoperită la Pompei reprezintă personajele legendare Hercules și Omphale.
Omphale reușise să-l cucerească și să și-l aservească pe puternicul Hercules, care era în stare să-i satisfacă orice capricii, și tremura dacă ea era nemulțumită.
