Teatrul lui Pompei
A fost construit pe Câmpul lui Marte din vechea Roma , între anii 61 și 55 î.Hr. Era un teatru din zidărie, de dimensiuni monumentale și făcea parte dintr-un ansamblu ce cuprindea și curia (sala senatului roman în care a fost asasinat Caesar) , precum și un templu al zeiței Venus și capele mai mici.
Complexul a fost distrus în Evul Mediu , materialele fiind folosite pentru alte construcții.
Aici e o reconstrucție ipotetică.
În teatru erau reprezentații variate: piese de teatru, vânători, „jocuri în stil grecesc” , concursuri de gimnastică și muzică.
Curia a fost lovită de infamie după asasinarea lui Caesar, probabil a fost și incendiată de mulțimea indignată , fiind necesară restaurarea ei în anul 32 î.Hr.
Dar apoi curia lui Pompei a fost transformată în latrină publică .
A urmat alt incendiu, în timpul lui Tiberius, altă restaurare , amenajare fastuasă în timpul lui Nero , alt incendiu apoi, , după restaurarea ulterioară fiind instituit un serviciu de întreținele permanent. Alt incendiu în anul 282, altă restaurare . Teatrul a fost consolidat în anii 507-511, dar în Evul Mediu a fost transformat în sursă de materiale de construcție. Locul teatrului a fost ocupat de construcții private . Marmorele au fost calcinate în cuptoare de var.
În anii 1503-1513 Bramante a luat 44 de coloane din granit roșu de la porticul ce mărginea complexul .
Acum ruinele curiei pot fi văzute în aria sacră Lago Argentina (Lago di Torre Argentina) , situată la câțiva metri sub nivelul actual al solului.
Teatrul lui Marcellus
Teatrul era destinat reprezentațiilor dramatice. A fost construit pe locul unui vechi teatru din lemn , ce fusese edificat în anul 179 î.Hr și avea un caracter temporar.
Julius Caesar a achiziționat terenul, l-a eliberat de construcțiile existente (temple vechi și locuințe colective), ceea ce a provocat nemulțumirea unei părți a populației. Lucrările de construire a teatrului au început în anul 44 Î.Hr și au fost reluate de împăratul Octavian Augustus în anul 23 î.Hr . A fost prevăzută atunci reamenajarea întregii zone, teatrul fiind finalizat prin anii 13-11 î.Hr, când a fost dedicat nepotului și ginerelui său Marcellus, ce murise prematur. La inaugurarea lui au fost ucise în spectacol circa 600 de animale sălbatice din Africa și au fost expuși în cuști niște tigri.
Fundația și structura din beton . Fațada din travertin , organizată pe trei nivele, era ornată cu coloane în til doric la parter (înălțime: 9,5m) , stil ionic la etajul 1 (10, 35m ) și ordin corintic la ultimul nivel (12,12m). Astăzi ultimul nivel a dispărut, fiind înlocuit cu construcția palatului . Între coloane : arcade.
Construcția a fost puternic avariată de un incendiu, în anul 64, apoi spațiile dintre arcade fiind folosite ca depozite. Din secolul IV plăcile de travertin de pe fațadă au început a fi refolosite pentru alte lucrări.
Din fericire demolările nu au continuat, dar construcția s-a mai degradat cu trecerea timpului.
În Evul Mediu degradările s-au accentuat, mai ales ca urmare a ieșirii Tibrului din matcă. Dar teatrul a fost refolosit apoi ca fortăreață .
În Renaștere , pe ruinele teatrului a fost construit un palat pentru familia Savelli, intrat apoi în posesia familiei Orsini.
Aceste refolosiri au făcut ca teatrul să mai fie în picioare și în zilele noastre, chiar cu adaosurile construite în timp.
Scena avea dimensiunile de cca 85m lungime și avea în față un spațiu pentru orhestră de 37mlungime. Decorurile erau schimbate cu ajutorul unor mașinării (conform scrierii lui Vitruvius) , cele nefolosite fiind depozitate într-un spațiu sub scenă. Spatele scenei era decorat cu o structură cu coloane și ornamente din marmură, cu aceeași înălțime ca și gradenele .
Gradenele, dispuse semicircular, aveau în partea inferioară 11 rânduri de bănci iar în partea superioară 7 rânduri . Existau loji (bisellium) amenajate pentru persoanele importante. Încă cinci rânduri de bănci erau la nivelul al treilea, în dreptul ordinului corintic.
Tetarul roman din Aspendos
Teatrul e acum în stare bună pentru că a fost folosit de turcii selgiucizi drept caravanserai , iar în secolul XIII clădirea din spatele scenei a fost transformată în palat .
În epoca modernă teatrul a fost adus la starea sa originară și au loc acolo spectacole de operă și balet (fiind acustica foarte bună)
