Prima plafonare a preturilor

 Combaterea inflației în antichitate

În anul 301  împăratul Dioclețian promulgat Edictul prețurilor maxime (Edictum de pretiis rerum venalium)- Edictul privind prețurile mărfurilor..
În încercarea de a stăvili inflația foarte mare, împăratul roman a promulgat o lege prin care erau stabilite prețuri maxime pentru mai mult de 1000 de produse de bază: alimente, veștminte, materii prime , tarife de transport, dar și salarii maxime. 

Pentru a impune aceste prețuri și salarii maxime, a fost decretată pedeapsa cu moartea pentru cei ce nu o  respectă edictul.

Edictul a fost redactat în limbile latină și greacă și a fost afișat sub forma unor plăci din piatră pe care erau gravate prețurile.

De ce s-a considerat necesară o astfel de măsură?
Succesiunea de numeroși împărați și uzurpatori care băteau monede pentru a plăti trupe și funcționari dusese la devalorizarea monedelor romane, în condițiile în care impozitele încasate nu acopereau cheltuielile efectuate. Diocletian căutase să facă mai întâi o reformă monetară , prin anii 294-295. 
Cu acest prilej s-a lansat moneda nummus (follis) , din bronz argintat, valorând 12,5 dinari și transformarea monedei antonianus, inițial din argint și valorând doi dinari dar devalorizată în timp și confecționată din aliaj de argint (sub 39%) și cupru. A fost luat ca bază argentus, monedă de argint instituită ca etalon de Nero ; cu greutatea 3,38g și valorând 50 de dinari. Argentei au fost însă tezaurizați și inflația a continuat.  . 
Diocletian a dat un edict privind valorile monedelor:

• aureus să devină 1000 de dinari (era 833 înainte)
• argenteus să fie 100 de dinari 
• follis -25 dinari
• fracția redusă- 4 sau 5 dinari.

Cum aceste măsuri nu au fost suficiente, a urmat decretul de plafonare a prețurilor. Edictul conținea și o expunere de motive , încheind cu îndemnul „ca fiecare să înțeleagă bine că , dacă nu poate depăși acele prețuri la vânzare, se va bucura în schimb de prețuri joase la cumpărare..” și precizarea că lista de prețuri constituia limita maximă, dar prețurile puteau fi mai joase. 

 Dioclețian credea cu adevărat că salvează Roma de inflația  cauzată de decenii de cheltuieli militare și de dezorientare valutară.

S-a înșelat amarnic.

În câteva luni, comercianții pur și simplu au încetat să vândă. De ce să riști executarea pentru vânzarea pâinii la prețul legal când costul real al producerii acesteia urcase deja peste acel plafon? Piețele din tot imperiul s-au golit. Bunurile au trecut pe piețele negre. Trocul a înlocuit monedele în mari părți ale imperiului. În unele provincii, economia a încetat efectiv să funcționeze complet.

Istoricul roman Lactantius, care a trăit-o, a scris cu furie abia cuprinsă că edictul a provocat „mult sânge să se verse peste obiecte mici și ieftine” și că bunurile „au dispărut de pe piață cu totul” decât să fie vândute în pierdere sub amenințarea cu moartea.

Dioclețian a abandonat în liniște edictul în câțiva ani, spre sfârșitul domniei sale- în 305  - fără să recunoască vreodată că a eșuat.

Economia romană nu și-a revenit niciodată complet.

Statul a trecut apoi la devalorizarea monedelor prin reducerea greutății acestora.
În aprilie 307 follis cântărea 8,12g, iar în noiembrie 307-8,77g.

Este acesta primul caz înregistrat de controale guvernamentale ale prețurilor care distrug o economie? 

 Edictul a fost criticat de retorul Lactantius, care i-a blamat pe împărați pentru inflația provocată și a citat numeroase lupte și vărsări de sânge provocate de „manipularea” prețurilor.

Economia romană s-a stabilizat după reforma făcută de împăratul Constantin, în anul 310. 
El a introdus moneda de aur de 4,5g solidus, în acel an. 

Aici o monedă de 1,5 solidus.
 

Solidus a înlocuit aureus, moneda de aur bătută de Diocletian și care cântărea 5,4g. 

Impozitele au început a fi plătite în aur sau argint. 

Din wikipedia putem afla o listă de prețuri maximale-conform acelui decret
Putem face o estimare a nivelului de trai de pe atunci

I	cantitate	prețul în denari
grâu	modius („baniță) al armatei cca  6,5 kg	100 d.
orz	modius („baniță”) al armatei	60 d.
secară	modius al armatei	60 d.
mei sfărâmat	modius al armatei	100 d.
mei întreg	modius al armatei	50 d.
orz decorticat	modius al armatei	100 d.
linte	modius al armatei	100 d.
bob de țarină	modius al armatei	80 d.
mazăre zdrobită	modius al armatei	100 d.
ovăz	modius al armatei	30 d.
fenugrec /fenugræcum (Schinduf)	modius al armatei	100 d.
lupin crud	modius al armatei	60 d.
lupin fiert	oca italiană	4 d.
semințe de in	modius al armatei	150 d.
orz decorticat	modius al armatei	200 d.
arpacaș / crupe de orz	modius	100 d.
susan	modius al armatei	200 d.
semințe de lucernă	modius al armatei	150 d.
semințe de cânepă	modius al armatei	80 d.
mac	modius al armatei	150 d.
chimen / chimion	modius al armatei	200 d.
semințe de ridichi	modius al armatei	150 d.
semințe de muștar	modius al armatei	150 d.
muștar	oca italiană	8 d.
IV
carne de porc	livră italiană	12 d.
carne de vită	livră italiană	8 d.
carne de capră sau de oaie	livră italiană	8 d.
burtă de scroafă	livră italiană	24 d.
mamelă de scroafă	livră italiană	20 d.
ficat de porc hrănit cu smochine	livră italiană	16 d.
carne de porc sărată	livră italiană	16 d.
jambon menapian sau cerritan	livră italiană	20 d.
jambon de Appenini	livră italiană	20 d.
cârnați de porc	uncie	12 d.
cârnați de vită	uncie	10 d.
cârnați afumați de porc de Lucania	livră italiană	16 d.
cârnați afumați de vită de Lucania	livră italiană	10 d.
fazan gras	1	250 d.
fazan sălbatic	1	125 d.
gâscă îngrășată	1	200 d.
gâscă neîngrășată	1	100 d.
pui	2	60 d.
potârniche	1	30 d.
turturea	1	16 d.
turturea sălbatică	1	12 d.
sturz	10	60 d.
porumbel gulerat	2	20 d.
porumbel	2	24 d.
rață	2	40 d.
iepure de câmp	1	150 d.
iepure de casă / iepure de vizuină	1	40 d.
silvie	10	40 d.
vrabie	10	16 d.
pârș	10	40 d.
păun	1	300 d.
păuniță	1	200 d.
prepeliță	10	20 d.
sturz	10	20 d.
mistreț	livră italiană	16 d.
vânat	livră italiană	12 d.
gazelă sau capră sălbatică sau căprioară	livră italiană	12 d.
purcel sau godac	livră italiană	16 d.
miel	livră italiană	12 d.
unt	livră italiană	16 d.
VII, salarii
lucrător agricol	1 zi	25 d.
zidar	1 zi	50 d.
tâmplar / dulgher	1 zi	50 d.
vărar / lucrător la cuptorul de var	1 zi	50 d.
lucrător în marmură	1 zi	60 d.
mozaicar	1 zi	60 d.
pictor de fresce	1 zi	75 d.
pictor de figuri	1 zi	150 d.
rotar	1 zi	50 d.
fierar	1 zi	50 d.
brutar	1 zi	50 d.
cărămidar	8 cărămizi	2 d.
cămilar sau conducător de catâri	1 zi	25 d.
cioban	1 zi	20 d.
bărbier	pe bărbat	2 d.
persoană care tunde	pe animal	2 d.
notar	pentru 100 de rânduri	10 d.
învățător	pe elevi / lună	50 d.
profesor de greacă, latină sau geometrie	pe elevi / lună	200 d.
profesor de arhitectură	pe elevi / lună	200 d.
profesor de retorică	pe elevi / lună	250 d.
avocat	pentru a porni o procedură	250 d.
avocat	pentru a pleda	1.000 d.
supraveghetor al hainelor la terme	pe scăldător	2 d.
XXX
Aur rafinat / aur fin, în lingouri sau în monede	libră	72.000 d.
Aur nerafinat	libră	12.000 d.
Aurar	pe libră lucrată	5.000 d.
Tăietor de aur	pe libră lucrată	3.000 d.

Modius pentru armată era o măsură de volum pentru materii uscate  (circa 8,73 l , adică aproximativ 6,5 kg de grâu) 

Și la noi s-a folosit în trecut metoda măsurării cantității de cereale cu o unitate de volum, numită baniță. Se făceau vase speciale din lemn, cilindrice, cu acea capacitate .

Vorba e că volumul cu pricina varia în funcție de regiune și de epocă, între 21 și 34l. Echivala cu 20 de ocale. Cum graul are densitatea de 0.77g/cm³  , ar însemna că o baniță cântărea între 16,17 și 26.18kg de grâu.
Observăm că se foloseau în mod curent (pentru că e vorba despre produse de bază) multe alimente din care noi, astăzi, poate n-am mâncat niciodată. Bine, orzul era probabil pentru cai, căci numărul de cai folosiți pe atunci era foarte mare. Dar în lipsa grâului, soldații puteau mânca și ei orz (ocazional) sau secară . Foloseau probabil mei și in pentru terciul pregătit frecvent în campaniile militare , dar și linte, mazăre , mac(din care mâncăm și acum), precum și legume din care nu mai mâncăm acum (lupin, schinduf, bob, semințe de lucernă și de cânepă, semințe de ridichi )
Carnea se vindea pe specialități și era de asemenea un larg sortiment de păsări sau animale sălbatice sau crescute în captivitate pentru a fi îngrășate. 
Observăm că erau trecute și onorariile diverselor profesiuni, avocații fiind plătiți foarte scump pentru o pledoarie, dar și profesorii erau bine plătiți